Ramas-bun, Inalt Preasfintite!

In cele ce urmeaza va prezentam un editorial semnat de pr. arhim. Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, publicat in 'edita de joi, 3 februarie 2011, a 'Ziarului Lumina', intitulat 'Peregrinului iubitor de Cuvant si de cuvinte: Ramas-bun, Inalt Preasfintite!''Moartea nu trebuie sa ne inspaimante. Este ca un somn, ori o trecere, ca si o punte care ne duce dintr-o existenta intr-o alta existenta. De la moarte la viata. Din efemer catre Vesnicie.' Asa spunea, printre altele, Mitropolitul Bartolomeu Anania intr-o predica, cand puterile i se imputinau si se pregatea, cu seninatate, pentru lunga calatorie...L-am apreciat mult pe Arhimandritul Bartolomeu Anania, stralucitul carturar, monahul luptator, demn si fermecator. In anii a80 ai veacului al XX-lea l-am intalnit de mai multe ori si am purtat o vreme corespondenta. Intr-o seara de inceput de februarie 1989 a venit la Manastirea Neamt si a oficiat calugaria mea. A vorbit atunci, cu patos si profunzime, amintindu-si ca la aceeasi sarbatoare a Intampinarii Domnului - cu aproape jumatate de veac in urma - devenise si el monah la Manastirea Antim din centrul Bucurestilor, unde era staret episcopul Eugeniu Laiu Suceveanul. Dupa calugarie a mai ramas la Manastirea Neamt cateva zile. In fiecare seara ne intalneam la cina si m-a impresionat prin realismul debordant, prin observatiile fine si printr-o demnitate cvasiprinciara, proprie oamenilor mari. Mi-a facut atunci, cum s-a mai intamplat de cateva ori, marturisiri tulburatoare. Era acea recunostinta fata de oameni feluriti care se manifesta prin cuvinte, pomeniri, anamneze. Istorisiri vecine cu povestile, dar adevarate, despre retrageri sihastresti prin Muntii Valcii, cu mergeri prin nameti pe urmele fiarelor, cu urmariri si umilinte, renuntari si lipsuri, lupte cu neprietenii, detractorii si tortionarii.Fereastra dinspre Codrii de ArgintFoarte rar se intampla ca un om sa fi cunoscut o sumedenie de monahi, carturari, condeieri, personalitati de mare rezonanta din varii domenii. Incepuse de timpuriu sa scrie versuri si proza, sa asculte muzica simfonica, sa-i viziteze acasa pe unii scriitori, de la care a invatat ca un novice, constiincios, competent si neuitator. Despre unul dintre acestia, Anton Holban, fostul lui profesor de seminar, a amintit de mai multe ori si m-a intrebat odata de familia lui din Falticeni, care supravietuia inca (era vorba de doamna Steliana Lovinescu, sotia scriitorului si filosofului Vasile Lala Lovinescu).L-am vizitat de cateva ori si la Varatec, unde locuia in cateva incaperi din fosta resedinta a episcopului Partenie Ciopron, pe care-l cunoscuse in tinerete. In chilia de la etaj, cu un balcon deschis spre Codrii de Argint, cercetati odinioara de Eminescu, lucra ceasuri multe la o masa ticsita cu diferite editii ale Sfintei Scripturi, tomuri si dictionare.Era o placere sa-l asculti vorbind, fie in cadrul slujbelor, fie in discutii particulare. In perioada aceea nu avea acces la emisiunile Televiziunii Romane (atent cenzurate), in schimb se bucurase de cateva aparitii editoriale - cartea 'Rotonda plopilor aprinsi' cunoscand atunci o larga apreciere, fiind considerata in anii aceia lucrare de referinta, alaturi - dar totusi diferita ca stil si abordare - de cele ale parintilor Cleopa si Ioanichie. Celor doi din urma le-a publicat primele carti la Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, intervenind personal in favoarea lor si infruntand parerile nu tocmai binevoitoare ale contemporanilor.La inceputul anului 1990 l-am intalnit in Bucuresti. M-a primit in locuinta din apropierea Salii Palatului, un spatiu amenajat dupa un extraordinar bun-gust, colt de frumusete si discretie intr-un oras nu tocmai primitor. Arhimandritul Bartolomeu, calator prin lumea larga, ostenitor multi ani la Antim si Patriarhia Romana, isi legase inima de tinutul Neamtului, dar pastra in Bucuresti salasul in care petrecea mai ales iarna, cand isi punea in ordine manuscrisele si batea la portile editurilor.Alta data l-am reintalnit intr-un imobil din vecinatatea Ambasadei Vaticanului, unde erau reuniti parintii Dumitru Staniloae, Sofian Boghiu, Grigore Babus, Constantin Galeriu si altii. Cuvantul sau ferm era ascultat, iar in timp ce vorbea, o liniste ceremoniala inunda incaperea.La schimbarea vremurilor i s-a cerut parerea, unii il doreau in primele randuri, chiar in fruntea Bisericii. A facut declaratii care au suparat diverse medii, poate si-a depasit competentele si a uitat pe moment ca statutul sau de monah nu-i oferea totala libertate. Şi-a adus atunci si altadata aminte de cuvintele mitropolitului Tit Simedrea, care in tinerete l-a observat la o cina unde erau prezente multe persoane importante. Dupa replici si discutii, mitropolitul l-a remarcat, iar la sfarsit i-a spus: 'Anii au trecut, iata ai inceput sa stralucesti. Fii atent, fereste-te de stralucire ca vei avea multi dusmani!'.Intr-adevar, dusmanii nu au intarziat sa apara. Polemist, aspru si sincer, Arhimandritul Bartolomeu a avut curaj, poate prea mult cateodata.Cand furtuna s-a linistit, Arhimandritul Bartolomeu si-a cerut iertare, i-a trecut de mai multe ori pragul bunului patriarh Teoctist, cu care fusese impreuna ucenic la scoala patriarhului Justinian.Bartolomeu Anania a ramas pe mai departe iubitor fata de Cuvant si cuvinte, petrecand vremea scriind, adeseori insingurat, alteori iubitor de comunicare. In Moldova, considerata loc al sufletului sau, era frecvent prezent la hramurile Manastirilor Neamt, Agapia, Varatec (cu lungi si roditoare popasuri de liniste, rugaciune si creatie), Sihastria, Secu, Cetatuia si altele. Nascut sub 'Cerurile Oltului', si-a gasit un colt de Rai in Muntii Neamtului, calatorind pe poteci de munte si ingenunchind sub epitrahilul avvei Paisie, pe care il considera un ales al Domnului. Prin dumbravile Sihastriei l-a insotit si pe parintele Cleopa, in care a descoperit suflet de copil si bunatate ingereasca.Monahii Moldovei, cu felul specific de a fi, cu omenescul si duhovnicescul vietii lor, au ramas aproape de inima scriitorului ce scria iscusit.Cand a fost chemat la slujirea arhiereasca, vestea l-a gasit la Manastirea Varatec, unde diortosea si talcuia Scripturile. A lasat truda de 'palmas al Duhului Sfant' neispravita si a venit in Bucuresti, la Palatul Patriarhal, el, batranul ostean chemat sub drapel. Cunostea bine locurile din vremea uceniciei sub aripa protectoare a patriarhului Justinian si, mai tarziu, ca director al Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane.Departe de lucrurile efemereSlujirea arhiereasca a fost drumul cu spini si bucurii pe care Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu Anania l-a parcurs ultimii 18 ani ai vietii. Şi aceasta perioada a insemnat pentru Inalt Preasfintia Sa un timp cu remarcabile impliniri. In mod cu totul personal inclin sa cred ca misiunea sa din timpul in care a slujit Biserica ca Arhimandrit ramane de fapt cea mai stralucitoare si rodnica a vietii sale, oferita altora. Frumusetea cuvintelor, greu de egalat, a fost darul pe care Arhimandritul si, mai tarziu, Arhiereul Bartolomeu l-a daruit, ca prinos al sufletului, Bisericii.Monahul temerar, solitar, sincer si demn a fost dublat de condeierul inspirat, care a auzit cuvinte negraite si a gustat frumuseti celeste, daruri de care nu s-au impartasit prea multi pamanteni.Cu aceste bucurii si impliniri, Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a dus catre netrecatoarea Imparatie, marea sa bucurie. In lumina in care dreptii 'ca luminatorii stralucesc', batranul intelept si-a pregatit din vreme un loc, departe de lucruri si stari efemere.Din Cerurile Oltului, poposind pe Cheile Oltetului, stabilit apoi pe malurile Dambovitei, obligat sa-si plece capul in temnitele comuniste, trimis in misiune departe de tara, dincolo de Ocean, revenit pe cheiul Dambovitei, calatorind pe urmele sihastrilor in Muntii Neamtului, si-a incheiat calatoria aproape de apa Somesului, in inima Transilvaniei. Peregrin prin cele mai frumoase locuri ale lumii, s-a dus in cele din urma catre ceruri, purtat de ingerii frescelor brancovenesti, despre care a scris maiestrit in scholiile sale. Amintirea lui ramane luminoasa, asa cum au perceput-o multimile prietenilor, cunoscutilor si neprietenilor sai.Drum bun, Inalt Preasfintite! Sa treceti cu bine puntea de care aminteati, catre lumina cea neinserata. Şi dupa cum spuneati, pentru alte cuvinte este prea devreme sau poate prea tarziu.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 673

Id: 11668

Data: Feb 3, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).