Cea mai intalnita forma de ajutorare a celor adormiti este rugaciunea. Rugaciunea Bisericii impreuna cu rugaciunea personala ne pun in contact cu Maica Domnului, cu sfintii, care pot mijloci la Dumnezeu iertare si mantuire pentru cel adormit.Pregatirea aperceptivaDesi comentariile despre moarte nu sunt comode pentru omul contemporan, existand o oarecare aversiune fata de aceasta tema, totusi, moartea este o realitate de necontestat intalnita la tot pasul. Perceptia ei devine mai concreta atunci cand cineva apropiat paraseste aceasta lume. In aceasta situatie, cei din familia indoliata ajung in Biserica, lacas de mangaiere, de usurare a suferintelor, de speranta pentru cei vii, dar si pentru cei adormiti.Anuntarea temeiDespre rugaciunea pentru cei adormiti vom face in continuare unele referiri.TratareaOriginea mortiiDin perspectiva Sfintei Scripturi, moartea apare ca efect al neascultarii omului de Dumnezeu: Din toti pomii Raiului poti sa mananci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca vei muri! (Facere 2, 17). Moartea a fost sufleteasca, prin alterarea relatiei omului cu Dumnezeu, dar si trupeasca, in plan biologic, prin despartirea sufletului de trup. Tragismul mortii vine din faptul ca acest fenomen nu apartine firii umane (Dumnezeu n-a creat moartea), ea intra in firea umana, devenindu-i fireasca, de o asemenea maniera incat este cel mai sigur fenomen care se intampla in viata fiecarui om. In pofida acestei realitati, Moartea si Invierea Mantuitorului Iisus Hristos aduc un sens cu totul diferit existentei umane. Pana la acest moment crucial al istoriei omenirii, moartea si iadul erau implacabile, asa cum ne spune Psalmistul: Nu mortii te vor lauda pe Tine, Doamne, nici toti cei ce se coboara in iad (Psalmul 113, 17). Prin Moartea Sa, Hristos a omorat moartea, a omorat pacatul si a surpat puterea diavolului. Iar prin Invierea Sa, Imparatia cerurilor s-a deschis: ...Eu sunt Invierea si Viata; cel ce crede in Mine va fi viu, chiar de va muri (Ioan 11, 25). Astfel, moartea, ne spune parintele Staniloae, capata o valoare pozitiva: Hristos ne trece la comuniunea deplina cu Dumnezeu.Zile de pomenire pentru adormitiInvatatura Bisericii Ortodoxe ne spune ca dupa moartea unui om, sufletul sau trece prin judecata particulara. Aici i se stabileste in functie de faptele sale un loc temporar, la bine sau la rau, pana la judecata universala. Dupa acest ultim act al istoriei mantuirii neamului omenesc, unii vor merge cu Hristos in Imparatia Lui, iar altii se vor desparti de El. Aceasta decizie va fi vesnica. In acest rastimp dintre judecata particulara si judecata universala, sufletele cunoscutilor care au raposat au nevoie de ajutorul nostru. De ce? Ei nu mai pot face nimic pentru mantuirea lor, au iesit din planul vietii pamantesti unde pocainta si faptele bune au valoare eterna. In plus, nu toti oamenii care mor ajung in Rai, de aceea sufletele lor devin dependente de dragostea noastra. In Traditia Bisericii noastre a ramas consacrata sambata ca zi de pomenire a celor adormiti, deoarece in aceasta zi Mantuitorul S-a coborat la iad si a izbavit sufletele celor adormiti din veacuri care il asteptau pe Izbavitorul, pe Mesia. In mod special, doua dintre sambetele anului bisericesc sunt consacrate in toate Bisericile Ortodoxe pomenirii generale a mortilor: sambata dinaintea Infricosatoarei Judecati (lasatului sec de carne) si sambata dinaintea Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor). Amandoua poarta in popor denumirea de Mosii (de iarna, respectiv de vara), pentru ca facem pomenirea parintilor, mosilor si stramosilor nostri plecati la Domnul. De asemenea, la fiecare Sfanta Liturghie cei vii si cei adormiti sunt asezati pe Sfantul Disc, in jurul Sfantului Agnet (care se transforma in timpul slujbei in Sfantul Trup al Domnului Hristos) alaturi de Maica Domnului si de cetele sfintilor. Este, poate, cea mai frumoasa dovada de iubire pentru cei dragi plecati dintre noi, de a-i aduce permanent inaintea lui Dumnezeu spre a fi binecuvantati, usurati de pacate, iertati si mantuiti.Ajutorarea celor adormitiParintii Bisericii sfatuiesc ca in fiecare zi in decursul celor patruzeci de zile din momentul mortii, familia si cunoscutii sa-si concentreze atentia pe trei segmente: 1. Rugaciune personala. Facem cate o rugaciune pentru cel adormit (rugaciuni scurte sau, daca timpul ne permite, un paraclis sau acatist); 2. Milostenie. De asemenea, trebuie oferit cate ceva, cat de putin, celor in nevoi care se pot folosi de milostenia noastra; 3. Rugaciunea Bisericii (pomenirea celor adormiti la Sfanta Liturghie). As aminti aici un fapt minunat din viata Sfantului Nicolae Planas, din Grecia, traitor in secolul al XVIII-lea, care acorda o atentie foarte mare pomenirii celor adormiti la Sfanta Liturghie. Pomenea atat de mult incat, chiar daca foile se ingalbeneau de vreme, nu renunta la a pomeni. Intr-o noapte, una din maici a visat ca obstea manastirii se indrepta impreuna cu Sfantul Nicolae spre stadionul din Atena. Cand s-au deschis portile stadionului, arhiplin ca pentru un mare spectacol, toti oamenii s-au ridicat in picioare, au inceput sa aplaude si sa strige cu bucurie catre parintele. Parintele Nicolae, mirat, a intrebat: Pe cine ovationeaza acestia? Un tanar din preajma lor a raspuns: Pe sfintia voastra! Sunt cei care au fost scosi din iad, in urma pomenirilor pe care le-ati facut!Practici neortodoxeAu existat si inca mai exista practici pagane care arata din partea familiei indoliate o neintelegere a cultului si a valorilor morale ortodoxe. De pilda, banii care se aduna de-a lungul celor trei zile pana la momentul inmormantarii se lasa in cosciug si se ingroapa, pe motiv ca cel adormit ar trebui sa-si plateasca vamile vazduhului! Dar vamile vazduhului nu se platesc in modul acesta, ci se platesc cu faptele bune facute in timpul vietii. Banii acestia trebuie folositi pentru ajutorarea unui copil orfan, a unui batran bolnav, gesturi care realmente l-ar ajuta pe cel adormit. Mai amintim din multimea de practici pe care le intalnim la inmormantare un moment care parca da adevaratul sens al slujbei de prohodire: dezlegarea legaturii de la picioarele adormitului, in timpul rostirii de catre preot a rugaciunii de dezlegare de pacate. Aici, accentul cade pe un gest lipsit de orice insemnatate religioasa. Daca cel adormit si-a cerut iertare pe patul suferintei de la rude, prieteni, cunoscuti, a fost primenit sufleteste, adica marturisit si impartasit, poate intra in mormant legat fedeles, nu numai la picioare!RecapitulareaCum a aparut moartea in creatia lui Dumnezeu? Ce trebuie sa facem pentru cei adormiti? Care sunt zilele consacrate pomenirii celor adormiti? Ce practici neortodoxe cunoasteti in legatura cu cei adormiti?AsociereaAsa cum ne rugam pentru cei dragi cand sunt in necazuri, in boli (interventii chirurgicale etc.), la fel suntem datori sa ne rugam cand acestia sunt chemati de Dumnezeu la viata vesnica. Iubirea este virtutea teologala care face legatura intre cer si pamant, intre vii si adormiti. Generalizam spunand ca in invatatura Bisericii Ortodoxe cultul mortilor ocupa un loc important. Intreaga slujba de inmormantare este de fapt o rugaciune continua adusa inaintea lui Dumnezeu pentru cel care a plecat dintre noi. Aplicam invatatura despre rugaciunea pentru cei adormiti cu indemnul ca fiecare dintre noi sa ne obisnuim ca in rugaciunile noastre sa-i pomenim pe cei adormiti, cu mai multa grija si staruinta decat o facem pentru cei vii, pentru ca cei vii inca mai au timp sa-si pregateasca vesnicia, pe cand cei adormiti, nu. Repere bibliografice: Pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica, vol. III, E.I.B.M.B.O.R., 2003; Jean-Claude Larchet, Traditia Ortodoxa despre viata de dupa moarte, Editura Sofia, 2006; Pr. lect. dr. David Pestroiu, Spre Viata Vesnica, Randuieli ortodoxe pentru inmormantare si parastas, Editura Cuvantul Vietii, 2013. (Articol aparut sub semnatura Pr. Adrian Nita si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 10 iunie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2031

Id: 31603

Data: Jun 10, 2013

Imagine: