S-a binevestit mortilor ca sa vieze cu duhul…

Învierea Domnului este cea mai mare sarbatoare a crestinilor ortodocsi, pe care o numim în cântarile Bisericii „praznic al praznicelor si sarbatoare a sarbatorilor“. Ea este cel mai important eveniment care a avut loc în istoria umanitatii si diferentiaza crestinismul de toate celelalte religii deoarece capul Bisericii Crestine, Hristos, a înviat din morti, aratându-ne ca nu a fost doar un om exceptional, ci Dumnezeu adevarat si Om adevarat, Care S-a întrupat pentru noi si pentru a noastra mântuire. Pentru noi, crestinii, realitatea Învierii lui Hristos este fundamentul credintei noastre, pentru ca Sfântul Apostol Pavel spune: Iar daca Hristos nu a înviat, zadarnica este credinta voastra (I Cor. 15, 17), ceea ce arata ca adevarul si puterea marturiei noastre ortodoxe se datoreaza Învierii Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care este garantia învierii noastre a tuturor.Biserica praznuieste Învierea lui Hristos începând din momentul pogorârii Sale la iad, unde a eliberat sufletele dreptilor Vechiului Testament de sub stapânirea mortii si a diavolului, dupa cum aflam din sinaxarul din Sfânta si Marea Sâmbata: Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat si Dumnezeiesc se pogoara si în iad.Astazi, iadul se tânguieste pentru ca puterea i-a fost nimicitaAcest lucru se vede si în iconografia Învierii Domnului, unde imaginea pogorârii Mântuitorului nostru Iisus Hristos la iad este considerata icoana traditionala a Învierii în Ortodoxie. Reprezentarea iconica a Învierii sub forma pogorârii Domnului nostru Iisus Hristos la iad este legata de argumentul biblic din Epistola Soborniceasca a Sfântului Apostol Petru, de unde aflam: Pentru ca si Hristos a suferit odata moartea pentru pacatele noastre, El, Cel drept, pentru cei nedrepti, ca sa ne aduca pe noi la Dumnezeu,omorât fiind cu trupul, dar viu facut în duh, întru care S-a pogorât si a propovaduit si duhurilor tinute în închisoare… (I Petru 3, 18-19). Asadar, cu sufletul Sau Dumnezeiesc, Mântuitorul Iisus Hristos a coborât la iad, în închisoarea sufletelor, unde a binevestit celor morti. Acelasi lucru îl aflam din capitolul 4, versetul 6 al aceleiasi Epistole a Sfântului Apostol Petru: Ca spre aceasta s-a binevestit mortilor, ca sa fie judecati ca oameni, dupa trup, dar sa vieze, dupa Dumnezeu, cu duhul.În acest sens, în cântarile Bisericii regasim foarte bine precizat momentul pogorârii Domnului la iad. Astfel, troparele care se cânta la Vecernia Pastelui ne arata ca astazi iadul striga suspinând si se tânguieste, deoarece puterea i-a fost nimicita, pentru ca Hristos i-a eliberat pe toti cei care fusesera de veacuri sub stapânirea sa.Deosebit de important pentru întelegerea acestor fapte este cuvântul Sfântului Ioan Gura de Aur din ziua Sfintelor Pasti unde, printre altele, ne spune: Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de ea. Pradat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amaraciune, fiindca a gustat din trupul Lui. Şi aceasta mai înainte întelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amarât, întâmpinându-Te pe Tine jos: amarâtu-s-a ca s-a stricat. S-a amarât, ca a fost batjocorit; s-a amarât, ca a fost omorât; s-a amarât, ca s-a surpat; s-a amarât, ca a fost legat. A primit un trup si de Dumnezeu a fost lovit. A primit pamânt si s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea. Unde-ti este, moarte, boldul? Unde-ti este, iadule, biruinta? Înviat-a Hristos si tu ai fost nimicit.Vestea Învierii cuprinde întreg pamântulTot în acest sens, Sfântul Ioan Damaschin expune învatatura Bisericii despre pogorârea lui Hristos la iad într-un tropar din Canonul Pastelui: Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pamântului si ai sfarâmat încuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase; iar a treia zi, ca si Iona din chit, ai înviat din mormânt. Deci, pogorârea la iad a fost facuta cu scopul de a zdrobi portile împaratiei întunericului, adica de a pune capat mortii si stapânirii diavolului si pentru a binevesti si celor morti mântuirea adusa de El pentru ca întreaga fire omeneasca sa auda vestea Evangheliei Sale.Învierea Domnului a avut loc în primele ore ale duminicii, dupa cum aflam din sinaxarul din ziua Sfintelor Pasti, unde ni se spune: Învierea Domnului asa s-a petrecut: La miezul noptii, pe când strajerii pazeau mormântul, pamântul s-a cutremurat si un înger s-a pogorât si a rasturnat piatra de pe mormânt. Ostasii vazând aceasta, s-au înspaimântat si au fugit; numai dupa aceea s-a petrecut venirea femeilor la mormânt, sâmbata dupa miezul noptii, aproape de revarsatul zorilor. Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, dupa cum graieste Evanghelia de la Matei, sedea la mormânt împreuna cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca îndoiala asupra învierii, din pricina dragostei de mama pentru Fiul sau, de aceea zic Evanghelistii ca Domnul S-a aratat mai întâi Mariei Magdalena. Ea a vazut si pe îngerul, ce sta pe piatra, si plecându-se, a vazut si pe cei dinauntrul mormântului, care au vestit Învierea Domnului si au grait: «A înviat, nu este aici, iata locul unde L-au pus pe Dânsul».Cum praznuim Pastele?Faptul ca Maica Domnului L-a vazut prima pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos înviat este atestat si de cântarile Bisericii, unde spunem: Îngerul a strigat celei pline de har: Curata Fecioara, bucura-te; iarasi zic: Bucura-te, ca Fiul tau a înviat a treia zi din mormânt. În textele evanghelice nu rezulta clar ca Maica Domnului L-a vazut pe Hristos înviat. Exista însa fraze care se refera la „cealalta Marie“. Sfântul Evanghelist Matei scrie: Dupa ce a trecut sâmbata, când se lumina de ziua întâi a saptamânii (duminica), au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormântul (Matei 28, 1). De asemenea, în alta parte, se vorbeste despre Maria lui Iacov (Luca 24, 10). Tâlcuind aceste situatii, Sfântul Grigorie Palama spune ca este vorba despre Maica Domnului, care a venit prima la mormânt. Ea a aflat de la început din gura Arhanghelului Gavriil ca Fiul ei a înviat, dupa care L-a vazut pe Acesta, si numai ea s-a învrednicit sa-I cuprinda picioarele cu mâinile sale. Tot în acest sens Sfântul Grigorie Palama spune ca era drept si corect ca Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu sa fie prima care sa afle vestea Învierii si prima care sa-L vada pe Hristos înviat. Faptul ca Sfintii Evanghelisti au evitat sa spuna direct ca prima care L-a vazut pe Hristos a fost Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu are o motivatie importanta, dupa cum afirma tot Sfântul Grigorie Palama, pentru ca ei nu au vrut sa dea necredinciosilor prilej de a pune la îndoiala învierea, de vreme ce aceasta a fost constatata de Maica lui Hristos.Învierea lui Hristos nu trebuie sarbatorita ca un eveniment istoric si social, ci ca unul existential, deoarece pentru ea ne-am pregatit prin postire timp de 7 saptamâni, pentru ca, dupa cum ne spun Sfintii Parinti, este nevoie atât de curatirea simturilor trupesti, cât si de cea a celor sufletesti pentru a primi bucuria Învierii Domnului: Sa ne curatim simturile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a Învierii. Şi, cântându-I cântare de biruinta, luminat sa-L auzim zicând: bucurati-va (Sfântul Ioan Damaschin). În acest sens, Sfântul Grigorie Teologul ne îndeamna sa nu facem din Înviere o petrecere lumeasca, ci sa o sarbatorim cu sfintenie si sa ne îndepartam de duhul lumesc. De aceea, sa cinstim Învierea Domnului si sa spunem: Hristos a Înviat din morti cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-le!(Articol semnat de Pr. Dr. Ciprian Florin Apetrei, Consilier Patriarhal)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 505

Id: 39992

Data: Apr 20, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).