În cea de-a treia Duminica a Postului Mare al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Parinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi a savârșit slujba Sfintei Liturghii la Biserica «Sfinții Voievozi», din municipiul Tg. Jiu, care a fost ridicat cu aceasta ocazie la rangul de Paraclis Mitropolitan al Arhiepiscopiei Craiovei, dupa cum ne-a transmis prof. Vasile Gogonea.“Postul este cu adevarat cea mai înalta slujire a sufletului și a trupului nostru înaintea Tatalui Ceresc”!În cuvântul duhovnicesc rostit cu acest prilej, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre importanța deosebita a postului pentru sanatatea trupeasca și sufleteasca a credincioșilor, pornind de la ideea ca: “Este o deosebita bucurie în Postul Sfintelor Paști, ca astazi sa ne aflam împreuna la Sfânta Liturghie. Deși este post, cum vedeți, e bucurie! Este momentul pocainței, este veselie! Deși este urcuș spre Înviere, totuși este mare traire duhovniceasca în biserica noastra ortodoxa. Pentru ca la noi postul este, așa cum ne învața Mântuitorul Iisus Hristos: «Iar tu când postești, spala-ți fața ta și capul tau îl ungi»! Ne mai învața Domnul ca atunci când postim, sa nu fim ca fațarnicii, sa nu ne smolim fețele! Ne mai învața Mântuitorul Iisus Hristos ca postul sa-l facem cu multa luare aminte, ca sa fie bine primit de Dumnezeu, Tatal cel Ceresc. Ca orice jertfa și ca orice lucru pe care noi îl aducem Lui Dumnezeu, trebuie sa îl dam cu multa curațenie sufleteasca și cu multa evlavie. Cum este obișnuit la noi oamenii, sa aducem ceva prietenilor noștri, ca ei sa se bucure de prezența noastra, și din asta sa vada cinstea pe care le-o acordam, cu atât mai mult, Tatal cel Ceresc sa vada postul nostru ca este facut cu evlavie, cu smerenie, cu înfrânare și cu multa bucurie. Numai acela care da Lui Dumnezeu cu bucurie, acela va primi însutit și înmiit! Caci, ne spune Mântuitorul Hristos: «cel ce seamana, cu nadejde sa semene, ca sa primeasca cu multa bogație, atunci când va secera!». Așadar, postul este pe de-a-ntregul un prinos adus Bunului Dumnezeu pentru sufletele noastre, iar daca ne-am ostenit în post și rugaciune, în mod sigur ca avem deja înmugurita în inima noastra aceasta veselie cereasca, pe care îngerii o au atunci când slujesc Lui Dumnezeu! Caci, Postul este cu adevarat cea mai înalta slujire a sufletului și a trupului nostru înaintea Tatalui Ceresc”!“Cel care este cuprins de îmbuibare, nu-i mai place sa vina la biserica”!Detaliind tema despre pacatul primilor parinți ai noștri, Adam și Eva, despre nesabuința acestora de a fi încalcat porunca Lui Dumnezeu și de a fi gustat din «pomul cunoștinței» binelui și a raului, ÎPS Parinte Mitropolit Irineu a atras atenția ca “acest «pom al cunoștinței» binelui și raului, acest lemn de care vorbește de multe ori Sfânta Scriptura, a adus multa paguba omului! Din neînfrânare! Caci zice mai departe Scriptura: «Au vazut Adam și Eva ca fructele acestui pom sunt bune la vedere!». Deci, au vazut ca în ele se afla…pofta, placere, se afla neînfrânare! De îndata s-au pornit cu simțurile, și în loc de rațiune au pus mai departe placerea pamânteasca, cea care le-a adus multa paguba, iar de aici și noua, pentru ca placerea, daca nu este chibzuita, daca nu este înfrânata, atrage dupa sine mari pericole sufletelor și trupurilor noastre. Cel care este cuprins de placere, nu mai iubește rugaciunea! Cel care este cuprins de îmbuibare, nu-i mai place sa vina la biserica! Cel care este «îngrașat» de lucrurile pamântești, de materia aceasta, de mâncare și bautura, nu-i mai place sa-și ridice mintea la Dumnezeu, sa stea în genunchi, sa se roage și sa posteasca! Stomacul lui devine mai rau decât cel mai mare dușman! Zi și noapte îl chinuiește cu tot felul de gânduri, iar de aici, poftele trupești și multe alte pacate care «viermuiesc» în viața unui om pacatos! De multe ori, aceste patimi ne duc la boli grozave și molipsitoare! Și în «viforul» acesta, în vârtejul acestor boli, am da mult sa dobândim sanatatea dinainte, dar, deja s-a uzat și sufletul și trupul nostru, și nu mai fac fața medicamentelor și grijilor acestora pamântești”!“Purtam Sfânta Cruce pentru ca suntem dupa semnul Crucii”!Mitropolitul Olteniei a atras atenția ca deasupra tuturor ambițiilor și a clipelor noastre vremelnice se afla semnul Sfintei Cruci, mai ales ca odata cu rastignirea Mântuitorului Iisus Hristos, am fost rastigniți fiecare dintre noi. Crucea este cea care biruiește moartea, care biruiește pe diavolul, deoarece simțim fiecare în dâncul ființei noastre ca în orice clipa traita “purtam Sfânta Cruce pentru ca suntem dupa semnul Crucii! Daca întindem mâinile noastre, suntem ca o cruce. Noi purtam Sfânta Cruce pentru ca ne-am botezat în moartea și Învierea Domnului! Purtam sfânta cruce la gâtul nostru! Și niciunul sa nu fie fara sfânta cruce! Avem sfânta cruce acasa, avem sfânta cruce la biserica! Nici o slujba din biserica noastra nu se savârșește fara de Sfânta Cruce! Bisericile sunt sub forma Sfintei Cruci și oriunde ne-am uita, deasupra tuturor bisericilor este Sfânta Cruce, pentru ca este semnul biruinței! Iar mai apoi, la sfârșitul veacurilor, tot Sfânta Cruce, semnul Fiului omului, se va arata și vor plânge toate neamurile pamântului, așa cum ne spune Sf. Evanghelist Matei! Se va arata semnul Fiului omului, Sfânta Cruce! Și pe Sfânta Cruce, noi, avem într-adevar intrare în Împarația Cerurilor! De aceea, fraților și surorilor, cei care nu cinstesc Sfânta Cruce, nu sunt altceva decât oamenii diavolului! Nu zice nimeni sa spui de cineva ca este om al satanei, dar atâta vreme cât nu cinstesc Sfânta Cruce, îți pui întrebarea: nu cumva se tem și ei de cruce ca diavolul? Daca vine cineva la tine, cum zice Apostolul Pavel, și îți va propovadui alta Evanghelie decât a Mântuitorului Iisus Hristos, sa nu-l primești! Iar daca va insista, fa-ți sfânta cruce și va fugi de la tine ca și diavolul! Pentru ca aceia care nu învața ca Sfânta Cruce este sfânta, ci, o privesc doar ca pe un lemn oarecare, cum zic unii, ca este semnul de ocara, ca este unealta cu care a fost ucis Iisus Hristos, tu sa-i spui: Ei, bine, tocmai cele contrare au fost transformate de Mântuitorul Iisus Hristos în bine și fericire! Sa privim la noi, care eram dușmani ai Lui Dumnezeu prin pacatele noastre, și iata ca prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, ne-am facut prieteni ai Lui Dumnezeu și fii ai Tatalui Ceresc”, a spus IPS Irineu. Paraclisul mitropolitan «Sfinții Voievozi» din Târgu JiuActualul lacaș de cult a fost ctitorit în sec. al XVIII-lea și este un monument de o inestimabila valoare. A fost construita pe locul unei foste biserici de lemn, ce a fost ridicata la începutul aceluiasi secol și este unica din Gorj si printre putinele din tara care, pe tâmpla exterioara, în loc de sfinti, are pictati filozofi, prooroci si sibile. Biserica ce poarta hramul “Sfintii Voievozi Mihail si Gavril” a primit, în timp, mai multe denumiri: Biserica Negutatorilor, Biserica Domneasca, ba chiar și numele de Manastirea Domneasca, așa cum apare într-un înscris, iar în jurul sau au existat chilii, în care a functionat Şcoala Domneasca. De acum încolo, Paraclisul Mitropolitan “Sfintii Voievozi Mihail si Gavril” se ridica maiestuos într-un centru civic modern, are forma de cruce specifica vechiului stil grecesc și se pare ca n-a suferit modificari, în ciuda interventiilor succesive ce au avut loc de-a lungul timpului.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 506

Id: 39118

Data: Mar 24, 2014

Imagine: