Satul zanei din Muntii Cindrelului

Intre vechile sate romanesti din partea de Ardeal unica prin istorie si traditii, cunoscuta sub numele de Marginimea Sibiului, localitatea Jina impresioneaza vizitatorii prin peisajele de munte, oamenii primitori si un trecut de care satenii sunt mandri. Au locuit aici de-a lungul secolelor romani vrednici, care au infruntat cu multa credinta toate incercarile istoriei si nu si-au parasit nici un moment credinta strabuna.Urcusul spre localitatea Jina din judetul Sibiu ne deschide o alta lume, in care muntii incep sa ne inconjoare, iar aerul curat si linistea ne determina sa uitam repede de viata citadina. Din loc in loc se zaresc pe munti turme de oi, pazite de vreun cioban imbracat in suman si sprijinit intr-un ciomag, iar fanetele dese ne arata ca aici isi duc traiul si trudesc din greu oameni vrednici, despre care legendara Miorita ne vorbeste atat de placut. Poposim in satul Jina, unde casele mari si frumoase ne spun povestea unor oameni gospodari, curajosi, mandri ca s-au nascut aici si ca au avut inaintasi despre care istoria vorbeste asemenea legendarelor figure din antichitate. Frumusetea acestor meleaguri binecuvantate de Dumnezeu a atras aici oameni inca din vechime. Se povesteste ca a venit aici in timpuri stravechi o femeie capitan, despre care se spune ca era frumoasa ca o zana. De aici vine si denumirea localitatii noastre, ca «satul zanei», sau «satul jinei», cum spuneau stramosii nostri. In 1396, a venit o delegatie din Ţara Romaneasca si a cerut azil politic. Acestia s-au adresat scaunului sasesc de Sebes, cerand loc de posesie pentru turmele lor, pentru ca nu mai puteau sta in tara lor. Au cerut aceste locuri pentru a le fi oaza de liniste si de bucurie, ne-a povestit parintele Pavel Oltean de la vechea biserica din Jina, un lacas de cult inchinat Bunei Vestiri pe care trebuie sa-l vizitezi odata ce ai ajuns in aceste locuri. Oamenii muntilorDe la parintele Pavel Oltean aflam multe lucruri despre sat, despre oamenii de aici si mai ales despre istorica lor biserica. Cu mult respect pentru credinciosii sai, parintele paroh ne povesteste cum incercarile istoriei din Ardeal nu au ocolit Jina. Aceasta liniste a locurilor si bucuria pe care o aduce in suflete au fost adesea amenintate de prigoana habsburgica si de prozelitismul uniatilor, aprige in actiunea lor de a-i indeparta pe romani si de a-i forta sa-si paraseasca credinta ortodoxa. Jinarii nu s-au lasat ademeniti si cand a fost nevoie au trecut muntii in Ţara Romaneasca si au format comunitati precum Vaideeni, Babeni, Corbii de Piatra, Novaci. Şi-au pastrat acolo credinta si au spus tuturor ca nu ii poate indeparta nimeni de Dumnezeu. Acesti oameni au fost oameni ai muntilor si au invatat duritatea vietii. Au intampinat adesea intemperii, isi pazeau turmele lor in conditii grele si aveau constiinta ca sunt in mainile lui Dumnezeu, Care le trimite pedeapsa, sau belsugul si binecuvantarea. Credinta lor a fost atat de puternica incat declarau adesea ca nu se pot lasa de credinta ortodoxa. S-au calit in aceste vremuri grele si sa stiti ca multi se luptau cu ursul ca sa scoata vitele din gura lor. Am intalnit femei care mi-au spus ca tatii lor le-au pedepsit ca au lasat mielul sa fie luat de lup si nu s-au dus dupa el cu bata. Aceste lucruri m-au determinat sa-i caracterizez ca niste oameni hotarati, puternici, cu multa credinta in Dumnezeu, a mai spus parintele Pavel Oltean.Legati de trecutIn acest sat de romani simpli, de oieri, s-au nascut si personalitati mari, care au ramas in istoria tarii noastre. Sunt amintiti cu mandrie oameni ca Naum Ramniceanu, un stralucit istoric si poet, care povesteste in lucrarile sale ca a trecut muntii intr-o dasaga asezata pe un cal, pus acolo de parintii lui, refugiati in Ţara Romaneasca pentru a scapa de prigoana catolica. Un alt nume de care jinarii sunt mandri este capitanul Vlad Stejar, despre care se spune ca a studiat la Viena si ca a fost un apropiat al primului mitropolit din Ardeal, Sfantul Ierarh Andrei Şaguna. In zilele noastre, ne spune parintele Oltean, jinarii au ramas cu o puternica amprenta a trecutului, chiar daca cei de azi si-au schimbat modul viata si nu mai stau atat de mult in munti cu oile, iar multi au mers si au intemeiat localitati si prin Banat sau Maramures. Samanta crestina a tramas in sufletele lor, rosteste cu tarie parintele paroh. Muntii care inconjoara localitatea au intrat in posesia oamenilor prin daniile primite dupa efectuarea stagiului militar. Personalul graniceresc era recrutat din randul satenilor, existand si o scoala speciala, in limba germana. La eliberarea din stagiul militar, soldatii primeau posesii in munti, pentru a-si duce traiul zilnic prin pastorirea turmelor.Biserica istorica din satCea mai puternica legatura cu trecutul lor, cu stramosii lor ce nu si-au lepadat pentru nimic in lume credinta ortodoxa este vechea biserica din sat, amintita mai sus. A fost zidita in 1795, dupa ce generalul Bucow, in 1760, a inceput campania de daramare a bisericilor ortodoxe din Transilvania. Credinciosii au vandut pamanturi de la Albele, de langa Miercurea Sibiului si au zidit o minunata biserica de piatra. A fost pictata la cativa ani dupa zidire, in 1801, de zugravul Vasile Muntean din Laz. Pictura se pastreaza in original si a fost restaurata recent, dupa ce in urma cu 20 de ani au mai fost executate lucrari de reinfrumusetare a podoabei. De doua sute de ani, aceasta pictura ne incanta, iar cei care vin sa viziteze biserica noastra raman impresionati de frumusetea ei, ne-a mai spus parintele paroh. In ultima perioada, pe langa restaurarea picturii, lucrare coordonata de pictorul Mihai Barhala, au fost efectuate si alte lucrari de renovare, toate fiind binecuvantate de Inalt Preasfintitul Laurentiu, Mitropolitul Ardealului, pe 20 ianuarie 2013.Traditii vechi pastrate de tineriNe-a impresionat la Jina atasamentul oamenilor fata de credinta stramosilor si fata de tot ceea ce este romanesc. Biserica Buna Vestire este plina duminica de oameni invesmantati in costume populare mostenite de la bunici si strabunici. Am intalnit la poarta bisericii doi tineri imbracati romaneste ce invitau satenii la cel mai fericit eveniment din viata lor: nunta, tinuta la o saptamana dupa duminica respectiva. Adi si Mihaela ne-au povestit cateva lucruri despre traditiile de nunta din Jina, pastrate inca de tinerii de aici. La noi, lumea se cheama la nunta cu o saptamana inainte. Trebuie sa ne imbracam in portul popular, iesim in centru si la biserica, ii chemam pe toti cei intalniti, iar domnisorilor si domnisoarelor le spunem sa vina duminica dimineata la noi, baietii la mire, fetele la mireasa. In ziua nuntii, baietii merg la mireasa acasa si dupa domnisoare, mergem cu totii la biserica, la cununie si incepe nunta si fericirea noastra de o viata, au marturisit cei doi. De la ei am aflat si ca obiceiurile vestite de la Craciun se pastreaza inca la Jina. Ceata junilor vine in centrul satului si colinda in ziua de Craciun, iar in fiecare duminica se imbraca in costumele populare vechi si unice, care cu greu se mai fac in zilele noastre, pentru a veni la biserica. Biserica noastra veche ne face sa simtim o uniune cu Dumnezeu. Lumea se simte bine la biserica, unde ne adunam gandurile. La sate inca se merge la biserica in numar mare, mai ales cand suntem acasa, pentru ca noi mergem la oi, in munti, in anumite perioade, au mai spus cei doi tineri.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 23 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 773

Id: 28642

Data: Feb 23, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).