De vorba cu parintele paroh Marcel Popa, intr-una din stranele Bisericii Sfantul Mare Mucenic Gheorghe din localitatea doljeana Dabuleni, Protoieria Craiova Sud. Astfel ne-a prins amiaza unei zile dogoritoare de iulie. In racoarea inmiresmata a sfantului lacas, vechi de la 1850, am putut deslusi aspecte ale misiunii preotului pus fata in fata cu plecarea in strainatate a unor enoriasi, cu obiceiurile gresite si superstitiile localnicilor, fara a uita de memoria de ieri si de azi a bisericii zidite, a carei usa ni s-a deschis cu bunavointa.Credinciosii nostri sunt oameni la fel ca ceilalti. Cand e timp de credinta, este, cand e de munca, ne cam parasesc, pentru ca trebuie sa-si castige existenta, timpul de vara este solicitant in agricultura. Oamenii nu au timp liber la dispozitie. La ora 23:00, ei tot in bostanarie sau in sere sunt, spune preotul Marcel Popa, care slujeste de 26 de ani la altarul Bisericii Sfantul Gheorghe din satul sau natal. Nu este singur. Ii sunt alaturi preotii Dacian Ţoc Draghici si Cornel Preda. Dabuleniul este oras numai in acte, el ramane sat. Iar conditia preotului de sat este din ce in ce mai grea. Nu mai e ca altadata, cand, poate, preotul beneficia de ajutoarele credinciosilor. Astazi, nu mai vine un credincios macar pentru doua ore sa faca munca voluntara in curtea bisericii. La mijloc e lupta pentru existenta. Nu le mai vine nimic din nici o parte. O parte dintre tineri nu prea au servicii, traiesc din pensiile batranilor, asa ca sunt fortati sa munceasca pamantul, pentru ca nu au alte venituri. Tinerii au fost crescuti cu munca si trebuie sa mearga inainte, li se ordona. Au o obligatie morala fata de bunici si sa nu va imaginati ca sunt niste batranei obositi, epuizati. Nu. Au la 60-70 de ani si muncesc in continuare, arata in nota realista parohul.Totusi, misiunea duhovniceasca trebuie sa fie rodnica. Misiunea e mai grea in zilele noastre. Cu ocazia inmormantarilor mai ales, pentru ca acum vin mai multi, indemnam oamenii sa aiba frica de Dumnezeu, dandu-le si exemplul decesurilor naprasnice, cand le vorbim despre situatia celui neimpartasit, neunit cu Hristos, explica parintele Marcel Popa. Valorile satului nu pot fi inlocuite cu nici un OccidentParohul bisericii ocrotite de Sfantul Gheorghe, purtatorul de biruinta, aminteste cu necaz despre un fapt constatat, de altfel, la nivel national, si anume scaderea natalitatii: Se nasc tot mai putini copii si mor tot mai multi oameni in parohia noastra, care are in jur de 1.130 de familii. Daca facem calculul, paritatea este de un singur nascut la sapte decedati.Parintele Marcel Popa isi cunoaste bine enoriasii. El spune ca in jur de 10-15% dintre locuitori sunt plecati in strainatate, dar se intorc, deoarece dabuleanul este legat de pamant. Cand se intorc din strainatate, trec si pe la biserica, si ma refer la cei care respecta valorile satului, pentru ca satul are valorile lui, care nu pot fi inlocuite cu nici un Occident. Dorul de tara, de sat, de copilarie, vizita preotului, obiceiurile de lasatul secului in Postul Mare, colindatul, toate acestea nu pot fi sterse. Cu totii isi manifesta parerea de rau dupa locurile natale.Pentru copiii celor plecati in strainatate si lasati in grija celor de acasa, preotul spune ca are in derulare diverse programe si parteneriate: In perioada Postului Mare facem convorbiri duhovnicesti si traim fiecare zi conform invataturii sau programului liturgic pe care ni-l propunem. Avem de infruntat superstitiile unoraPreotul Marcel Popa admite: Obiceiurile cele mai frumoase sunt legate de cultul mortilor, dar avem de infruntat superstitiile unora dintre oameni legate de dezlegarea picioarelor mortilor. Le interzicem sa dezlege picioarele mortilor. Nu-i spovedim si nu-i impartasim pe oamenii care fac contrariul. Cu asa-zisele vrajitoare, care dau in bobi sau citesc in cafea, aplicam acelasi tratament - pedeapsa e si pentru cei care merg la vrajitori - ceea ce este o rusine in comunitate. Incep sa fie chiar marginalizati de cei care ii cunosc. Insistand in munca noastra de a ne lupta cu obiceiurile gresite pe care le avem in zona, castigam. Randuiala bisericeasca e lege si trebuie respectata.Altar trecut prin vremuri, vechi de 163 de aniBiserica Parohiei Dabuleni II a fost construita in anul 1850 si tarnosita in acelasi an, in data de 14 octombrie, cum reiese din pisanie. La acea vreme, sta scris in istoricul sfantului lacas, era construita din caramida subtire si acoperita cu stuf, cu tavan de scandura, vopsita albastru, iar pe acest fond erau pictate stele. In interior, inaltimea de la pardoseala la tavan era de 2,50 m.Dintre preotii care au slujit aici se cunosc: Ilie Florescu, Grigore Dabuleanu, Ilarion Popescu, Dumitru Benghea si Pascu Pasculescu. Cel din urma a hotarat, impreuna cu obstea parohiei, sa construiasca o noua biserica pe locul unde astazi este scoala, confectionand atunci si 200.000 de bucati de caramida. Moartea preotului Pasculescu a insemnat si sistarea lucrarilor de constructie. Intre anii 1938 si 1949, la parohie au slujit urmatorii preoti: Ioan Mantea, Constantin Colac, Ilie Tudoran si Dumitru Popescu.Repararea radicala a bisericii a avut loc odata cu venirea preotului Marian Marinescu ca paroh si in urma indemnului, din 8 septembrie 1948, al episcopului Iosif al Ramnicului.Lucrarile au inceput la 1 septembrie 1949 si au fost terminate la 1 septembrie 1950. Maistri au fost Nicu Vavulescu-Daneti si Mihail Cebuc din Dabuleni. Pictura in fresca a fost inceputa la 1 aprilie 1951 si a fost finalizata la 29 august 1951 de pictorul Ion Minulescu, Bucuresti. Sfintirea a facut-o la 14 octombrie 1951 mitropolitul Firmilian al Olteniei.Dupa alte reparatii si imbunatatiri aduse bisericii, in ziua de 7 noiembrie 1982 s-a oficiat resfintirea bisericii de catre vrednicul de pomenire mitropolit Nestor al Olteniei.Acum, biserica este in stare buna, are o biblioteca noua si un monument inchinat eroilor romani cazuti pe front in cele doua razboaie mondiale.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 3 august 2013, aparut sub semnatura Ralucai Brodner)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 606

Id: 32877

Data: Aug 3, 2013

Imagine: