Saracia

In Omilia a 31-a, explicand Fericirile, Sfantul Grigorie Palama atinge si problema saraciei, despre care spune ca este de mai multe feluri.Prima categorie tratata este alcatuita din saracia asumata, fericita, care il apropie pe om de Dumnezeu, si saracia plina de nenorocire, a carei stare egoista este amplificata de sentimentul individualist al solitudinii sociale si eclesiale. Al doilea fel de saracie este marcat de riscul pericolului indepartarii definitive de Dumnezeu: "Daca cineva este sarac de nevoie, acela nu are o buna randuiala in suflet (smerenia), caci nu poarta cu usurinta povara saraciei, intrucat este silit si carteste impotriva lui Dumnezeu si a dreptei Lui purtari de grija". Credinciosul care nu isi asuma starea materiala se afla mereu intr-o stare de nemultumire si de cartire permanenta care nu mai ia in seama lucrarea personala a lui Dumnezeu cu fiecare dintre oameni: "(Cel sarac de nevoie) dispretuieste in multe chipuri pe oameni, nepunandu-si nadejdea in Dumnezeu, de care nimeni vreodata nu a fost rusinat, dar nici nu se infraneaza de la cheltuieli, si nici nu vrea sa traiasca din munca mainilor sale, sau sa ceara cu smerenie de la cei ce au din belsug".Indemn spre cautarea saraciei de voiePericolul social al unor astfel de atitudini era evident. Nu putem nega faptul ca in secolul al XIV-lea discrepanta dintre opulenta unor anumite categorii sociale si pauperismul altora era foarte mare. Acest aspect nu justifica insa derivele infractionale: "(Cel sarac de nevoie) devine hot, pradator, talhar de morminte, rapitor sau intretinut, inselator, mincinos, fatarnic, aratand peste masura lingusirea cea slugarnica fata de cei instariti, cu dorinta de a capata ceva dintre ale lor". Atentionarea asupra riscului derivelor sociale nu reprezinta insa un indemn la fuga insistenta de saracie si la cautarea cu orice pret a bogatiei, ci un indemn spre cautarea saraciei de voie, care atrage harul si purtarea de grija a lui Dumnezeu: "Asadar aceasta este intelepciunea lui Dumnezeu si puterea Lui: a birui prin slabiciune, a se inalta prin smerenie, a fi bogat si a se imbogati prin saracie". Bogatia in sine nu reprezinta intotdeauna un pericol; riscul apare atunci cand omul, fie el bogat sau sarac, se afunda in alipirea patimasa de averi: "Dar luati aminte cu intelegere la cuvantul Apostolului, care nu spune ca cei bogati sunt rataciti de la credinta, ci cei care poftesc bogatia cu infocare. Asadar sa nu spuneti ca cei mai multi dintre noi suntem saraci, deci pentru ce vorbesti despre iubirea de arginti catre unii care aproape ca nu mai castiga nimic? Caci boala o avem prin pofta din suflet si avem nevoie de vindecarea ei. Iar daca-mi spuneti ca nu aveti aceasta boala, arata-mi ca nu cauti sa iti schimbi saracia, ci o socotesti pe aceasta mai vrednica de dorit si mai de cinste decat bogatia si ca te bucuri pentru ea si ca dai multumire lui Dumnezeu ca pentru ea iti face mai usoara mantuirea. Iar daca este cineva bogat, sa auda ca este greu ca cineva bogat sa intre in Imparatia cerurilor, dar sa cunoasca faptul ca si Avraam era bogat, dar a fost mantuit - fiindca acela era iubitor de straini si iubitor de saraci, si nu iubitor de argint - iar Iov a fost incercat si cu bogatia si cu saracia".Posibilitatea sociala a intrajutorariiPosibilitatea sociala a intrajutorarii ocupa un loc important in gandirea Sfantului Grigorie. Abtinerea de la orice fel de nedreptate materiala indreptata impotriva celui sarac il poate justifica pe bogat in fata lui Dumnezeu: "Daca nu vrei sa dai cele ce sunt ale tale, macar abtine-te sa iei cele straine si sa dobandesti lucruri care nu iti apartin, rapind si strangand. s...t Prin urmare, daca nu vei da din ale tale celui sarac, desi ale tale iti prisosesc, cel putin sa nu le rapesti pe acestea de la cel sarac". Demersul Sfantului Grigorie Palama in aceasta directie nu este doar unul social, ci finalitatea este soteriologica: "Asadar, rapitorii si cei nedrepti nu se vor infatisa la judecata si nu-I vor sta inainte Judecatorului, ci vor merge pe data la osanda foarte mare, ca unii ce nici aici, pe cat se pare, nu au prea stat inaintea lui Dumnezeu". Capacitatea crestinului de a-si asuma chemarea de depasire a egoismului trebuie sa fie un principiu de capetenie in viata acestuia: "Sa ne facem partasi, cu cele pe care le avem, la implinirea trebuintelor fratilor nostri aflati in nevoie. Şi chiar daca nu vom alege sa cheltuim toate ale noastre in chip iubitor de Dumnezeu, macar sa nu tinem la toate ale noastre in chip lipsit de milostivire, ci sa savarsim ceea ce ne este de lipsa, smerindu-ne inaintea lui Dumnezeu si invrednicindu-ne de iertarea Sa, ca iubirea Lui de oameni sa implineasca lipsa noastra". Saracia de voie trebuie sa fie mereu insotita de smerenie si de multumire pentru binefacerile daruite de Dumnezeu. Saracia care derapeaza in atitudini orgolioase, chiar daca este asumata de bunavoie, nu ii foloseste crestinului: "Daca ar cauta cineva spre saracii cei de voie, dar care nu fac aceasta cu smerenie, ci mai curand din mandrie, nici pentru saracia duhului cea vrednica de lauda, lipsindu-se de hrana si de bogatii, va observa ca acestia se fac asemenea cu demonii. Caci unii ca acestia cad prin mandrie si sunt sufleteste saraci. De aceea si Domnul zice: "Fericiti cei saraci cu duhul", adica cei care in adancul sufletului lor se smeresc si dobandesc saracia duhului din infranarea trupului, pe care o socotesc mai de dorit decat agonisirea oricarei bogatii. Cei care insa ajung de nevoie la una din astfel de stari, prin rabdare si aducand multumire lui Dumnezeu pentru toate, se fac asemenea saracilor cu voia si savarsesc binele: unora ca acestia le apartine Imparatia cerurilor".Apologia saraciei in viata calugareascaIn ceea ce priveste problema manastirilor care posedau proprietati imense, vom cita un fragment din Omilia a 40-a, in care Sfantul Grigorie Palama face apologia saraciei in viata calugareasca: "Sa ne curatim asadar ochii mintii prin fapte si cuvinte si ganduri indreptate catre Dumnezeu. Caci nu va fi cu putinta sa ne ademeneasca ceva daca vom atinti ochii nostri la viata Sfantului Ioan. Acesta traia fara acoperis, deci si noua sa ne fie de ajuns si sub un mic acoperis sa ne adapostim. Sa ne multumim fiecare cu chilia data noua de proestos, ridicandu-ne mintea la cel care pe durata intregii vieti nu a avut casa. Acela se multumea numai cu poame salbatice, plante care cresc de la sine in pustie, ale caror radacini si tulpini erau folosite drept hrana de catre Sfintii Parinti locuitori ai pustiei, si cu miere salbatica. Ioan era imbracat numai cu o haina si era incins cu un brau de piele, ca pentru a arata un simbol, purtand insemnat chiar pe trupul sau, semnele omorarii patimilor si a circumciderii celei dupa duh, avand in acelasi timp darul saraciei si invatandu-ne pe noi infranarea prin fapte. Iar noi cat de comod si de slobozi umblam imbracati, avand atatea hambare si pivnite pentru hrana, pline cu vin si grane, brutarii si cuptoare cu paine, pe scurt, atatea si atatea inlesniri. Daca vom fi multumiti cu cele care sunt comune in manastire, nu cu mult ne vom departa de cumpatarea si saracia Sfantului Ioan. Iar daca vom avea bunuri si castiguri proprii, aceasta este primejduitor si ne indeparteaza de la comuniunea cu sfintii. Caci cel ce se desparte de lume, dar isi pastreaza cele ale sale proprii, fie aducandu-le din lume, fie dobandindu-le din lume, acela cara dupa el lumea, si nicidecum nu s-a despartit de ea, ca si cum in sfantul munte fiind cu trupul, cu sufletul s-ar afla inca in lume. Li se ingaduie sa locuiasca aici, in aceste manastiri, care sunt icoana Imparatiei cerurilor, iar ei fac al lor propriu acest loc care este tuturor comun si il impiedica sa fie mai bun si mai presus de lume. Unul ca acesta va fi condamnat pururea, fiindca face lacasul cel sfant al Domnului un loc obisnuit". De asemenea, este foarte interesanta autocritica pe care Sfantul Grigorie Palama si-o face in Omilia a 4-a: "Auziti si va bucurati, toti cati sunteti saraci si nevoiasi, caci sunteti frati dupa trup cu Dumnezeu! Şi chiar daca fara voie va aflati in multe lipsuri, prin rabdarea si prin multumirile voastre cu voie faceti binele. Ascultati voi, bogatilor, si mult sa va doriti saracia cea fericita, ca sa va faceti mostenitori si frati ai lui Hristos si frati adevarati ai celor ce saracesc de buna voie, caci si Acela de buna voie a saracit pentru noi! Ascultati si gemeti voi, care-i dispretuiti pe fratii vostri greu incercati, sau mai degraba pe fratii lui Dumnezeu; si voi care nu dati o parte din cele pe care le aveti din belsug celor ce sunt lipsiti de hrana, de acoperamant, de vestmant, de ingrijirea cuvenita, nici nu cheltuiti prisosul vostru pentru lipsa acelora! Sau mai curand sa ascultam si sa gemem noi, caci si eu insumi, cel ce va graieste voua acestea, sunt invinuit de constiinta mea ca nu ma aflu cu desavarsire in afara si lipsit de patima. Caci in vreme ce multi oameni sufera de frig si se zbat in lipsuri, eu sunt bine hranit si invesmantat"." Asadar aceasta este intelepciunea lui Dumnezeu si puterea Lui: a birui prin slabiciune, a se inalta prin smerenie, a fi bogat si a se imbogati prin saracie." Sf. Grigorie Palama. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 27 noiembrie 2010, semnat de pr. Roger Coresciuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 469

Id: 29554

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei