Predica la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lasatului sec de brânza)(Matei 6, 14-21)Zis-a Domnul: Daca veti ierta oamenilor greselile lor, va ierta si voua Tatal vostru Cel ceresc; iar daca nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre. Când postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei îsi întuneca fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor. Tu însa, când postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau, Care este în ascuns, si Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati tie. Nu va adunati comori pe pamânt, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci adunati-va comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica si unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.Suntem la începutul Postului Mare. Biserica ne invita înca o data sa intram pe calea cea strâmta, dar atât de frumoasa si înalta, a înfrânarii chiar de la lucrurile pamântesti îngaduite, spre a dobândi mai deplin pe Hristos si harul Sau.În lumea noastra materialista si atât de înrobita placerilor trupesti, postul nu prea mai are trecere. E adevarat ca e la moda în unele cercuri un anumit fel de „post“ din motive de pastrare a sanatatii. Orientat însa numai spre un scop trupesc, acest fel de „post“ nu are nimic de-a face cu postul crestin. Iar atunci când „postul“, sau mai degraba „alimentatia naturista“ are la baza o conceptie religioasa necrestina, avem de-a face cu o cumplita ratacire, acest fel de „post“ fiind pur si simplu înca un mod de expresie a lepadarii credintei celei adevarate si mântuitoare si a decaderii în idolatrie.Postul, între „faptele dreptatii“, alaturi de milostenie si de rugaciuneDin nefericire, chiar foarte multi dintre cei care se considera „credinciosi“ - ba chiar credinciosi „ortodocsi“ - nesocotesc cu totul posturile sau le reduc la cât mai putin cu putinta. Astfel, chiar o buna parte dintre cei care tin sa se apropie de Sfintele Taine nu postesc din Postul Mare decât cel mult doua saptamâni, adica cea de la începutul si cea de la sfârsitul Postului (Saptamâna Mare).Ba multi chiar încearca sa-si justifice „biblic“ indolenta în ceea ce priveste tinerea postului. Adeseori auzi o justificare cu acest cuvânt al Mântuitorului: „Nu ceea ce intra în gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om“ (Mt. 15, 11; cf. Mc. 7, 15).Este, oare, aceasta o afirmatie a Domnului împotriva postului? Nicidecum! A o cita ca temei pentru neînfrânarea pântecelui înseamna a pacatui în modul cel mai grav împotriva Sfintei Scripturi, de fapt împotriva lui Hristos Însusi. Cea dintâi regula pentru interpretarea corecta a textelor sfinte este regula contextului. Adica: orice text biblic trebuie interpretat tinându-se seama de contextul în care a fost rostit - daca este vorba de un cuvânt al Mântuitorului - si de contextul în care el apare în respectiva scriere inspirata. Cuvântul citat mai sus - si folosit cu nonsalanta împotriva postului - apare într-un context în care „fariseii si carturarii“ îi acuza pe ucenicii lui Iisus de calcarea „datinii batrânilor“, prin faptul ca nu-si spala mâinile înainte de masa. Drept raspuns, Domnul îi acuza pe acuzatori ca pun „datina batrânilor“ mai presus de poruncile dumnezeiesti (Mt. 15, 1 si urm.). Asadar, cuvintele citate nu se refera nicidecum la post. Mântuitorul nu neaga valoarea postului, ci pretinsa valoare religioasa a unei simple reguli igienice.Însasi Evanghelia de astazi ne arata ca Mântuitorul nici nu Se gândeste sa puna în discutie postul si valoarea lui spirituala. Dimpotriva, El rânduieste postul printre „faptele dreptatii“ (Mt. 6, 1), alaturi de milostenie si de rugaciune. Sfânta Evanghelie ne spune ca El ÎnsusiŞi-a inaugurat misiunea printr-un post de 40 de zile (Mt. 4, 2; Lc. 4,2), ca un nou Moise. Într-o discutie cu ucenicii, dupa vindecarea lunaticului, a si afirmat puterea pe care o mijloceste postul în lupta împotriva diavolului: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decât numai cu rugaciune si cu post“ (Mc. 9, 29). Iar despre Sfintii Apostoli aflam ca posteau (Fapte 13, 2; 14, 23). Sfântul Apostol Pavel, care aminteste „posturile“ printre mijloacele sale de a-I sluji lui Hristos (II Cor. 6, 5) si care marturiseste ca a petrecut „în posturi de multe ori“ (II Cor. 11, 27), arata si de ce îi este necesar postul, când zice: „Îmi chinuiesc trupul si îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovaduind, eu însumi sa ma fac netrebnic“ (I Cor. 9, 27). Şi învata: „Va îndemn, deci, fratilor, pentru îndurarile lui Dumnezeu, sa înfatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfânta, bineplacuta lui Dumnezeu, ca pe închinarea voastra cea duhovniceasca“ (Rom. 12, 1); si: „Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu în ospete si în betii, nu în desfrânari si în fapte de rusine, nu în cearta si în pizma. Ci îmbracati-va în Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte“ (Rom. 13, 13-14). Aceste îndemnuri apostolice sunt, de fapt, îndemnuri la post.Roadele postuluiEste clar ca nici Mântuitorul si nici Sfintii Apostoli n-au pus la îndoiala necesitatea si valoarea postului. Iar din cele mai vechi scrieri crestine aflam ca postul a devenit o institutie chiar de la începuturile Bisericii. Astfel, înca din Didahie, o scriere crestina venerabila (redactata în ultima parte a veacului I) si care poarta subtitlul de Învatatura a Celor Doisprezece Apostoli, aflam despre postul saptamânal crestin de miercuri si vineri.Didahia, de altfel, nu încearca justificarea acestui post, socotind necesitatea si valoarea sa ca lucruri de sine înteles. Ea atrage numai atentia ca zilele de post saptamânale ale crestinilor sa fie deosebite de cele ale „fatarnicilor“ (adica ale iudeilor): „Posturile voastre sa nu fie cu fatarnicii. Caci ei postesc lunea si joia. Voi însa postiti miercurea si vinerea“ (VIII, 1).Astfel, în Evanghelia de astazi, nu postul îl pune în discutie Mântuitorul, ci pune în discutie un mod gresit, superficial si „fatarnic“ de a practica postul, ca si motivatia eronata a acestei fapte a „dreptatii“.Înca profetul Isaia, într-un bine cunoscut capitol al cartii sale (cap. 58), opune postul adevarat unui fals mod de a posti, mustrându-i aspru pe cei care cred ca un astfel de post superficial si fatarnic le-ar putea fi de ajutor. „Ei - zice Dumnezeu prin gura profetului - Ma întreaba despre legile dreptatii… «Pentru ce sa postim, daca Tu nu vezi? La ce sa ne smerim sufletul nostru, daca Tu nu iei aminte?»“ (v. 3). La care Dumnezeu raspunde: „Voi postiti, ca sa va certati, si sa va sfaditi, si sa bateti furiosi cu pumnul; nu postiti cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru sa se auda sus… Nu stiti voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfarâmati jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flamând, adaposteste în casa pe cel sarman, pe cel gol îmbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine“ (v. 4-7). Şi, imediat, sunt înfatisate roadele binecuvântate ale acestui post adevarat: „Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta, slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi; la strigatul tau, El va zice: Iata-Ma! Daca tu îndepartezi din mijlocul tau asuprirea, amenintarea cu mâna si cuvântul de cârtire, daca dai pâinea ta celui flamând si saturi sufletul amarât, lumina ta va rasari în întuneric si bezna ta fi-va ca miezul zilei. Domnul te va calauzi continuu si în pustie va satura sufletul tau. El va da tarie oaselor tale si vei fi ca o gradina adapata, ca un izvor de apa vie, care nu seaca niciodata…“ (v. 8-11).Un post ca acela de care vorbeste aici Isaia este cu totul deosebit de ceea ce întelegeau prin post „fatarnicii“ din vremea Mântuitorului. Ca si milostenia, si rugaciunea, ei posteau în asa fel încât sa fie vazuti si laudati de oameni. De aceea, vorbind despre aceste trei „fapte ale dreptatii“ în mare cinste la iudei - milostenia, rugaciunea si postul - Mântuitorul Hristos formuleaza mai întâi acest principiu general: „Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti înaintea oamenilor, ca sa fiti vazuti de ei; altfel, nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri“ (Mt. 6, 1). Apoi, într-o perfecta simetrie, aplica acest principiu la fiecare dintre cele trei fapte bune: la milostenie (v. 2-4); la rugaciune (v. 5-6); si la post (v. 16-18). Savârsite de ochii oamenilor, pentru a fi vazuti si „slaviti“ (v. 2) de ei, aceste fapte îsi pierd orice putere de îndreptare a noastra. De aceea, Iisus Hristos ne învata sa savârsim faptele bune în taina, în fata lui Dumnezeu, de la Care vom si primi rasplata. Astfel, valoarea postului - a adevaratului post - este confirmata de Mântuitorul, si înca în modul cel mai clar.(Mai multe detalii în Ziarul Lumina)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 755

Id: 38409

Data: Feb 27, 2014

Imagine: