Biserica Domneasca - Paraclis Patriarhal - Sfantul Anton – Curtea Veche din Capitala isi sarbatoreste, in fiecare an la 17 ianuarie, ocrotitorul spiritual, pe Sfantul Antonie cel Mare, a carui icoana facatoare de minuni se afla in acest sfant lacas. Anul acesta, bucuria duhovniceasca a sarbatorii a fost sporita de prezenta Patriarhului Romaniei in mijlocul credinciosilor acestei parohii. Sute de credinciosi au participat, cu ocazia celui de-al doilea hram al celei mai vechi biserici din Bucuresti, la Sfanta Liturghie oficiata de catre Preasfintitul Parinte Varlaam Ploiesteanul, Episcop Vicar Patriarhal, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi.La finalul Sfintei Liturghii, in cuvantul de invatatura adresat credinciosilor prezenti, Patriarhul Romaniei a elogiat personalitatea parintelui monahilor, Sfantul Cuvios Antonie cel Mare: Astazi Biserica noastra praznuieste pomenirea Sfantului Cuviosului parintelui nostru Antonie cel Mare, considerat a fi parintele monahismului atat in Biserica Rasariteana cat si in cea Apuseana. Sfantul Antonie cel Mare este cunoscut ca un parinte nevoitor si in acelasi timp foarte intelept. El s-a nascut intr-o familie de oameni bogati, nu numai bogati material, ci si bogati in credinta, pe la anul 250 sau 251 locul sau de nastere era un sat Coma, aproape de cetatea Herakleopolis din Egiptul de Sus. Acest parinte egiptean nascut intr-o familie de crestini bogati a invatat de la parintii sai credinta in Iisus Hristos si iubirea fata de Hristos. Atunci cand a sosit vremea sa fie trimis la scoala el a refuzat, deoarece in scolile din timpul sau foarte adesea tinerii invatau si multe lucruri rele care nu erau conforme cu invatatura si morala crestina. De aceea, el a preferat sa ramana doar cu invatatura primita de la parinti si cu citirea Sfintei Scripturi. Tineretea sa a trait-o in simplitate, dar la varsta de 20 de ani parintii lui au trecut la Domnul si mergand el intr-o zi la biserica a auzit cuvintele pe care Mantuitorul Iisus Hristos le-a spus tanarului bogat din Evanghelie: ‘Daca vrei sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, imparte-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi’. El a considerat ca aceste cuvinte i se adreseaza lui direct pentru ca era un tanar bogat. S-a hotarat sa vanda tot ceea ce avea si a lasat doar o parte pentru sine si pentru sora sa. Mai tarziu a hotarat ca sora sa sa fie data in grija unei comunitati de fecioare crestine ceea ce insemna ca era totusi o forma de monahism inainte de el, dar el a dat o pecete spirituala profunda monahismului si s-a hotarat sa devina pustnic. Mai intai si-a facut o coliba nu departe de sat si se ruga mult, postea, se nevoia si se purta foarte frumos cu oamenii care veneau la el si de aceea era iubit de multi dintre locuitorii satului. Cand a inceput marea vijelie a ispitelor tineretii legate de ispitele placerilor trupesti atunci pentru a lupta mai bine s-a indepartat de sat si si-a facut locuinta in unele cavouri dintr-un cimitir pagan. Acolo s-a luptat foarte mult nu numai cu gandurile, ci si cu unele ispite care veneau de la diavoli si care vroiau sa-l infricoseze ca sa inceteze viata de pustnic. A ajuns uneori in situatii aproape disperate pentru ca se simtea singur si nu mai avea putere, dar Dumnezeu l-a ajutat si el a intrebat: ‘Doamne unde erai cand ma luptam? Şi un glas i-a raspuns: Eram aproape de tine si te ajutam sa nu cazi in deznadejde’. Sfantul Antonie s-a nevoit langa sat si mai departe de satul sau timp de 15 ani. La varsta de 35 de ani a hotarat sa mearga mai departe si anume, in munti. S-a asezat intr-o cetate parasita care se afla pe colina unui munte. Acolo a vietuit 20 de ani in post, rugaciune si manca paine uscata si bea putina apa, caci cineva ii aducea de doua ori pe an paine uscata care se putea conserva . Sfantul Antonie cel Mare vedea duhovniceste viata oamenilor si starea sufletului omuluiPreafericitul Parinte Patriarh Daniel a mai subliniat faptul ca Sfantul Antonie cel Mare era foarte cautat de oameni pentru darurile sale: Dupa 20 de ani a inceput sa simta binecuvantarea harului lui Dumnezeu pentru ca primit o intelepciune deosebita si darul vindecarii, darul sfatuirii oamenilor ca sa mearga pe calea mantuirii si darul vindecarii de boli. Cand s-a intarit duhovniceste si s-a luminat cu harul lui Dumnezeu ca urmare a 35 de ani de nevointa a coborat in cetate pentru a apara pe crestinii care erau persecutati si voia el insusi sa devina martir in timpul imparatilor Diocletian si Maximian. Insa Dumnezeu l-a crutat si nu a permis ca el sa fie martir pregatindu-l pentru alta lucrare. Dupa o vreme, in anul 306, Dumnezeu a randuit ca sa vina la conducerea Imperiului Roman Imparatul credincios Constantin, adica Sfantul Constantin cel Mare, care prin Edictul de la Milano din 313 a daruit libertate crestinilor in intelesul ca fiecare om era liber sa urmeze religia pe care o doreste si in acest fel crestinii nu au mai fost persecutati. Sfantul Antonie a devenit cunoscut in Rasarit si in Apus, in tot Egiptul, dar si in alte provincii ale Imperiului Roman. Veneau oameni simpli si oameni invatati la el ca sa ii ceara sfatul. Chiar din familia imperiala a Sfantului Imparat Constantin si a fiilor sai au venit sa ceara cuvant de folos pentru imparat si pentru familie si el a raspuns ca cei care conduc trebuie sa fie iubitori de oameni, drepti, sa faca dreptate si sa ajute pe cei saraci. Nu la mult timp dupa aceasta incetare a persecutiilor impotriva crestinilor a aparut o mare tulburare si anume, Arie din Alexandria, un preot eretic care invata poporul ca Hristos nu este Dumnezeu cu adevarat, ci doar o faptura sfintita sau indumnezeita. Atunci Sfantul Antonie a coborat din munte si a indemnat poporul ca sa pastreze credinta cea adevarata, credinta ortodoxa si sa marturiseasca ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel Vesnic Care S-a facut Om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor. Aceasta marturisire a dreptei credinte a fost foarte importanta. Deci, cand Biserica era in persecutie Sfantul Antonie a coborat din munte, cand Biserica era in primejdie de a pierde dreapta credinta a coborat din munte, el si cei care il urmau. In pustia Egiptului in jurul lui s-au adunat o multime de monahi, mii de colibe ale monahilor au fost facute acolo. El nu statea tot timpul cu multimile pentru ca se imprastia, dar ucenicii lui primeau multimile si el se arata lor din cand in cand si ii sfatuia. Sfantul Antonie cel Mare dupa aceea s-a retras si mai in singuratate si venea mai rar in multime, insa se ruga mai mult. Avea darul vindecarii si de la distanta, nu numai din apropiere. Avea darul vederii, al profetiei si al cunoasterii vietii omului si a gandurilor. Avea darul de a realiza cand cineva murea ce suflet avea. Vedea duhovniceste viata oamenilor si starea sufletului omului, vedea cata lumina este adunata in sufletul omului rugator sau nevoitor. Deci, Sfantul Antonie cel Mare a primit aceste multe daruri nu atat de mult pentru sine, ci pentru a slavi pe Dumnezeu lucrator in el si pentru a ajuta pe semeni .Un mare luminator si un mare rugator pentru cei care sunt nevoitoriPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a mai apreciat faptul ca Sfantul Cuvios Antonie cel Mare traieste profund Evanghelia lui Hristos: Intre ucenicii sai a fost si marele Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei, mare aparator al credintei ortodoxe impotriva ereziei ariene care de patru ori a fost scos din scaun si se ascundea prin morminte. Sfantul Atanasie, fiind ucenicul Sfantului Antonie cel Mare, cunoscandu-l indeaproape a scris viata Sfantului Antonie care a fost facuta cunoscuta in toata Biserica lui Hristos, atat in Rasarit cat si in Apus. La moartea sa, la varsta de 105 ani, deci prin anul 356, a daruit haina sa, rasa cum am zice astazi, si cojocul sau, unui episcop care se numea Serapion si era ucenic de-al sau. Şi a cerut ca nimeni sa nu stie unde este mormantul sau ca si Moise de altadata a tinut ca sa nu fie cunoscut mormantul sau pentru a nu fi laudat si pentru a nu se certa ucenicii pentru sfintele lui moaste. Sunt icoane facatoare de minuni ale lui cum avem si in aceasta biserica si el este prezent prin rugaciunile sale din cer in icoanele sale atunci cand oamenii cu evlavie si cu multa dragoste si pretuire fata de el se roaga lui si ii cer ajutorul. Sfantul Antonie cel Mare ca parinte insa al monahismului ramane in Ceruri un mare luminator, dar si un mare rugator pentru cei care sunt nevoitori. El ne arata ca monahismul este o alta forma de mucenicie, e o alta forma de rastignire. Nu mai este rastignirea si mucenicia sangeroasa, ci este mucenicia ostenelilor. De aceea, a mai fost numit monahismul sau viata calugareasca mucenicie alba, adica nu prin sange, ci prin sudoare, prin osteneala, prin nevointe. Sfintii Cuviosi sunt imediat cinstiti dupa Sfintii Martiri pentru ca exista o iubire jertfelnica si in mucenicul smerit si in calugarul smerit care nu se lauda niciodata cu nevointele sale, dar Dumnezeu le cunoaste. Monahul cu adevarat bineplacut lui Dumnezeu este cel care arata prezenta harului lui Dumnezeu in el prin rabdare, prin rugaciune, prin milostenie, prin rastignirea patimilor egoiste. Ce invatam in mod deosebit de la Sfantul Antonie cel Mare? Desi este parintele monahismului el e invatator pentru toata lumea pentru ca traieste profund Evanghelia lui Hristos in care se regaseste si sfatul Mantuitorului ‘Daca vrei sa fii desavarsit mergi si vinde averea ta, imparte-o saracilor si vei avea comoara in cer si apoi vino si urmeaza-Mi’. Nu i-a spus mergi pe drumuri, ci vino si urmeaza-Mi. Ai renuntat la ceva trecator si limitat si primesti pe Cineva in schimb netrecator si nelimitat. Ai renuntat la bogatiile trecatoare si limitate si primesti bogatia cea nesfarsita a iubirii vesnice a lui Hristos si a Preasfintei Treimi . Cresterea copiilor in timp de saracie este o mucenicie, o daruire de sine, o jertfa Acesta este schimbul pe care il propune Mantuitorul Iisus tanarului bogat. Totusi, Sfantul Antonie s-a intrebat ‘Doamne, ce vrei sa fac ca sa fiu mai bun si daca mai este cineva mai bun decat mine sa-l cunosc pe acela’. Şi Dumnezeu i-a spus exista un cizmar care are familie si care e mai bun decat tine, se roaga de trei ori pe zi si imparte din castigul lui si saracilor. Deci, o parte pentru familie si o parte pentru saraci. Acesta te-a intrecut. Cum l-a intrecut? Ei bine in smerenie, pentru ca cizmarul nu si-a pus niciodata intrebarea daca este cineva mai bun decat el, ceea ce inseamna ca poti sa fii sfant nu numai in pustie, ci si acasa. Daca iti faci datoria de crestin pentru ca si cresterea copiilor in timp de saracie este o mucenicie, este o daruire de sine, o jertfa. Deci, fie ca omul se casatoreste si are familie si isi rastigneste egoismul si nu mai traieste doar pentru sine, ci impreuna cu familia si pentru familie si pentru cei din jur, pentru saraci, pentru cei care sunt mai nevoiasi decat el, fie ca se calugareste si iarasi, nu traieste egoist pentru sine, ci pentru familia spirituala care este manastirea si pentru pelerinii sau inchinatorii care vin la manastire. De aceea, Biserica Ortodoxa, desi pretuieste foarte mult monahismul nu dispretuieste casatoria. Daca nu ar fi familii crestine bune nu am avea nici tineri care sa vina la manastire. Deci, familia crestina a contribuit la educatia crestina a Sfantului Antonie si prin aceasta el a format o familie mai mare, spirituala, duhovniceasca, familia monahala. Deci, nu se poate trai egoist in afara de familie, fie familia conjugala, fie familia monahala. De aceea, in Scriptura s-a spus ‘Vai celui singur’, adica nu celui singur ca este singur, ci celui care nu gandeste decat la sine, dar calugarul chiar daca e singur in pustie si se roaga lui Dumnezeu si se roaga pentru sanatatea si mantuirea intregii lumi el nu este singur. El se afla la o anumita distanta geografica, dar nu este singur. Duhovniceste se afla in comuniune, in legatura cu Dumnezeu, cu ingerii, cu toti sfintii si cu oamenii care se roaga. De aceea, monahii au fost numiti rugatori ai neamului sau rugatori pentru popor , a mai explicat Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. Intelepciunea smerita vine din rugaciune, din intelepciunea lui HristosDe asemenea, Preafericirea Sa a evidentiat faptul ca Sfantul Antonie deci este rezultatul unei familii crestine care la randul sau a creat o familie duhovniceasca mare si care s-a raspandit de-a lungul veacurilor. Cum un om care a fugit de lume si s-a retras din localitate, statea prin morminte si apoi s-a retras in munte a ajuns sa fie cautat de atata lume? Cum el care fugea de lume devine dupa 35 de ani de nevointa un om dupa care fuge lumea? Adica lumea fugea spre pustie pentru ca s-a unit cu Dumnezeu prin nevointa, prin post, prin rugaciune si lumea nu venea dupa un om simplu, chiar daca era simplu, ci dupa un om purtator de Dumnezeu. De aceea, in rugaciunile Bisericii Ortodoxe sfintii cuviosi care se roaga neincetat cu mintea sunt numiti ‘Sfinti Cuviosi de Dumnezeu purtatori Parinti ai nostri’. Deci, pentru ca a devenit de Dumnezeu purtator lumea venea sa-i ceara sfat intelept, dar intelepciunea lui nu era din carti, ci intelepciune din intelepciunea lui Dumnezeu impartasita lui de Dumnezeu prin rugaciune. Deci, omul poate sa fie cultivat, intelept intr-o anumita masura din carti, dar intelepciunea cea mai profunda, intelepciunea smerita vine din rugaciune, din intelepciunea lui Hristos Care este numit Cuvantul si intelepciunea lui Dumnezeu in Sfanta Scriptura . Lupta fiecarui crestin este eliberarea de lacomia de avere, lacomia de placere si lacomia de putere Sfantul ajunge sa fie purtator de Duhul Sfant sau de Dumnezeu in masura in care a renuntat la duhul lumesc care in general e un duh egoist si prima lupta a Sfantului Antonie cel Mare de eliberare din Duhul lumesc a fost eliberarea de lacomia de avere. A vandut averile, le-a impartit saracilor si a gasit in Hristos cea mai mare comoara, comoara mult cautata. A doua lupta a lui de eliberare, pentru ca nu lupta cu altii, ci lupta cu sine, cu natura umana egoista, cazuta, pacatoasa din sine. E mai usor sa lupti impotriva celor din jur decat sa lupti impotriva propriului egoism fiindca noi avem tendinta de a justifica comportamentul egoist. Sfantul Antonie nu il justifica, ci il rastigneste ca sa simta apoi puterea inviere. A doua lupta de eliberare duhovniceasca pe care o duce este eliberarea de lacomia de placere. Şi a treia este eliberarea de lacomia de putere. Chiar puterea duhovniceasca, ispita de a fi vedeta, de a avea o multime de fii duhovnicesti care se supun lui. De aceea, se retragea in munte si-i mai lasa singuri ca ei sa nu-si puna nadejdea doar in Avva Antonie, ci in primul rand in Dumnezeu. Deci, eliberarea de lacomia de avere, lacomia de placere si lacomia de putere. Acesta este si sfatul Sfantului Ioan Evanghelistul. Aceasta este lupta fiecarui crestin, dar calugarii duc o lupta mai abrupta, mai directa, ceilalti urca in varful muntelui pe serpentine. Sfantul Antonie urca de-a dreptul pe scurtatura foarte abrupta ceea ce ne face sa il numim un fel de alpinist spiritual dar nu exterior, ci interior, ca urcarea sau urcusul este mai intai interior , se arata in cuvantul Preafericirii Sale. Rastignirea duhovniceasca conduce la pacea si bucuria lui DumnezeuTotodata, Patriarhul Romaniei a mai spus ca Prin acest urcus, Sfantul Antonie cel Mare este parintele monahismului nu pentru ca a fost primul dintre calugari, deoarece mai erau si inaintea lui, dar el a adunat in jurul lui cei mai multi calugari pana la el pentru ca a confirmat prin viata sa biruinta duhului asupra trupului si nu e vorba de fizic, ci gandirii egoiste trupesti. Sfantul Apostol Pavel spune ca faptele trupului nu sunt cele doar legate de trup. El spune invidia, certurile, galcevile sunt fapte trupesti. Invidia zice ca e o fapta trupeasca pentru ca este una egoista. Iubirea este o fapta duhovniceasca pentru ca nu se gandeste doar la sine, ci si la altii. Deci, in Sfantul Antonie cel Mare se pune in practica tot ceea ce este recomandat in Evanghelie ca fiind biruinta asupra pacatului si bucurie a invierii sufletului din moartea pacatului inca din lumea aceasta ca pregatire pentru invierea de obste si intrarea in Imparatia Cerurilor. Este mare nevoie de oameni care traiesc Evanghelia printr-o rabdare si o staruinta continua. Ceea ce e mai greu in viata calugareasca si in viata crestina e sa faci binele tot timpul, nu doar din cand in cand. Sa fii milostiv nu numai la Pasti si la Craciun, ci tot timpul. Şi sa te consideri pe tine inferior celorlalti. Aceasta este rastignirea duhovniceasca, dar numai cei care se straduiesc sa lupte astfel simt si pacea si bucuria lui Dumnezeu . Sfantul Antonie cel Mare – modelul parintelui duhovnicesc care apoi a fost multiplicat intr-o multime de sfinti monahi, dar si sfinti preoti de parohie In concluzie, Sfantul Cuvios Antonie cel Mare a pacificat fiinta sa, a adus la o pace interioara mintea si trupul in relatia lor cu Dumnezeu. Şi pentru ca s-a umplut de pace, de intelepciune si lumina putea darui pace sufleteasca, lumina si intelepciune celor care veneau la el. Deci, in Sfantul Antonie cel Mare avem modelul parintelui duhovnicesc care apoi a fost multiplicat intr-o multime de sfinti monahi, dar si sfinti preoti de parohie. In lume, cei mai multi oameni nu se mantuiesc in manastire, ci in parohie. Se nasc, se boteaza in Biserica, se cununa, se inmormanteaza de catre Biserica. Deci, Hristos Domnul cheama pe unii sa fie monahi, iar pe altii sa fie mireni duhovnicesti. De aceea, Biserica Ortodoxa, mai ales Biserica Ortodoxa Romana nu a pus niciodata in opozitie parohia si manastirea. Ele sunt doua maini misionare ale lui Dumnezeu prin care El lucreaza in lume. Parohiile sustin adesea manastirile din punct de vedere material, iar manastirile cu viata duhovniceasca mai bogata sustin parohiile. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa iubim pe sfintii Sai si sa invatam de la ei cum au devenit purtatori de har si luminatori ai lumii , a incheiat Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane.La final, Patriarhul Romaniei a oferit mai multe carti liturgice si misionare lacasului de cult si a felicitat preotii slujitori pentru intreaga activitate. La randul sau, Parintele paroh Gheorghe Zaharia a oferit Preafericirii Sale o icoana cu chipul Sfantului Antonie cel Mare. Credinciosilor prezenti Preafericirea Sa le-a oferit iconite cu chipul ocrotitorului bisericii de la Curtea Veche.Sfantul Antonie cel Mare a devenit ocrotitorul bisericii de la Curtea Veche dupa incendiul din 23 martie 1847 cand Biserica Sfantul Anton din apropierea bisericii de la Curtea Veche a ars in intregime. Biserica are si un muzeu parohial care detine o icoana cu Sfanta Treime la Stejarul Mamvri de la 1715, realizata in timpul domnitorului Ştefan Cantacuzino, care face parte din catapeteasma veche a bisericii. De asemenea, mai exista in muzeul bisericii o anafornita daruita bisericii de Sfantul Constantin Brancoveanu, precum si alte obiecte de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si din intreg secolul al XIX-lea.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1398

Id: 27654

Data: Jan 17, 2013

Imagine: