Sarbatoarea Intrararii Maicii Domnului in Biserica

Biserica Ortodoxa sarbatoreste astazi, 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului in Biserica. In cele ce urmeaza va prezentam un articol din Ziarul Lumina dedicat acestei sarbatori, intitulat 'Fecioara Maria se face astazi Biserica lui Dumnezeu':Preacurat Templu al Domnului' si 'semn al buneivoiri a lui Dumnezeu' fata de oameni, Fecioara Maria este implinirea randuielii din veci a Ziditorului pentru mantuirea lumii. Stralucind ca un curcubeu de virtuti, Maria a fost adusa in casa Domnului, impreuna aducand harul Duhului lui Dumnezeu. Niciodata despartita de Pruncul Iisus, Maica Domnului ne invata daruirea desavarsita fata de Dumnezeu. Nascatoare de Dumnezeu, ea continua sa nasca fii ai lui Dumnezeu prin rugaciunile sale fierbinti. Copilaria Maicii Domnului este invaluita de taina in Sfintele Scripturi, asa cum i-a fost si viata, smerita si discreta. Aflam mai multe informatii intr-o scriere apocrifa, din cea de-a doua jumatate a secolului al II-lea, intitulata 'Protoevanghelia lui Iacob'. Aceasta nu face parte din cartile canonice ale Sfintei Scripturi, dar contine si informatii adevarate, preluate intocmai de Sfintii Parinti. Astfel, Sfantul Maxim Marturisitorul, in a sa 'Viata a Maicii Domnului', preciza: 'Iar daca vom spune unele lucruri care provin din carti apocrife, chiar si aceste lucruri vor fi adevarate si lipsite de greseala, fiind deja primite si intarite de Sfintii Parinti'. Aceasta scriere se deschide prin zugravirea umilintelor publice la care erau supusi dreptii Ioachim si Ana, pentru ca nu puteau avea copii. Caci sterilitatea, in mentalitatea semitica, era privita ca pedeapsa divina pentru pacate. Ioachim, intristat peste masura, pleaca in pustiu, fara a o instiinta si pe sotia sa. Acolo va tine post timp de patruzeci de zile si patruzeci de nopti, pentru a indupleca pe Dumnezeu sa se milostiveasca de el. In acelasi timp, Ana plange, batandu-se cu pumnii in piept, pentru pantecele ei sterp, presupunand ca din aceasta cauza sotul a parasit-o sau a plecat sa moara pe undeva. In aceasta atmosfera de mare zbucium, intervine izbavitor un inger care ii vesteste: ''Ana, Ana, Domnul a implinit ruga ta: vei prinde samanta in pantec si vei naste prunc, iar despre neamul tau se va vorbi in toata lumea'. Şi a raspuns Ana: 'Sa traiasca Domnul Dumnezeul meu, daca voi naste prunc - baiat sau fata - il voi oferi Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vietii sale''. Protoevanghelia desfasoara in continuare momente ale vietii Maicii Domnului, pana la varsta de 12 ani, cand este logodita cu batranul Iosif, spre paza fecioriei ei. Aceste episoade premergatoare sunt: cei sapte pasi pe care ii face singura la numai sase luni, prezentarea la templu la varsta de trei ani, insotita de fecioare cu faclii in maini, primirea sa in Sfanta Sfintelor, unde doar arhiereul intra o data pe an, proorocirea marelui preot ca prin Maria va veni 'rascumpararea fiilor lui Israel', dansul pruncii sfinte care 'primea hrana din palma unui inger'. Toate aceste elemente sunt preluate de Sfintii Parinti, fiind regasite si in imnografia Bisericii, cum este cea din Mineie. Sfantul Maxim Marturisitorul relateaza viata Fecioarei, bazandu-se, in mare masura, pe 'Protoevanghelia lui Iacob', accentuand insa imbogatirea Mariei cu intreg 'curcubeul' virtutilor. Astfel, interpreta Sfantul Maxim, 'de aceea s-a spus 'infrumusetata de gateala in multe culori' (Psalm 44, 11), adica o frumusete alcatuita din fapte bune si cuvinte dumnezeiesti cu totul dupa voia lui Dumnezeu, Mantuitorul ei'. Pe de alta parte, Sfantul Teofilact, arhiepiscopul Tesalonicului, intelegea 'gateala' si ca o impodobire stralucitoare a trupului: 'Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeiesti sa fie dupa vrednicia ei, si astfel, de un margaritar ca acesta prealuminat si de mult pret sa nu se lipeasca haine proaste. Deci era de trebuinta sa o imbrace cu haina imparateasca, spre slava si frumusetea cea mai mare'. O alta deosebire a 'Vietii' relatate de Sfantul Maxim, fata de scrierea apocrifa mentionata, consta in decuparea unui sens mai adanc al dorintei lui Ioachim si Anei de a fi parinti: 'Ei voiau sa se nasca ceva nu numai pentru a sterge ocara lor, dar si cea a lumii intregi, pentru a o duce la o slava mai inalta'. Iar fecioarele care o insoteau reprezinta sufletele feciorelnice care, prin mijlocirea ei, vor fi conduse, de-a lungul veacurilor, la fericirea vesnica in 'odihna cerului'. La intrarea in Templu, potrivit Sfantului Ieronim, erau cincisprezece trepte, dupa numarul celor cincisprezece psalmi 'ai treptelor', numiti astfel pentru ca la fiecare din acele trepte se canta cate un psalm de catre preotii si levitii care urmau sa slujeasca. Parintii Ioachim si Ana au asezat-o pe Maria pe prima treapta, iar ea, indata si nesprijinita de nimeni, a alergat pe trepte, ajungand repede la cea mai inalta, unde a si ramas in picioare, intarita de harul lui Dumnezeu. Cu toti s-au mirat, dar intru deschiderea prooroceasca a mintii numai Zaharia, marele arhiereu, 'vede' in prunca de doar trei ani pe 'Maica Vietii'.Praznicul aducerii la templu in cantarile din MineiImnografia specifica acestei sarbatori se dezvolta, in mare parte, pe temeiul episoadelor prezentate in Protoevanghelia lui Iacob. Astfel, sunt mentionate fecioarele purtatoare de faclii, ce fac parte din cortegiul care insoteste prunca sfanta la aducerea sa la templu si primirea sa de catre Zaharia, marele preot din acea vreme. Imnograful spune: 'Cu trupul de trei ani fiind, Nascatoarea de Dumnezeu, Domnului s-a adus'. Fecioarele simbolizeaza aici pe proorocii care au vestit viata Mariei, caci scrie: 'Şi se bucura de aceasta Zaharia, vazand aratat ceata sfintilor prooroci, petrecand-o pe aceasta' (sedealna Minei, 20 noiembrie). Totodata, facliile fecioarelor, in interpretarea altui irmos, trimit la faptul ca dintru Maria se va naste 'luminarea cunostintei, care a dezlegat intunecarea inselaciunii'. De aceea, Maria mai este numita si 'faclie intelegatoare', ca una ce aduce la lumina, prin nastere, pe Hristos, Mintea din care izvoraste toata puterea intelegerii. Este insa o intelegere care aprinde foc in inima si dor de Dumnezeu. Astfel, ne apropiem de Maica Domnului ca de o faptura daruita cu puterea de a materializa 'lumina', sau, cum spune imnograful, 'a nascut lumii lumina cea intrupata'.Asa cum marturiseste si apocriful mentionat, Maria primea hrana chiar de la inger. Imnograful surprinde, in plus, cateva semnificatii importante ale acestei minuni care a continuat, in Sfanta Sfintelor, de la cei trei ani ai Fecioarei, pana in jurul varstei de 12 ani. Intai, hrana primita de tanara fecioara prin intermediul unui inger inchipuieste mancarea cea nestricacioasa, Trupul euharistic al lui Hristos, pe care il vor primi credinciosii. Caci, 'cu mana de inger s-a hranit, ca ceea ce era sa nasca noua negrait, painea cea cereasca'. Minunea hranirii cu cele din gradina Raiului are rolul de a stimula in omul cazut memoria sa paradisiaca, de a-l chema din izolarea sa gurmanda la comuniunea prin hrana cu Dumnezeu. 'Pe Adam cel ce prin putred narav a cazut (...) la dumnezeiasca cea fara patima si nestricacioasa hrana, l-ai chemat pe el, Stapana'. Maria este noua Eva, asa cum o numea, cel dintai, Sfantul Iustin Martirul si Filosoful: 'Eva, fecioara nepatata, a zamislit cuvantul sarpelui si a nascut neascultarea si moartea. Maria, Fecioara, a zamislit credinta si bucurie, ascultand de la ingerul Gavriil vestea cea buna ca Duhul Domnului va veni asupra ei si Puterea Celui Inalt o va umbri si ca de aceea sfantul care se va naste din ea, va fi Fiul lui Dumnezeu'. In al doilea rand, Maica Domnului este hranita de inger pentru a fi cinstita astfel de Dumnezeu, pentru sfintenia vietii ei, fiind adusa 'ca sa te hranesti in Sfanta Sfintelor, ca o sfintita'. Totodata, hrana paradisiaca, pe langa functia biologic-alimentara, are si o functie gnoseologica, dupa cum spune un irmos: 'Primind hrana cereasca, sporit-a cu intelepciunea si cu Duhul'. Putere sfanta mancand, Fecioara se pregateste 'sa se sfinteasca spre salasluirea Imparatului tuturor'. In acelasi cuget, Sfantul Maxim spunea ca, odata cu hrana, ea primea de la inger si 'invatatura desavarsirii', pentru a o pregati 'sa cuprinda in sanul sau firea dumnezeiasca cea necuprinsa'.Sarbatoarea fagaduintelor impliniteAducerea Mariei la templu este un eveniment ce marcheaza implinirea a trei fagaduinte. Prima fagaduinta este cea a parintilor ei de a o consacra Domnului, drept multumire pentru ca le-au fost ascultate rugaciunile, si au avut un copil. Irmosul spune ca Dumnezeu 'rugaciunea dreptilor o a auzit. Pentru aceasta boala sterpiciunii dezlegand ca un indurat'. Chiar daca au fagaduit-o Domnului, in calitate de parinti s-au atasat de prunca si le venea greu sa o 'dea'. Insa, cum spune imnograful, 'intarindu-se cu dumnezeiescul dar, dumnezeiestii parinti ai Fecioarei (...) intru cele sfinte a se hrani cu dragoste o au pus'.O a doua fagaduinta este cea facuta de insusi Dumnezeu prin prooroci, ca va alege o Fecioara spre a-i fi si Mama. Ea este cea 'care mai anainte de veci a fost randuita a fi Maica si in anii cei mai de pe urma s-a aratat Nascatoare de Dumnezeu'. Astfel, la Vecernia inainte praznuirii se citesc texte din Vechiul Testament care fac referire la Maica Domnului, aleasa mai inainte de veci spre a fi randuita ca templu viu al prezentei lui Dumnezeu. Fiecare paremie se incheie cu aceeasi minunata constatare: 'slava lui Dumnezeu a umplut casa Domnului Dumnezeu Atotputernic'. In aceste texte, Maria este inchipuita de slava Domnului ce umple ca un nor cortul marturiei, in care Moise insusi nu mai putea intra; este chivotul legii pe care preotii il duc in Sfanta Sfintelor, sub aripile heruvimilor, si care face sa se umple altarul de norul slavei Domnului, incat preotii nu mai puteau ramane nici ei sa slujeasca. In sfarsit, Maria este simbolizata de 'usa dinspre rasarit', care incuiata va fi, prin care nu va trece decat Domnul Dumnezeul lui Israel, si incuiata va ramane, pururea fecioara fiind. Caci, marturiseste si o cantare la litie, 'ca astazi ceea ce este mai anainte de nastere Fecioara, si dupa nastere a ramas fecioara, in Biserica cea sfanta se aduce'.In al treilea rand, Maria, rod al fagaduintei omenesti, se daruieste ea insasi Domnului, devenind Mireasa 'nenuntita' sau 'pururea fecioara'. 'Maica Domnului, comenta parintele Dumitru Staniloae in a sa Teologie dogmatica, se daruieste deplin Cuvantului prin punerea sa integrala la dispozitia Lui. Duhul poate coplesi astfel in ea deplin legea naturala a nasterii.Pentru a ilustra si daruirea de sine a pruncii sfinte, imnograful noteaza ca 'si cu trupul si cu duhul s-a bucurat ramanand Maria cea fara prihana in casa Domnului, ca un vas preasfintit' si, mai mult, 'in Sfanta Sfintelor, cu buna credinta ai dansat'. In prelungirea acestor gesturi omenesti si dumnezeiesti de daruire, cantarile bisericesti ne indeamna si pe noi sa aducem daruri Maicii Domnului, fiecare dupa starea si puterile sale, ganduri, fapte si simtaminte luminoase: 'Daruri sa aduca astazi toate Imparatesei Maici, Cerul si pamantul, si cetele ingerilor, si multimea oamenilor'.Maica Domnului - 'Biserica sfintita si rai cuvantator'Ea este 'mai cinstita decat heruvimii'. Dar nu numai pentru ca este Nascatoare de Dumnezeu. De altfel, atunci cand o numim 'Nascatoare de Dumnezeu' sau Theotokos ne raportam la Fecioara Maria cumva obiectiv sau, in cuvinte laice, 'oficial'. Pe de alta parte, axionul 'Cuvine-se cu adevarat' ('Axion estin o alithos') surprinde o trecere pe o treapta mai inalta a Fecioarei, de la 'Nascatoarea de Dumnezeu' la 'Maica Dumnezeului nostru'. Doua aspecte demne de subliniat sunt aici: adjectivul posesiv 'nostru' si substantivul 'Maica'. Dupa ce Maria il aduce pe Fiul lui Dumnezeu pe lume, intrupat si inomenit, El parca nu era inca de-al nostru. Purtarea de grija a Mariei, dragostea in care l-a invaluit au inaltat-o pe Fecioara de la calitatea de 'Nascatoare' la cea de 'Mama'. Nu se mai numeste, simplu, 'de Dumnezeu Nascatoare', ci 'a Dumnezeului nostru Mama'. Sub privirea ei calda si ocrotitoare Se umanizeaza Fiul lui Dumnezeu intrupat. Blandetea, seriozitatea, gingasia, jertfa de Sine a Mantuitorului sunt insusiri pe care copilul Hristos le avea sadite in inima lui de la nastere. Dar numai prin iubirea Mamei Sale, aceste calitati au devenit actuale.De la ce mama a invatat Fiul lui Dumnezeu sa iubeasca? De la aceea pe care imnograful o numeste 'mai cinstita decat heruvimii'. De ce este mai 'cinstita' decat heruvimii, si nu decat o alta treapta de ingeri? Pentru ca heruvimii au 'ochi multi', adica o constiinta si intelegere vaste. Şi cu cat e loc de mai multa constiinta, cu atat suferinta este mai apriga. Mai 'cinstita' este Mama lui Dumnezeu decat heruvimii 'cu ochi multi', pentru ca in Duhul Sfant vede mai adanc si are o constiinta mai acuta decat a heruvimilor, deci o suferinta mai profunda. Este mai cinstita decat heruvimii pentru ca sufera mai mult ca ei. Şi sufera mai mult pentru ca iubeste mai mult. Nu iubeste doar mai mult decat heruvimii, ci mai mult si chiar incomparabil ('fara asemanare') decat serafimii, corul cel mai apropiat de tronul ceresc si fapturile cele mai inflacarate de iubire pentru Dumnezeu. Imnograful marturiseste si el: 'Ca este mai sfanta decat mintile ceresti' (Mineiul pe noiembrie, ziua 21). Maria, care nu avea pacate personale, nici cu fapta, nici cu gandul, ci doar pacatul stramosesc, a fost curatita la Bunavestire prin puterea Sfantului Duh, devenind astfel 'Biserica sfintita si rai cuvantator'.Aceasta Mama i-a insuflat omului Iisus Hristos dragostea de Dumnezeu, de aproapele, de prieteni, de vrajmasi. Sau, cum spunea poetic Sfantul Ioan Damaschin, 'buzele ei au atins buzele lui Dumnezeu'. Dar ea de unde invatase dragostea? Pentru smerenia ei, Duhul Sfant este Cel care a impodobit-o cu parfumul tuturor virtutilor, facand din ea, cum ar spune Sfantul Efrem Sirul, o 'Imparateasa a florilor'.Izvorul a toata bunatatea este Dumnezeu, insa, ca om, prin Mama lui S-a lasat umanizat. Fiind om deplin, Mantuitorul a crescut si El ca orice copil, in dragostea Mamei Sale. Ca Unul ce stie toate, S-a smerit pana la a invata limbajul omenesc. Ca Cel ce este iubire, Se lasa invatat dragostea, ca un copil, de la o Mama. Ca Cel ce este bunatatea, invata sa fie bun de la Fiica Omului, sa Se jertfeasca si sa moara pentru oameni. Asa putem indrazni sa spunem ca Dumnezeu, ca om, Se indumnezeieste si Se sfinteste pe Sine prin Maria, dupa har, iar nu dupa fiinta, fiind El Insusi Dumnezeu vesnic si neschimbator. De la Maria deprinde copilul Iisus gustul smereniei, al ascultarii si al iubirii de Dumnezeu, prin care virtuti primeste harul indumnezeitor al firii Sale umane. Iar daca Dumnezeu Insusi Se smereste ca sa invete de la om cele ce sunt din fire ale Sale, cu atat mai mult s-ar cuveni sa invatam si noi de la Mantuitorul dragostea. Ba chiar de la mamele si bunicile credincioase, al caror model deplin este Mama Dumnezeului nostru.'Maria este inchipuita de slava Domnului ce umple ca un nor cortul marturiei, in care Moise insusi nu mai putea intra; este chivotul legii pe care preotii il duc in Sfanta Sfintelor, sub aripile heruvimilor, si care face sa se umple altarul de norul slavei Domnului, incat preotii nu mai puteau ramane nici ei sa slujeasca. In sfarsit, Maria este simbolizata de 'usa dinspre rasarit', care incuiata va fi, prin care nu va trece decat Domnul Dumnezeul lui Israel.'

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 618

Id: 10321

Data: Nov 21, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).