Relatia dintre Biserica si medici in general a fost una foarte buna in decursul veacurilor. In ciuda unor conflicte care au aparut odata cu monopolul secularismului in majoritatea societatilor occidentale, relatia aceasta se mentine in conditii bune si in prezent. Vom discuta in cele ce urmeaza despre cum au aparut primele spitale clasice si ce rol a avut Biserica din acest punct de vedere.Timothy S. Miller a scris in anul 1985 o lucrare antologica intitulata "The Birth of the Hospital in the Byzantine Empire". In aceasta lucrare, el a revolutionat efectiv conceptele existente la vremea respectiva in ceea ce priveste aparitia spitalului si rolul indiscutabil al Bisericii din acest punct de vedere. Miller a criticat in special doua asemenea concepte cu care inca mai vin si astazi o serie de cercetatori, si anume ca spitalul a fost inca de la inceput o institutie creata de societate si ca acesta a inflorit in special in spatiul apusean. Aceste doua idei sunt pur si simplu eradicate de dovezile aduse de Timothy S. Miller. Din contra, spitalul a fost inca de la inceput o institutie intemeiata si controlata de Biserica si, de asemenea, aceasta institutie s-a nascut si s-a dezvoltat in Rasaritul crestin cu mai bine de opt secole (!) inainte ca Occidentul sa aiba ceva asemanator. Desi in zilele noastre spitalele din Occident beneficiaza de un personal poate mai bine instruit si de conditii net superioare pentru desfasurarea activitatii decat cele din rasaritul Europei, lucrurile nu au stat astfel inca din Antichitate, asa cum se considera in mod eronat de multi specialisti. Imperiul Bizantin a fost prima locatie din lume unde a aparut si s-a dezvoltat intr-un mod remarcabil institutia spitalului. Este momentul sa facem o incursiune in trecut pentru a descoperi radacinile acestei aparitii.Biserica Ortodoxa si aparitia spitaluluiMiller observa inca de la inceputul lucrarii ca primele institutii care amintesc de spital au aparut in cadrul Imperiului Bizantin: "Aceste xenones bizantine au reprezentat nu doar primele institutii publice care au oferit ingrijire medicala celor bolnavi, ci si cele care au condus la crearea mediilor spitalicesti din cursul Evului Mediu, de la care atat Apusul Latin, cat si Rasaritul islamizat si-au dezvoltat facilitatile pentru bolnavi. A scrie despre aparitia si dezvoltarea centrelor de ingrijire a bolnavilor in Imperiul Bizantin inseamna sa scrii primul capitol al istoriei institutiei spitalului" ("The Birth of the Hospital in the Byzantine Empire", John Hopkins University Press, Baltimore, 1985, p. 4). "Xenones" se numeau acele locuri unde puteau fi ingrijiti strainii, insa nu doar acestia, ci si cei saraci sau grav bolnavi care nu isi puteau permite un medic. Aceste xenones au evoluat in timp, ajungand la situatia in care si-au permis, prin finantarea pe scara larga oferita de Biserica, sa angajeze si sa sustina mai multi medici al caror rol era acela de a oferi anumite tratamente gratuite celor care aveau nevoie de ele, dar nu isi permiteau sa le plateasca. Comentand asupra acestei afirmatii importante a lui Miller, cercetatorul american Stanley Samuel Harakas observa ca "Biserica guverna aceste spitale, le finanta si oferea oameni care sa ocupe pozitiile principale in ele. Ea a infaptuit acest lucru ca pe o parte a chemarii sale de ''a iubi'' oamenii si ca o parte a asemanarii sale cu Dumnezeu. Dumnezeu era considerat, mai presus de toate ca Philanthropos, "Iubitorul de oameni"" (Stanley Harakas, "Health and Medicine in the Eastern Orthodox Tradition", The Crossroad Publishing Company, New York, 1990, p. 75). Asadar, Biserica a stat la baza nasterii primelor spitale importante din cadrul istoriei omenirii si doar partea rasariteana a avut rolul principal in aceasta directie. Asa cum oberva tot Miller: "Exceptand un exemplu din secolul al VII-lea din Spania vizigota, nici una dintre institutiile filantropice ale Europei Occidentale nu a oferit acces la medici pentru cei bolnavi, pana in secolul al XII-lea" ("The Birth of the Hospital...", p. 4). Asadar, au existat centre si in Apus, unde bolnavii erau ingrijiti. Desigur, toate acestea erau intretinute si finantate in special de Biserica. Insa "nici unul dintre acestea nu permitea accesul medicilor la cei bolnavi". Vorbim de o ingrijire pur speculativa si care, chiar daca avea cele mai bune intentii la baza, se dovedea adesea neputincioasa in fata bolilor si epidemiilor devastatoare. Biserica Ortodoxa a fost prima care a permis medicilor sa ii ingrijeasca pe cei bolnavi, nu pentru ca si-ar fi pierdut credinta in puterea rugaciunii sau in mila lui Dumnezeu si a sfintilor, ci pentru ca a considerat ca medicina nu este un lucru contrar credintei, ci un element prin care Dumnezeu Insusi lucreaza si poate oferi alinare.Medicina - meserie a iubirii aproapeluiTimothy S. Miller observa in continuare: "Pe masura ce Biserica Ortodoxa a ajuns sa considere profesia medicala drept un element central al iubirii de oameni, ea s-a considerat obligata sa ofere acest ajutor tuturor oamenilor - si in special celor saraci - prin sponsorizarea spitalelor. De vreme ce majoritatea ierarhilor Bisericii a continuat sa considere medicina drept una dintre cele mai potrivite exprimari ale iubirii crestine pana in zilele cele de pe urma ale Imperiului Roman de Rasarit, spitalele au fost in continuare finantate. Spre exemplu, in anul 1440 manastirea cu hramul Sfantului Ioan Botezatorul din Petras inca mai finanta un spital deschis publicului" ("The Birth of the Hospital...", p. 61). Biserica Ortodoxa a considerat intotdeauna medicina drept un dar de la Dumnezeu, un miracol in sine care trebuie pretuit, admirat si incurajat sa se dezvolte. Desi majoritatea spitalelor functionau in cadrul manastirilor, ingrijirea bolnavilor nu a fost lasata niciodata exclusiv in mana monahilor sau a monahiilor fara ca acestia sa aiba o minima pricepere medicala. Biserica a mers si mai departe si a ales sa finanteze spitalele nu doar cu bani, ci si cu personal medical instruit, precum si auxiliar. Medicii erau platiti pentru a avea grija de cei bolnavi care nu isi puteau permite tratamente medicale. Exemplul oferit de Miller este unul cutremurator. Cu toate ca Imperiul Bizantin isi traia in anul 1440 partea finala a existentei sale, care urma sa se curme tragic peste doar 13 ani, odata cu cucerirea ultimei cetati importante, si anume Constantinopolul, inca mai exista cel putin un exemplu de spital deschis publicului si finantat de Biserica si, probabil, de curtea imperiala. Imperiul Bizantin, secatuit de resurse financiare, de oameni si teritorii, care influentase cultural si la nivel diplomatic un areal extins de la nordul torid al Africii si pana la stepele infrigurate ale viitorului stat rus si din Italia pana in inima vechiului Imperiu Persan, nu neglija sa aiba grija de bolnavii sai. Imaginea aceasta ar trebui sa ne ramana adanc impregnata astazi, cand observam un real dispret adresat profesiei medicale si rolului crucial pe care aceasta il are in cadrul societatii. Poate ca o reintoarcere in trecut ne-ar face sa ne reconsideram parerea fata de frumusetea si nobletea acestei meserii pe care Biserica nu doar "a tolerat-o", ci a facut-o sa progreseze si sa se dezvolte pentru a ajunge la maturitatea sa profunda de dar al lui Dumnezeu facut oamenilor aflati in suferinta. (Articol publicat in "Ziarul Lumina" din data de 15 noiembrie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1240

Id: 25885

Data: Nov 15, 2012

Imagine: