Am gasit pe Mesia! - Chemarea la apostolat si ucenicia intru stiinta mantuirii Andrei, slavitul Apostol al lui Hristos, era originar din Betsaida, cetate de pe tarmul vestic al Lacului Ghenizaret. Era frate drept cu Simon, Sfantul Apostol Petru, dar, spre deosebire de acela, care era casatorit, Andrei a ales sa-si traiasca viata in feciorie si locuia in casa fratelui sau. Ei practicau impreuna meseria de pescari, invatata de la tatal lor Iona, si respectau cu multa evlavie poruncile Legii.Atunci cand Sfantul Ioan Botezatorul strabatea Iudeea si tinutul de dincolo de Iordan, propovaduind imparatia lui Dumnezeu si chemarea la pocainta, Andrei a alergat la El, renuntand la tot ceea ce il lega de lume si i s-a facut ucenic.Intr-o zi, dupa ce L-a botezat pe Iisus, Ioan Botezatorul era cu Andrei si cu un alt ucenic al sau, viitorul Apostol si Evanghelist Ioan, si, aratand spre Domnul Iisus Hristos care trecea pe acolo, a spus: Iata Mielul lui Dumnezeu! (Ioan 1, 35). La acest cuvant al invatatorului lor, care le arata spre Acela pentru care el fusese trimis de Dumnezeu ca Inaintemergator, Ioan si Andrei au mers dupa Iisus, ca sa afle mai multe despre El. Iar Iisus, intorcandu-Se si vazandu-i ca merg dupa El, le-a zis: Ce cautati? Iar ei I-au zis: Rabi [care se talcuieste: Invatatorule], unde locuiesti? El le-a zis: Veniti si veti vedea. Au mers deci si au vazut unde locuia; si au ramas la El in ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon–Petru (Ioan 1, 38-40).Din acea convorbire Andrei a dobandit convingerea ca acest Iisus este Mesia cel asteptat de veacuri de poporul sau, Mantuitorul lumii. Cu mare bucurie, s-a dus apoi sa spuna si fratelui sau Simon: Am gasit pe Mesia! (Ioan 1, 41) si l-a condus la Iisus.Andrei a fost, asadar, cel dintai chemat sa recunoasca pe Hristos si el a vestit acest adevar celui ce va fi verhovnicul cetei apostolilor. De aceea, Sfantul Andrei a primit intre apostoli supranumele de primul chemat sau cel dintai chemat . Intalnirea cu Mantuitorul Hristos i-a schimbat intreg cursul vietii.Pretutindeni unde mergea Domnul, prin sate si orase, in munti, pe mare sau in pustie, Andrei era aproape de El, pentru a se hrani din izvorul de apa vie al Cuvantului cel vesnic. Ucenicul cel intai-chemat a fost prezent la inmultirea painilor (Ioan, cap. 6), mijlocind pe langa Hristos-Domnul sa dea si hrana pamanteasca celor 5000 de oameni care gustasera painea cea vie a cuvantului mantuirii.Andrei nutrea o prietenie aparte pentru Filip, un alt apostol al Domnului, originar si el din Betsaida. Atunci cand elinii i-au cerut lui Filip sa-i duca sa vada pe Hristos, acesta a mers si i-a spus lui Andrei, pentru ca avea o mai mare familiaritate cu Invatatorul (Ioan 12, 20).Dupa apostolii Petru, Ioan si Iacov, martori ai descoperirilor celor mai inalte despre dumnezeirea Mantuitorului Hristos, urmeaza Sfantul Andrei, pentru a exercita nu o autoritate, ci avand o anume prioritate fata de ceilalti ucenici. El a fost martor al evenimentelor care au insotit mantuitoarele Patimi ale Domnului si a participat, alaturi de ceilalti, la intalnirile cu Hristos-Domnul, biruitorul pacatului si al mortii, dupa sfanta Sa Inviere. Şi imi veti fi Mie martori pana la marginile lumii : misiunea crestina – porunca si dar dumnezeiesc La Cincizecime, Andrei a primit si el plinatatea harului Sfantului Duh si sortii i-au randuit propovaduirea Evangheliei in tinuturile situate pe coastele Marii Negre, in Bitinia, Tracia, si Grecia (Macedonia, Tesalia si Ahaia). Credincios poruncilor Domnului, n-a luat cu el nici punga, nici traista, nici toiag (Matei 10, 10) si a plecat la drum sa duca si acelor neamuri Vestea cea Buna a mantuirii. A infruntat incercari si primejdii, boli, pericolul talharilor, persecutii din partea evreilor si paganilor, insa in toate locurile pe unde a mers Duhul Sfant era cu el: vorbea prin gura lui, savarsea minuni si vindecari, ii aducea in suflet rabdare si bucurie in incercari.Aceasta putere minunata a lui Dumnezeu, care lucra prin el, atragea multimile la credinta. Dupa ce ilumina mintile prin predica sa, facea sa renasca sufletele prin baia Sfantului Botez, randuia preoti si consacra episcopi in fruntea lor, indemna sa se construiasca biserici si organiza cultul divin.Mai intai s-a dus la Aminsos, pe tarmul Marii Negre, si a convertit la crestinism un mare numar de evrei, apoi a vindecat prin puterea lui Dumnezeu pe cei ce sufereau de diferite boli. Şi-a continuat misiunea in Trebizonda si Lazic, iar de Pasti s-a intors la Ierusalim. Dupa aceea, a plecat impreuna cu Sfantul Ioan Teologul la Efes si a predicat Evanghelia o vreme in regiunile vestice ale Asiei Mici. Urcand spre Propontida si vestind cuvantul vietii vesnice in asezarile Niceea, Nicomidia, Calcedon, Heracleea Pontului, Amastris, a avut de infruntat de mai multe ori fanatismul inchinatorilor la idoli si gandirea inselatoare a sofistilor, dar i-a redus la tacere si pe unii si pe altii prin intelepciunea, faptele si minunile sale.Ajuns la Sinope, a eliberat din lanturi, prin rugaciune, pe Apostolul Matia. A fost prins de paganii care s-au maniat si a suferit chinuri din partea acelora: aruncat la pamant, lovit din toate partile, Sfantul Andrei nu a cautat sa fuga sau sa se apere. A indurat toate cu rabdare, asemanandu-se Invatatorului sau, Mielul lui Dumnezeu venit in lume sa sufere si sa ridice pacatele lumii. Vazand taria sfantului, indelunga rabdare in fata chinurilor si numeroasele minuni care se savarseau, locuitorii din Sinope s-au pocait, cerandu-i iertare si primind botezul crestin.Andrei a asezat episcop si preoti in Sinope, apoi a plecat catre orasele din Pont, pe care le evanghelizase deja, pentru a le intari in credinta. A continuat acolo predica sa, respingand ratacirile paganilor in Neocezareea si Samosata, apoi s-a reintors la Ierusalim pentru a lua parte la sinodul din anul 50 privind primirea paganilor in Biserica (Faptele Apostolilor 15, 6).Dupa sarbatoarea Pastilor, a insotit o vreme pe Matia si pe Tadeu catre hotarele Mesopotamiei, plecand dupa aceea spre regiunile barbare de la rasaritul Marii Negre, in sudul Rusiei de azi, in Crimeea si in sudul Ucrainei. S-a indreptat apoi catre Tracia si a luminat prin predica sa inimile locuitorilor oraselului Byzantion. A intemeiat o biserica inchinata Maicii Domnului si a hirotonit episcop pe Stahie, despre care se spune ca este persoana pomenita de Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Romani 16, 9. A continuat neobositul sau periplu in Tracia, Macedonia si Tesalia, ajungand pana in Peloponez, la Patras.Aici sfantul Apostol a convertit la crestinism pe sotia proconsulului roman, Maximila, pe care a vindecat-o de o boala socotita incurabila. El a raspandit binefacerile si asupra celorlalti locuitori, astfel incat, in scurt timp, s-a constituit o comunitate a ucenicilor lui Hristos. In perioada absentei din oras a proconsulului Egeatus, sfantul Andrei l-a botezat si pe fratele acestuia, Stratocles, insa la intoarcere Egeatus s-a maniat foarte, vazand cum credinta crestina a patruns in propria-i casa. A poruncit ca Andrei sa fie inchis, dar slavitul Apostol al lui Hristos, in inchisoare fiind, si-a continuat propovaduirea si a hirotonit episcop pe Stratocles. Dupa cateva zile, sentinta s-a pronuntat fara judecata, iar sfantul Andrei a fost rastignit, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X. A primit cu bucurie moartea martirica, oprind pe prietenii sai care voiau sa-l elibereze, binecuvantand pe credinciosi. Biserica primara a stabilit, inca de pe la sfarsitul secolului al II-lea, ca data de praznuire a patimirii sale ziua de 30 noiembrie. Nu se cunoaste anul martiriului sau; unii istoricii il fixeaza in timpul persecutiei lui Nero, pe la anii 64-67, iar altii mai tarziu, la sfarsitul veacului apostolic, in vremea persecutiei poruncite de imparatul Domitian. Proconsulul roman din Patras a murit la putina vreme dupa aceea de o moarte napraznica, drept pedeapsa pentru nedreptatea savarsita.Noul episcop, Stratocles, dupa ce si-a impartit averea saracilor, a construit episcopia sa pe locul martiriului sfantului Apostol.Dupa multi ani, la 3 martie 357, cinstitele moaste ale sfantului au fost mutate de la Patras la Constantinopol de catre Sfantul Artemie, din porunca imparatului Constantiu, fiul Sfantului Constantin cel Mare. Moastele Sfantului Andrei au fost asezate atunci, impreuna cu moastele Sfintilor Luca si Tadeu, in noua biserica a Sfintilor Apostoli. Sfantul Ambrozie, episcop de Milano (c. 339-397), scria ca particele din moastele Sfantului Andrei au fost oferite bisericilor din Milano, Nola si Brescia. Cinci sute de ani dupa aceea, a fost adus la Patras capul Sfantului Andrei, trimis de imparatul Vasile I Macedoneanul (867-886). Dupa Cruciada a IV-a, din 1204, cand Constantinopolul a fost ocupat de cavalerii apuseni, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moastele Sfantului Andrei sa fie duse in Italia si asezate in catedrala din Amalfi. In fata pericolului otoman, dupa caderea Constantinopolului, odorul de mare pret care se gasea la Patras a fost oferit spre pastrare papei Pius al II-lea, in anul 1460, de catre despotul Moreei, Toma Paleologul. Capul sfantului a revenit in cele din urma la Patras, la 26 septembrie 1964, ca semn al reconcilierii si fratietatii crestine, izvor de bucurie si mangaiere pentru credinciosii ortodocsi.Propovaduitor al Evangheliei in tara noastraDe numele Sfantului Apostol Andrei este legata si originea Bisericii dretmaritoare din Romania. Din marturiile istoricilor si din Sfanta Traditie reiese ca Sfantul Andrei este si primul propovaduitor al Evangheliei la stramosii nostri daco-romani, fiind considerat nasul poporului roman . Crestinismul romanesc are deci origine apostolica.Fiindu-i incredintate spre evanghelizare tinuturile din preajma Marii Negre, este cert ca in drumul sau Apostolul dintai chemat a predicat Evanghelia atat in sudul Basarabiei, cat si in Scitia Mica (Dobrogea de azi).Numai astfel se explica faptul ca primul centru episcopal cunoscut pe teritoriul tarii noastre a fost la Tomis, iar traditiile si obiceiurile populare romanesti considera pe Sfantul Andrei ca un parinte spiritual al neamului nostru, ziua de 30 noiembrie fiind insotita la noi de bogate si semnificative elemente folclorice.Iata insa cuvintele parintelui istoriei bisericesti, Eusebiu de Cezareea (†340), care consemneaza relatari mai vechi, de la Origen si Clement Alexandrinul: Cand sfintii apostoli si ucenici ai Mantuitorului nostru s-au raspandit peste intreg pamantul locuit, lui Toma, dupa spusele traditiei, i-a cazut la sorti [spre evanghelizare] tara partilor, lui Andrei, Scythia, lui Ioan, Asia, unde si-a petrecut viata pana a murit la Efes. Petru pare sa fi predicat evreilor raspanditi in Pont, Galatia, Cappadocia si Asia, pentru ca la urma, ajuns la Roma, sa fie rastignit cu capul in jos, asa cum singur dorise sa patimeasca. Ce sa mai spun de Pavel care, dupa ce vestise Evanghelia lui Hristos din Ierusalim pana in partile Illyriei, a suferit martiriul la Roma sub Nero? Aceste sunt aratate intocmai de Origen in cartea a III-a a Comentariilor asupra Genezei (Istoria bisericeasca III, 8). Cei mai multi istorici identifica Scitia cu Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea). Sinaxarul Bisericii din Constantinopol istoriseste amanuntit propovaduirea sa: Lui Andrei, celui intai chemat, i-au cazut la sorti Bithynia, partile Pontului Euxin [Marea Neagra] si ale Propontidei [Marea de Maramara] cu cetatile Calcedon si Bizant, Macedonia, Tracia si regiunile care se intind pana la Dunare, Tesalia, Elada [Grecia Centrala], Ahaia si cetatile Aminsos [Amisus], Trapezunt, Heracleea [Pontului] si Amastris . Totodata, Sinaxarul arata ca Sfantul Andrei a hirotonit episcop de Odyssos (Odessos) – Varna de azi – pe un ucenic al sau Amplias (Ampliat), pomenit in calendar la 31 octombrie.In secolul al VIII-lea, calugarul Epifanie arata, in Viata Sfantului Apostol Andrei, ca intre popoarele evanghelizate de sfant se numara si scitii, iar scriitorul bizantin Nichifor Calist (sec. al XlV-lea) consemneaza faptul ca Apostolul Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) in pustiurile scitice , care puteau fi situate fie in Scitia Mare (sudul Ucrainei), fie Scitia Mica, locuita atunci de greci, romani si geto-daci.Mitropolitul Dosoftei al Moldovei scrie, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, despre misiunea maritului Apostol al Domnului: Apostolului Andrei i-a revenit [prin sorti] Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Ţarigradul, Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat .Cununa cea de har a dreptei credinte pentru urmasii Sfantului AndreiIn calendarul Bisericii Ortodoxe Romane, ziua de 30 noiembrie, cand Biserica de pretutindeni sarbatoreste pe Apostolul cel dintai chemat, este insemnata cu litera rosie; multe lacasuri de inchinare din tara poarta hramul Apostolului neamului romanesc, iar in onomastica nationala Andrei si Andreea sunt nume frecvente.Cinstit indeosebi de catre Patriarhia Ecumenica din Constantinopol, de catre Bisericile din Grecia, Rusia, Ucraina si Romania, iar in traditia occidentala fiind considerat patron si ocrotitor al Scotiei, tara unde au ajuns particele din sfintele sale moaste in secolul al VIII-lea, Sfantul Andrei cheama mereu intreaga umanitate sa descopere bucuria curata si sfanta, care nu se invecheste niciodata: Am gasit pe Mesia!

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 574

Id: 17323

Data: Oct 21, 2011

Imagine: