Biserica Ortodoxa Romana sarbatoreste in fiecare an la 14 octombrie pe Sfanta Cuvioasa Parascheva. Cu acest prilej, mai multe lacasuri din Patriarhia Romana isi sarbatoresc hramul. Printre acestea se afla si biserica Sfanta Parascheva - Voluntari care se va bucura maine de prezenta Preafericitului Parinte Patriarh Daniel. Sfinte moaste ale Sfintei Cuvioase Parascheva strajuiesc Cetatea Iasilor de 370 ani. Sute de credinciosi din toata tara vin in fiecare an la 14 octombrie, la Iasi, pentru a o cinsti pe Ocrotitoarea Moldovei. Moastele Cuvioasei Parascheva au fost aduse in Moldova de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653). In anul 1641 sfintele moaste au fost aduse de la Constantinopol cu o corabie pe Marea Neagra, fiind insoțite de trei mitropoliți greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei). Ajungand la Galați, apoi la Iași, au fost intampinate de domnitorul Vasile Voda Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. In ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate in minunata biserica a Manastirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Cinstitele moaște au ramas aici pana in anul 1884, cand au inceput lucrarile de restaurare a sfantului lacaș, din acest motiv fiind mutate in paraclisul manastirii. In anul 1887, sfintele moaste au fost mutate in Catedrala Mitropolitana din Iasi, unde se afla si acum.In ședința din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea unor sfinți din neamul nostru, precum și generalizarea cultului unor sfinți ale caror moaște se gasesc in țara noastra. Hotararea respectiva a fost transpusa in fapte in cadrul unor mari festivitați bisericești din cursul lunii octombrie 1955. In cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a facut in Catedrala mitropolitana din Iași, la 14 octombrie 1955, in prezența a numeroși ierarhi romani.Sfanta Cuvioasa Parascheva a trait in prima jumatate a veacului al XI-lea. Prima invatatura in limba romana despre viata sfintei o gasim in 'Cartea romaneasca de invatatura' a Sfantului Mitropolit Varlaam al Moldovei, Iasi, 1643.S-a nascut in Epivata (azi Boiados), pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de Constantinopol (mai tarziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Parintii ei, oameni de neam bun si credinciosi, ravnitori spre cele sfinte, au crescut-o in frica de Dumnezeu, indemnand-o spre deprinderea faptelor bune, dar mai ales a postului, rugaciunii si milosteniei. Un frate al ei, dupa ce a invatat carte, s-a calugarit sub numele de Eftimie; a fost ales episcop in localitatea Madite pentru dragostea fata de cele sfinte si pentru cultura sa deosebita.A renuntat la averea parintilorSfanta Parascheva si-a petrecut anii copilariei in casa parintilor, sub ocrotirea acestora. Se spune ca pe cand avea zece ani, 'fiind intr-o biserica a Precistei' a auzit citindu-se, la Sfanta Liturghie, cuvantul Evangheliei: 'Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie' (Marcu 8, 34). Chemarea Mantuitorului a sadit in inima ei dorul de desavarsire, incat si-a impartit toate hainele saracilor. Acelasi lucru l-a facut si in alte imprejurari, fara sa tina seama de mustrarile parintilor.Mostenind o mare avere de la parinti, impreuna cu fratele ei, tanara Parascheva a daruit saracilor partea de mostenire ce i se cuvenea si, 'parasind frumusetea acestei lumi', s-a retras 'in adancul pustiei'. S-a oprit mai intai la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de invatatura de la calugari si calugarite cu aleasa viata duhovniceasca. Urmand sfaturile acestora, a parasit capitala, indreptandu-se spre tinutul Pontului. Vreme de cinci ani a ramas la Manastirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Ţara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile binecuvantate de viata pamanteasca a Mantuitorului Iisus Hristos si a Sfintilor Apostoli. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul si s-a inaltat duhovniceste in rugaciune, intocmai ca Sfantul Ioan Botezatorul, ca Sfanta Maria Egipteanca si ca atatia alti ostenitori ai pustiei roditoare de desavarsire.Ingropata ca o strainaIntr-o noapte, insa, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus, in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti: 'Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit'. Dupa ce a avut aceasta vedenie, sfanta 'fara de voie lasa pustia si se intoarse in lume si la Ţarigrad (Constantinopol) veni'. A venit in biserica Precistei ce este in Vlaherne si catre icoana Maicii Domnului s-a rugat, cerand indurare.Din Constantinopol s-a indreptat spre Epivata, localitatea in care vazuse lumina zilei, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. 'Acolo, continua Sfantul Mitropolit Varlaam, truda catra truda si durere catra durere adauga, cu post si nedormire pe sine se infrumuseta..., cu lacrimi pamantul uda si se ruga: Doamne Iisuse Hristoase, cauta din lacasul Tau cel sfant; am lasat toate si dupa Tine am calatorit in toata viata mea. Şi acum, indura-Te Doamne, spune ingerului bland sa ia cu pace sufletul meu.' Impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat astfel sufletul intru odihna Mirelui ceresc.A fost ingropata ca o straina, fara ca nimeni sa stie cine era. Dar Dumnezeu, voind sa o proslaveasca, a descoperit in chip minunat cine era acea straina. Se spune ca un marinar a murit pe o corabie si trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au adus la tarm, iar un sihastru care traia acolo a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, 'aflara trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred si plin de mireasma'. Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului, cel rau mirositor.Dumnezeu a proslavit-o pe pamantDar, in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de multime de ingeri. Unul dintre ingeri l-a luat de mana, l-a ridicat si i-a zis: 'Gheorghe, pentru ce n-ati socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu stiti ca Dumnezeu a iubit frumusetea ei si a vrut sa o proslaveasca pe pamant?'. Iar imparateasa pe care o vazuse in vis si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva, intr-un loc de cinste. Aceeasi vedenie a avut-o si o femeie credincioasa, cu numele Eftimia, intr-acelasi chip si in aceeasi noapte, si a doua zi amandoi au spus tuturor minunata intamplare.Credinciosii de acolo, auzind de visul celor doi, au inteles ca este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au adus cu mare bucurie, 'cu lumini si cu tamaie', asezandu-l in Biserica Sfintii Apostoli din Epivata. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste. Se spune ca drept-credinciosii crestini din Epivata au zidit o biserica chiar pe locul in care au trait parintii ei si unde ea insasi vazuse lumina zilei.Vestea despre minunile care se savarseau in apropierea cinstitelor moaste s-a raspandit curand in Tracia si in Peninsula Balcanica. Este foarte probabil ca Patriarhia ecumenica ar fi procedat de timpuriu la canonizarea ei, adica la trecerea ei in randul sfintilor.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 618

Id: 34555

Data: Oct 13, 2013

Imagine: