Sfânta Euharistie își arata lucrarea mântuitoare numai în sufletele celor care o primesc cu vrednicie, adica în cei pregatiti sufleteste si trupeste pentru primirea ei. În cei ce n-o primesc cu pregatirea cuvenita, nu numai ca nu are aceste efecte, ci dimpotriva, le pricinuieste mustrare din partea propriului cuget si osânda de la Dumnezeu.Într-un material anterior spuneam ca se impune o stradanie din partea preoților de a trezi în inimile credincioșilor dorința de a se împartași mai des, de a râvni mai mult sa se uneasca cu Hristos prin dumnezeiasca Euharistie. Chemarea la potir sa fie însoțita de o limpede conștientizare a importanței Sfintei Euharistii în existența noastra, de sporirea vieții duhovnicești, deasa împartașanie fiind o consecința fireasca a îmbunatațirii vieții spirituale. Fara aceste aspecte, împartașirea deasa va ramâne un act liturgic exterior, neproducând schimbarea mult dorita a întregii noastre ființe.În cele ce urmeaza vom încerca sa detaliem aspectele pe care trebuie sa le urmarim daca dorim sa ne împartașim des. De ce-am face-o? Ar presupune o pregatire atenta, renunțarea la unele obiceiuri sau bucate, într-un cuvânt, ne-ar obliga sa ieșim din prozaicul cotidian. Preotul slujitor, atunci când ne apropiem de potir, rostește: „se împartașește robul, roaba lui Dumnezeu (N) spre iertarea pacatelor si viata de veci”. Pe lânga arvuna vieții veșnice, Sfânta Euharistie are ca efect vindecarea trupului si a sufletului, înlaturarea gândurilor si obiceiurilor urâte, a nalucirilor de noapte si a duhurilor rele si întunecoase, dupa spusele Sfântului Ioan Gura de Aur. Tot el adauga: „Euharistia deschide drum darurilor harului, ale dragostei si ale vietii vesnice, prin harul euharistic învredniciti fiind de Hristos de a fi iubiti”. Așadar, prin Sfânta Împartașanie ne întarim nu doar spiritual, ci și fizic – lucrare atât de necesara pentru întinerirea Bisericii însesi, pentru restaurarea frumuseții celei dintâi a omului robit de pacat. Urâtenia desfigureaza chipul lui Dumnezeu din om. „Doctoria” Euharistiei reda progresiv omului frumusetea si stralucirea de odinioara, vrednicia si puterea de la început.Euharistia curata de pacate, întareste în virtute, pregatindu-ne catre viata de veci, cum zice Domnul: ,,Cel ce manânca trupul Meu si bea sângele Meu are viața vesnica".În aceasta privinta, Sfântul Ioan Gura de Aur spune: ,,Hristos a dat trupul Sau tuturor spre mâncare, ca, hranindu-ne cu el, sa lepadam trupul cel dintâi, mort, si sa ne facem vrednici de viata vesnica”. ,,Primim trupul lui Hristos –zice Sfântul Ambrozie– ca sa ne facem partasi vietii de veci”.Taina Euharistiei ne încredinteaza ca vom învia cu trupul la judecata viitoare, traind în veci, cum iarasi zice Mântuitorul: ,,Pâinea care se coboara din cer este aceea din care, daca manânca cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine manânca din pâinea aceasta viu va fi în veci" (Ioan 6, 50-51). Sfintii Parinti afirma acelasi lucru destul de lamurit. ,,Euharistia este leacul nemuririi si doctorie ca sa nu murim, ci sa traim neîncetat în Hristos”,spune Sfântul Ignatie, iar Sfântul Chiril al Alexandriei glasuiește: ,,Precum apa, daca se pune la foc, începe sa se încalzeasca si sa clocoteasca, împartasindu-se de puterea focului, tot astfel si trupurile noastre, care din fire sunt trândave, daca primesc Sfânta Euharistie cu vrednicie, se împartasesc din firea trupului viu al Mântuitorului si nu vor ramâne în stricaciune, ci vor învia, precum a zis Domnul Hristos: Cel ce manânca trupul Meu si bea sângele Meu, are viața de veci si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”.O alta lucrare înfaptuita de Hristos în noi este aceea ca ne întareste în ispite, ferindu-ne de pacate, caci – dupa cum se spune în Marturisirea Ortodoxa (Raspuns la întrebarea 107) – ,,vrajmasul sufletului nu îndrazneste sa faca vreun rau aceluia în care vede ca petrece Hristos”.Împartașania își arata lucrarea mântuitoare numai în sufletele celor care o primesc cu vrednicie, adica în cei pregatiti sufleteste si trupeste pentru primirea ei. În cei ce n-o primesc cu pregatirea cuvenita, nu numai ca nu are aceste efecte, ci dimpotriva, le pricinuieste mustrare din partea propriului cuget si osânda de la Dumnezeu, dupa cuvântul sfântului Apostol Pavel: ,,Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si de sângele Domnului. Sa se cerceteze însa omul pe sine si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar. Caci cel ce manânca si bea cu nevrednicie osânda îsi manânca si bea, nesocotind trupul Domnului” (I Corinteni 11, 27-29).În final aș vrea sa redau spusele unui cunoscut teolog contemporan, Jean-Claude Larchet, care, deși susține deasa împartașanie, îndeamna la pregatire și la conștientizarea acestui act spre a nu fi redus la o formalitate liturgica, ci sa se urmareasca prin el, apropierea de Dumnezeu: „ne împartașim cu Trupul si Sângele lui Hristos, deoarece comuniunea cu Dumnezeu ne poate vindeca, ne poate mântui, ne poate uni cu El si ne poate oferi viata de veci. Pentru ca Dumnezeu ne respecta pe deplin libertatea, efectele acestei Sfinte Taine nu se vor impune asupra noastra, ci vor fi proportionale cu receptivitatea noastra, adica cu credinta noastra, cu dispozitia noastra duhovniceasca si cu gradul nostru de curatie si de virtute pe care l-am atins prin împlinirea poruncilor Domnului, pe scurt, cu deschiderea noastra fata de harul pe care Dumnezeu ni-l ofera din partea Lui, în mod deplin”. (Articol postat pe doxologia.ro la 23 august 2013, semnat de arhim. Mihail Daniliuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 783

Id: 37226

Data: Jan 9, 2014

Imagine: