Salvatorul comorilor din Campulung
Cateva casute din Capu Satului - Campulung Moldovenesc pastreaza, ca intr-o capsula a timpului, trecutul intreg al unei zone haruite de Dumnezeu. Casele, adevarate tezaure de arta si civilizatie a lemnului, apartin parintelui Teodor Giosan, parohul locului, un aprig luptator pentru pastrarea zestrei stramosesti. Era prin 1995. La Campulung Moldovenesc - o zi calda, de vara, intrerupta in rastimpuri de cate un val racoros de nori coborati de pe dealul Bodea. De dimineata, o masina prafuita batea ulitele din Capua Satului, imbacsind aerul taios, de munte, cu miros de motorina. Lumea, iesita pe la porti, era luata la intrebari: 'Matusa, n-ai matale lucruri vechi prin casa? De la parinti, de la socri? Ţi le cumparam pe loc. Parca ce mai faci cu ele?' De la o casa - o scoarta, de dincolo - niscaiva unelte vechi, de la o gospodina - icoanele de lemn din pod. A tot pufait masina cateva ceasuri prin sat si, dupa ce a incarcat cat a putut, a plecat, starnind colbul ulitelor si ridicand pietrele cat un stat de om. Deasupra, pe capota, trona o masa de lemn, veche de 150 de ani, parca luandu-si ramas-bun de la locurile acelea...Imaginea trista a acelei mese gratioase, innobilate de timp, a taiat in inima parintelui Teodor Giosan, parohul locului, ca-n carne vie. 'Era o masa pe care o stiam la o familie din parohie. M-am simtit atat de ranit, ca plecau asa lucruri de patrimoniu, pe care le admirasem cu drag de atatea ori, incat chiar din ziua aceea am inceput sa strang aceste obiecte vechi. Şi de-atunci duc o campanie printre enoriasii mei sa nu instraineze nimeni nimic', isi aminteste parintele Giosan.Patima pentru radaciniŞi-a suflecat deci parintele manecile si s-a pus pe treaba. N-a fost casa din Capu' Satului prin care sa nu treaca macar o data. N-a fost om, mai tanar sau mai batran, pe care sa nu-l povatuiasca sa nu mai vanda 'samsarilor de lucruri vechi', ci mai degraba unor muzee sau colectii. In fiecare gospodarie in care ajungea, prima rugaminte era sa-l lase sa urce in podul casei. De acolo, din praful anilor si-al uitarii, a scos, ani de-a randul, piese rare, azi aproape disparute. 'Urcam in pod cu sutana si ieseam prafuit ca vai de lume. Ma lua nevasta-mea la rost', isi aminteste zambind. Cu anii, colectia i s-a marit binisor. Tot ce detine e 'de pe loc', cum se spune - un inventar complet al gospodariei campulungene de odinioara: lazi de zestre, policandre, piese de mobilier (blidare, mese, paturi, scaune), oale si urcioare, carte veche, icoane, unelte vechi, inventarul casei traditionale, scoarte, piese de port popular (traista, chingi, bundite, camasi).Pasionat, atent, riguros, parintele Giosan nu s-a limitat doar la a aduna lucruri. Toate au fost supuse unui corect si complet proces de reconditionare si restaurare. Ceea ce de putine ori se intampla in lumea colectionarilor.De buna seama, in Capu' Satului, preotul acesta neobosit, cu vorba blanda mereu pe buze, cu sufletul cald si bun ca o paine, a fost un scut sarguincios impotriva instrainarii lucrurilor mostenite de enoriasii sai de la buni si strabuni. Oamenii au inteles si l-au ascultat.Casa lelei CutaN-as fi inteles nimic din ce inseamna patima acestui om pentru locul din care se trage, daca n-as fi ajuns sa vad cu ochii mei splendorile stranse cu atata drag. Cotim pe niste ulite stramte, strajuite de-o parte si de alta de faloase case bucovinene si de pajisti de un verde intens. Pe drum, imi povesteste de bucuria asta a lui, de a conserva ceea ce vine din trecut. Cu convingere, cu starea aceea de emotie pe care doar lucurile facute daruindu-te pe de-a-ntregul ti-o dau.Oprim in fata unei casute vechi, construita din barne, cum se obisnuia odinioara in Campulung. Aici gazduieste, pesemne, obiectele, imi spun in gand, inainte de a intra pe portita scunda.Casuta? O splendoare a arhitecturii rurale a lemnului. Mica, dichisita, mai trainica decat o casa noua, desi au trecut peste ea doua veacuri. Asezata cu duiosie, asemeni unei jucarii, in mijlocul unei intinderi de iarba grasa. Un mar mai batran decat un veac ii mangaie acoperisul de dranita. Parintele imi zambeste buclucas, caci, ati intuit bine, casa ii apartine. 'Am cumparat-o in 1997, chiar a treia zi de Craciun. A fost ca un dar de la Dumnezeu; n-am rezistat. Cand ma uitam din cerdac vedeam biserica veche de la Capu' Satului. Probabil au fost construite pe acelasi ax', povesteste parohul.Proprietara casei, lelea Cuta, a murit in 1974. Casuta (doua odai, tinda, camara si beci), construita din barne, pe talpa de stejar si fundatie de piatra de rau, are mai bine de doua sute de ani, iar stilul constructiei este unul specific zonei. La exterior este lutuita, iar frumusetea este desavarsita de un cerdac la fel de mic.In interior, patimasul colectionar a amenajat tot ce exista in casa, sporind colectia cu ceea ce mai adunase el inainte. Totul reconditionat, amenajat riguros, aproape ca-ntr-un muzeu etnografic. Un loc pentru sufletul sau, in care vine sa se desfete, sa-si umple inima de frumusetea satului de altadata. 'Am multumirea ca am salvat casa asta. Altfel ar fi luat-o cineva si ar fi stramutat-o', e convins pr. Giosan.Casa matusii CatrinaAm parasit plina de incantare 'casa lelei Cuta', cum ii spune parintele, crezand ca am epuizat tot ce era de vazut. La cateva sute de metri mai incolo, masina opreste in fata altei case. Tot din lemn, lutuita numai in jurul ferestrelor. Nici nu apuc sa intreb cine e proprietarul, caci bucuria de pe fata parintelui tradeaza raspunsul. 'Casa asta a fost locuita pana anul trecut. Vazusem la matusa Catrina o icoana veche, de lemn, si i-am zis ca trec sa o iau. Cand am venit, nu mai era, o vanduse. Matusa mi-a zis: 'Lasa, parinte. Eu is batrana. Poate-i avea grija de mine si ti-oi lasa casa', povesteste parohul din Capu' Satului. Matusa Catrina a murit anul trecut. I-a lasat preotului, stiind ca pretuieste trecutul acestor locuri, casa, cu tot ce era in ea. Mai precis, cu toate minunatiile unui alt veac, cu o zestre de tesaturi facute de batranica de-a lungul vietii si cu mirosul dulce al lemnului trecut prin timp. Bineinteles, totul amenajat si reconditionat si aici cu aceeasi grija, cu aceeasi pasiune, cu aceeasi rigoare. 'Matusa a murit la 90 de ani. Şi a tesut pana in ultimul an al vietii. Toate covoarele, toate scoartele pe care le vedeti aici sunt tesute de ea', explica pr. Teodor Giosan.Casuta, locuita de trei generatii de-a randul, e construita inainte de 1900. Din barne, incheiate in cheotori, pe talpa de stejar si lutuita in jurul ferestrelor. Usile de lemn sunt lucrate in braduti, dupa moda lemnarilor de altadata.Satucul casutelor de lemnPeriplul pe stradutele din Capu' Satului s-a incheiat tarziu, spre apusul unei zile toride de iulie. Nu inainte de a admira alte doua case batranesti, construite in alte doua stiluri specifice zonei Campulungului. Una deja cumparata si restaurata de vrednicul preot Giosan, alta pe cale de a fi cumparata. Visul parintelui, nu departe de a se implini, este acela de a avea alaturi de prima casuta macar inca doua. Pe pajistea din curtea lelei Cuta s-ar infiripa astfel un satuc in care lemnul si duhul altui timp s-ar infrati pe vecie. Am parasit asezarea din Capu' Satului gandindu-ma la cata nevoie de astfel de vrednici oameni, iubitori ai locurilor din care se trag, avem inca nevoie. Atata vreme cat mai avem bunici, atata vreme cat mai exista urme ale trecutului, atata vreme cat piese valoroase, reprezentative pentru lumea satului de odinioara inca exista, sta in puterea noastra sa le salvam. Caci, odata cu aceste ultime redute ale unei lumi ce vine de departe, din istorie, pleaca si ceva din propria noastra identitate.Restauratorul bisericii de lemn din Capu' SatuluiDe numele parintelui Teodor Giosan se leaga si corecta restaurare a unei splendide biserici de lemn de la Campulung Moldovenesc, construita intre anii 1855 si 1857. Lacasul ce poarta hramul 'Nasterea Maicii Domnului' a fost restaurat complet si riguros in anii 1995-1999. S-a lucrat ca la o biserica de patrimoniu, chiar daca aceasta nu a fost inca inscrisa pe lista monumentelor istorice din judetul Suceava. Profitand de existenta planului original al bisericii, parintele Teodor Giosan a putut duce la bun sfarsit o restaurare ce a respectat toate canoanele. A fost zi de zi pe santier, alaturi de mesteri, veghind ca lacasul sa se pastreze in liniile sale originale. Procesul de restaurare a vizat integral constructia: s-a blanit exteriorul, s-a vopsit acoperisul, s-a consolidat si pictat interiorul. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 10 august 2012)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Aug 10, 2012
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei