Aproape 2.000 de credinciosi au fost prezenti sambata, 17 august 2013, la resfintirea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Vorona Mare, lacas de cult cu o istorie bogata, de 219 ani. Atat slujba de tarnosire, cat si slujba Sfintei Liturghii au fost savarsite de Inalt Preasfintitul Parinte Teofan, alaturi de un sobor de 40 de preoti si diaconi. Ca semn al pretuirii pentru lucrarile realizate la lacasul de cult in ultimii ani, preotul paroh Olivian Mihai Sandu a fost hirotesit, de Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, iconom stavrofor, dupa cum informeaza Ziarul Lumina, Ediția de Moldova. Sambata, 17 august 2013, a fost zi de mare sarbatoare si de o deosebita importanta istorica pentru enoriasii parohiei Adormirea Maicii Domnului din localitatea botosaneana Vorona Mare, care au participat in numar mare, alaturi de numerosi pelerini, la slujbele religioase savarsite cu ocazia resfintirii, pentru a patra oara, a bisericii din localitate. IPS Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a fost prezent la sarbatoarea comunitatii din Vorona Mare, alaturi de un sobor numeros de preoti si diaconi, din care au facut parte si arhim. Ioan Harpa, exarh de zona Botosani al Arhiepiscopiei Iasilor, pr. Lucian Leonte, protopop al Protopopiatului Botosani, arhim. Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Intrarea Maicii Domnului in Biserica - Vovidenia, judetul Neamt. Batranii satului, dar si tineri si copii l-au intampinat, in centrul satului, pe Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, care a fost condus, pana in fata bisericii, intr-o caleasca trasa de doi cai albi, alaiul fiind insotit de tineri calare, purtand drapele. Nu au lipsit batranii cu buciume, care au marcat, odata cu clopotele manastirii, momentul venirii Inalt Preasfintitului. Dupa primirea traditionala cu paine si cu sare, a urmat slujba de tarnosire. Lacasul de cult a fost sfintit prin stropire cu apa sfintita si prin ungere cu Sfantul si Marele Mir, iar sfanta masa din altar a fost tarnosita, impodobita si pregatita pentru slujbele cultului divin. La slujba de sfintire, urmata de slujba Sfintei Liturghii, savarsita pe o frumoasa scena impodobita, au luat parte aproape 2.000 de credinciosi, care au stat si la rand pentru a trece prin Sfantul Altar. La eveniment au participat si membri ai autoritatilor judetene si locale. Iubirea este implinirea intregii legiIn cuvantul adresat credinciosilor prezenti, IPS Parinte Mitropolit Teofan a explicat pericopa evanghelica a zilei, apoi a subliniat faptul ca, prin zidirea sau restaurarea de biserici, omul este in permanenta impreuna cu Hristos Mantuitorul: Zidirea unei biserici inseamna a fi cu Domnul Hristos. Daramarea unei biserici inseamna a fi impotriva Domnului Hristos. A lasa un lacas de cult sa se prapadeasca, sa se ruineze, sa se degradeze, inseamna a face lucrarea vrajmasului. A te ingriji de biserica, a o consolida, a o restaura si infrumuseta inseamna a aduna impreuna cu Hristos. Şi ce inseamna a fi impreuna cu Dumnezeu? Inseamna a fi un om al credintei, inseamna sa fii un om al nadejdii, inseamna sa fii un om al dragostei, caci iubirea este implinirea intregii legi. Toate poruncile date de Dumnezeu si de sfintii Lui, de-a lungul vremii, se cuprind si se sintetizeaza in porunca esentiala: «Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti». Ctitorul este omul care-L ajuta pe DumnezeuLa finalul Sfintei Liturghii, in momentul impartasirii credinciosilor, pr. protopop Lucian Leonte a dat citire hrisovului de sfintire, dupa care pr. Olivian Mihai Sandu, parohul bisericii din Vorona Mare, a tinut un cuvant de invatatura, in care a subliniat necesitatea comuniunii si intrajutorarii: Viata fiecaruia dintre noi se compune din trei zile: vinerea patimilor, in care ne ducem crucea noastra, sambata pogorarii in iadul deznadejdii, atunci cand poate ne-am saturat de cruce si nu mai vrem sa o ducem, si duminica Invierii, zi ce are puterea de a ne repune pe traiectoria sfanta catre Imparatia lui Dumnezeu. Vinerea patimilor este axa si firescul vietii noastre, iar sambata si duminica sunt extremele, in care cadem sau in care suntem dusi spre Cer. In iadul deznadejdii ajungem singuri, dar duminica Invierii este momentul cand cineva isi pune crucea proprie pe umarul stang, apoi cu dreapta ridica crucea apropelui, cazuta la pamant. De aceea, nimeni nu are puterea sa se invie pe sine insusi, dar toti avem puterea de a invia pe celalalt, doar cu o simpla miscare a iubirii noastre, creandu-se astfel momente si istorii cutremuratoare si emotionante povesti de dragoste. Duminicile Invierii sunt momentele in care eu devin noi, momentele de comuniune. Spre finalul cuvantului, parohul din Vorona Mare a facut referire la istoria zbuciumata a bisericii pe care o pastoreste, cat si la semnificatia ctitoririi unui lacas de cult: Biserica noastra a strans in inima ei, pe parcursul a 219 ani, un intreg roman de daruire si jertfa, de suferinta si deznadejde, de moarte si de inviere. A trecut prin cinci mari actiuni de restaurare, deoarece in 1801 a fost zguduita de un puternic cutremur. A trait sambete ale deznadejdii, mai ales in anul 1901, cand, timp de trei ani si jumatate, a fost scoasa din uz, din cauza pericolului prabusirii, dar a trait si momente eroice, fiind resfintita, impreuna cu slujba de astazi, de patru ori. Lucrarile executate in ultimii trei ani au atins doua extreme, din anul 2010 pana in prezent, anume decaparea bisericii pana la structura, in miezul zidului, si a doua - reconsolidarea in totalitate, in toate aspectele, fara exceptie. Biserica noastra arata atat de minunant datorita unui buchet de oameni, care au sfidat un normal apasator si au avut cutremuratoarea indrazneala de a-I intinde o mana de ajutor lui Dumnezeu. Ctitorul este omul care-L ajuta pe Dumnezeu, iar Dumnezeu, desi are putere nemarginita, iubeste sa fie ajutat, dupa cum stim din episodul talharului bun de pe cruce, singurul care a avut un cuvant de mangaiere pentru Mantuitorul lumii aflat in agonie. Un ctitor de biserica pune in miscare un mecanism imens de energie si de forta, de daruire si de dragoste, de suflet si de vointa. O pomenire a unui ctitor este vesnica, pentru ca in slujba vesniciei este lucrarea lui. La sfarsit, IPS Mitropolit Teofan l-a hirotesit pe preotul paroh Olivian Mihai Sandu iconom stavrofor, oferindu-i crucea, bedernita si braul rosu. De asemenea, Inalt Preasfintia Sa a felicitat atat pe parinte, cat si pe enoriasi, pentru felul in care au stiut sa-si consolideze si sa-si impodobeasca biserica, oferind distinctie de vrednicie tuturor celor care au ajutat de-a lungul timpului la renovarea lacasului de cult. Au fost daruite si doua distinctii Crucea Sfantului Ierarh Dosoftei pentru mireni, precum si o distinctie Crucea Moldava pentru mireni, acordata ctitorului Nicolae Catana. Un moment deosebit l-a reprezentat acordarea de distinctii batranilor parohiei care au luptat in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Pentru a implini frumusetea duhovniceasca a zilei, doi preoti de mir, anume pr. Paul Andrei Smeu si pr. Alexandru Baciu au primit hirotesia intru duhovnic din partea Inalt Preasfintitului Teofan. Sarbatoarea comunei Vorona Mare s-a incheiat cu o agapa, la care au fost invitati toti cei prezenti. Parohia Vorona Mare se compune din aproximativ 80% batrani cu varsta de 60 de ani. Din anul 2010, prin neobosita staruinta a parohului numit aici in anul 2004, pr. Sandu Mihai Olivian, dar mai ales prin jertfelnica cheltuiala a ctitorilor Nicolae si Aurora Catana, cat si prin jertfa altor binefacatori, precum si a credinciosilor satului, se restaureaza aceasta biserica din temelii: este consolidata cu fier beton si grinzi transversale, i se pune acoperis nou, este tencuita la exterior si interior, este pictata in fresca, este impodobita cu catapeteasma noua si strane din stejar, este placata cu marmura si cu mozaic si i se pune incalzire centrala.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 825

Id: 33215

Data: Aug 19, 2013

Imagine: