Ierarhi, preoti si mii de credinciosi si-au luat ramas-bun si au inaltat rugaciuni catre Dumnezeu pentru parintele Teofil Paraian, sambata, 31 octombrie 2009, in manastirea sa de metanie, Brancoveanu, Sambata de Sus, informeaza cotidianul Ziarul Lumina. La aceasta manastire, din 1953, parintele Teofil s-a rugat ani de-a randul pentru neamul crestinesc, a spovedit zi si noapte si i-a binecuvantat pe toti. Parintele Teofil Paraian a trecut la cele vesnice in noaptea de miercuri spre joi (29 octombrie), la Spitalul Militar din Cluj-Napoca, dupa o suferinta de cateva luni.Miile de credinciosi din intreg cuprinsul tarii au venit la Sambata pentru a-l vedea, pentru ultima data, pe parintele Teofil Paraian, dar, asa cum spunea el, nu s-au despartit de el: Nu se poate sa ne desparta Dumnezeu in lumea cealalta daca ne-a unit in lumea aceasta. Daca ne-am simtit bine unii cu altii in lumea aceasta credem ca ne binecuvinteaza Dumnezeu sa fim impreuna si in cealalta.Parintele Teofil s-a identificat intotdeauna cu Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, iar manastirea cu renumitul duhovnic. A fost un excelent orator, un duhovnic de neintrecut si mai ales un apropiat al tinerilor. Pentru aceasta stau dovada zecile de conferinte pe care parintele le-a tinut in toate centrele universitare. Iar pentru aceasta tinerii nu l-au uitat.De cand marele duhovnic a trecut la cele vesnice, au venit sa privegheze langa sicriul parintelui numerosi oameni care l-au cunoscut. Printre ei, presedintele Senatului, Mircea Geoana, si alte oficialitati de stat, reprezentanti ai autoritatilor judetene si locale.Sambata, inca de la orele diminetii, curtea manastirii s-a umplut de credinciosi de toate varstele si de o multime de tineri, mai ales studenti.La ora 10:00, in biserica mare a manastirii, mai multi ierarhi ai Bisericii noastre au savarsit Sfanta Liturghie, sub protia IPS Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului. Dupa aceasta, in dangat de clopote, sicriul cu trupul neinsufletit al parintelui Teofil a fost dus in mijlocul credinciosilor, acolo unde i-a placut intotdeauna sa stea, a fost asezat in fata istoricei biserici a manastirii, ctitoria Sfantului Constantin Brancoveanu. Aici, IPS Mitropolit Laurentiu a savarsit slujba inmormantarii calugarilor, alaturi de IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale si Meridionale, IPS Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului, PS Visarion, Episcopul Tulcii, PS Daniil, Episcopul Daciei Felix, PS Irineu Duvlea, Episcop-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane din America, PS Macarie, Episcopul Europei de Nord, PS Andrei Fagarasanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, si PS Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, PS Sofian Brasoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Germaniei, Austriei si Luxemburgului, inconjurati de peste 250 de preoti. Au fost prezente autoritati centrale si locale, stareti si starete de la manastirile din cuprinsul Mitropoliilor Ardealui si Olteniei si a Arhiepiscopiei Alba Iuliei, precum si peste 4.000 de credinciosi. Nu a spus niciodata ca e obositLa sfarsitul slujbei, Mitropolitul Ardealului a citit mesajul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Apoi Inalt Preasfintia Sa a adresat un cuvant de invatatura celor prezenti, afirmand despre parintele Teofil ca, daca nu a vazut lumina zilei, i-a dat Dumnezeu puterea vederii launtrice, si dumneavoastra, fiecare in parte, sunteti martori ai acestui lucru, pentru faptul ca v-a cunoscut pe fiecare, chiar daca nu v-a vazut fata. V-a binecuvantat din tot sufletul si v-a transmis lucrarea, harul lui Dumnezeu, ca sa puteti merge impliniti la casele fratiilor voastre. Pentru noi toti este un exemplu. Pentru preoti mai ales, pentru ca a propovaduit Evanghelia lui Hristos din toate sursele, din comentarile la Sfintele Evanghelii si mai ales din Sfanta Liturghie. Aproape ca nu exista sarbatoare la care sa nu aminteasca ceva din taina Liturghiei. Macar un fragment, macar o binecuvantare. Pentru ca pe toate le traia! De la parintele Serafim Popescu a luat bucuria si zambetul pe care il transmitea tuturor. Zambetul acesta si bucuria aceasta au fost inspirate sau luate chiar din ceea ce repeta mereu, din zambetul lui Dumnezeu. Şi daca ne zambea noua, si daca ne vorbea despre bucuria lui Dumnezeu exprimata in cuvintele acestea omenesti, iata ca acum se duce sa vada zambetul lui Dumnezeu. Sa-i zambeasca si el si sa simta bucuria lui Dumnezeu pe care o are, pentru ca mare bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pacaieste, dar pentru unul care a slujit atatia ani in ogorul Domnului. A fost si un predicator si un misionar ca nimeni altul, adresandu-se tuturor credinciosilor, dar mai ales celor tineri. Nu ne-am dat seama decat dupa ce am adunat toate convorbirile impreuna, cata activitate a depus. Nu a spus niciodata ca e obosit, mergand pana in marginile tarii si trecand hotarele ei pentru ca in conferinte sa lumineze sufletele. A fost intrebat de ce s-a apropiat asa de mult de tineri. Şi dupa ce am stat si am cugetat mi-am dat seama ca si-a asumat paternitatea spirituala. In momentul cand parintele se apropia de un tanar sau un tanar de parintele Teofil, il asculta pana la ultima marturisire a acelei taine pe care o ascundea de parinti, si incerca sa il aduca cu picioarele pe pamant. Sa-i ofere sansa pe care nu i-a aratat-o nimeni. Şi apoi de a-l ridica de la nivelul de a primi o simpla intelegere, la binecuvantarea lui Dumnezeu. Şi pe tinerii pe care i-a pus in legatura cu Dumnezeu i-a pastrat aproape de sine.Dupa cuvantul IPS Mitropolit Laurentiu, intreaga suflare, alaturi de corul Facultatii de Teologie Andrei Şaguna din Sibiu, a cantat Vesnica pomenire, apoi troparul de biruinta Hristos a inviat!. Inconjurand biserica manastirii, sicriul cu trupul neinsufletit al parintelui Teofil si-a gasit loc de odihna in cimitirul manastirii. Un marturisitor al Marturiei celei adevarateDomnul Adrian Nae din Brasov, care l-a cunoscut indeaproape pe parintele Teofil, ne-a declarat ca parintele a fost omul bucuriei, omul care a adus pacea in sufletele oamenilor. Desi traim intr-o societate de consum, in care stresul, oboseala, angoasa se rasfrang asupra sufletelor si chipurilor oamenilor, o societate in care lumea este intr-o continua fuga spre orice altceva, dar numai catre Dumnezeu nu, parintele Teofil a reusit «sa odihneasca» si sa adune, asa cum aduna pasarea puii sai sub aripi, si sa calauzeasca foarte multi credinciosi si mai ales tineri, atrasi fiind de figura luminoasa, sufletul cald si inima buna. A fost un «tata» iubitor, «mosind» si «nascand» duhovniceste fii si fiice. Parintele Teofil a fost un dar de la Dumnzeu, straduindu-se ca in jurul lui sa fericeasca pe toti!Studentul teolog Razvan Persa din Cluj a spus ca daca multi au avut privilegiul de a-l cunoaste pe parintele Teofil din postura de duhovnic, monah desavarsit sau exeget al cuvantului lui Dumnezeu, eu am avut privilegiul de a-l cunoaste din postura de marturisitor. Din nenumaratele sale cuvantari, pe care le tinea pentru noi, tinerii, la inceputul Postului Craciunului, am descoperit modelul desavarsit al postitorului si al postirii. Ne-a invatat ca postul adevarat este acela care starneste mereu in noi dorinta de a ne apropia de Dumnezeu. Nimeni nu putea sa ne marturiseasca cu atata convingere acest lucru daca nu era el insusi in lumina lui Dumnezeu. Asa va ramane pentru mine, un marturisitor al Marturiei celei adevarate. Parintele nu a murit, ci acum traieste cu adevarat!Ioan Ostafi, cel care l-a avut pe parintele Teofil 11 ani duhovnic, ne-a marturisit ca in relatia duhovnic-fiu duhovnicesc, parintele Teofil cerea mereu desavarsirea. Ii iubea pe toti fiii sai duhovnicesti cu o iubire sincera, simtea cand unul dintre ei se afla intru ispite. Curata mereu ranile duhovnicesti din radacina cu indemanarea unui chirurg exceptional, dar le trata pana la vindecare cu bunatatea unui parinte care doreste pe fiul sau sanatos. Parintele Teofil a fost un caracter puternic ce nu a renuntat usor. Niciodata nu a zis nu, ci intotdeauna da, ne-a declarat tanarul Ratz Horia. A tinut mereu fruntea sus si capul plecat lui Dumnezeu. Lipsit de lumina ochilor, raspandea lumina cunostintei, a intelepciunii si a iubirii celor ce, ca la un izvor pururea curgator veneau sa-si adape setea. Parintele nu a murit, ci acum traieste cu adevarat!.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 748

Id: 3130

Data: Nov 2, 2009

Imagine: