In urma cu trei ani, maica stareta Nectaria Manea a coborat in lume. A lasat in urma muntii manastirii prahovene Suzana pentru un alt sfant lacas aflat in centrul Capitalei. Manastirea Magureanu de langa parcul Cismigiu, fosta biserica de mir, isi astepta monahiile, iar maica Nectaria nu a intarziat sa aprinda candelele in biserica si sa se ingrijeasca de pravila zilnica, impreuna cu alte doua monahii. De atunci si pana astazi locul palpita de viata, pentru ca oamenii il cerceteaza continuu, constienti de binefacerile primite.Daca maica Manea nu ar fi aflat de situatia materiala grea in care se zbate familia micutului Petru si nu ar fi apelat la bunatatea credinciosilor care frecventeaza Manastirea Magureanu, cu siguranta zilele copilului de 9 ani ar fi fost triste si neindestulate. Pedepsit de invatatoare cu nota 4 pentru ca nu a avut un caiet pe care sa-si rezolve tema, Petru a fost coplesit, in schimb, cu multe cadouri de Craciun. A fost pentru prima data cand nu s-a simtit marginalizat. Biserica i-a daruit incredere in fortele proprii, a devenit locul cald si primitor in care este ajutat la teme, unde gaseste hrana calda la pranz, iar in zilele de duminica se poate juca in voie cu toti copiii, fara a i se reprosa ca este sarac. Sunt destui cei care au nevoie de ajutor Pe zi ce trece, descopar cat de importante sunt locul si rostul acestui sfant lacas. Activitatea filantropica este permanenta - de la a asculta un om care vine plangand pana la a-l invata corect invatatura crestina si a-i oferi un minim ajutor. Sunt destui cei care au nevoie de o mana intinsa, insa, din fericire, exista si multi oameni buni care ii ajuta, oferindu-le haine, mancare, dupa caz, rechizite, dulciuri. Comunitatea noastra de credinciosi nu este foarte mare, dar in permanenta are posibilitatea de a ajuta, de a face bine. Slujirea aceasta simpla le aduce oamenilor bucurie si ii uneste. Avem un grup de crestini care s-au lipit de noi, suflete sarmane, pe care ii sustinem pentru ca stim ca sunt cinstiti, insa din pacate nu au posibilitati materiale. Ei nu accepta mila, decat daca fac un serviciu manastirii, explica inimoasa maica stareta.Odata intrat in biserica Manastirii Magureanu, ramai impresionat de sfiala oamenilor, aproape nemiscati in timpul slujbelor. Credinciosii preacuviosului protosinghel Siluan Ionascu si ai parintelui ierodiacon Serghie Parau - slujitorii sfantului lacas de cult - au o cultura vie a credintei. De indata ce pasesc in biserica, isi cauta folosul duhovnicesc. Şi nimic altceva. Stau cu temere si luare aminte in fata sfantului altar pentru ca au constiinta locului in care se afla, iar rostuirea acestui sfant lacas este recunoscuta de toti cei care ii calca pragul. O credincioasa apropiata manastirii, care prefera ca numele-i sa ramana nerostit, admite: Noua, mirenilor, ne este de folos acest reper spiritual. Aici ne indepartam de viata cotidiana si ne gasim linistea. Dincolo de usa tot timpul deschisa a bisericii descoperim lucruri pe care altfel nu le-am fi putut banui despre noi insine, iar bucuriile comuniunii cu oameni asemenea noua sunt cele mai patrunzatoare.TainaBiserica din Bulevardul Schitul Magureanu, nr. 14, sectorul 1, este manastire de maici, ca urmare a Ordinului Arhiepiscopiei, datat 17 noiembrie 2009. In sfantul lacas, ce poarta hramurile Intrarea in biserica a Maicii Domnului, Sfantul Ierarh Visarion si Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon, sunt oameni care au intrat o data si s-au intors, chiar si dupa ani de zile. Au plecat, de exemplu, in America si au revenit special, deoarece aici au simtit ca le este bine. Pe de alta parte, calugaria este o chemare, o bucurie si o responsabilitate foarte mare. Este un act voluntar, constient. Indiferent unde esti ca monah, porti manastirea in tine. Sufletul tau are forma, are duhul unei manastiri si incerci sa-l aduci acolo unde esti si sa-l tii cu tine. In acelasi timp descoperi ca alti oameni, inaintea ta, au facut lucruri minunate. De altfel, schitul este un model de taina al multor oameni: calugari, preoti de mir, mireni care au pus mult suflet, completeaza maica Nectaria.De neclintit, de sute de aniPotrivit maicii starete, cunoscatoare a istoriei schitului, pe care a cercetat-o fila cu fila, impreuna cu celelalte doua calugarite ale manastirii, in documentele din arhivele sfantului lacas, dar si in cele ale statului, locul este caracterizat printr-o modestie si liniste cutremuratoare.Existenta acestuia este mentionata inca din secolul al XVII-lea, ca biserica de lemn, iar din secolul al XVIII-lea se consemneaza ca si chinovie de calugarite, ridicata pe dealul de langa lacul Cismigiu de catre vechea si boiereasca familie a Magurenilor, inrudita cu imparateasca familie a Cantacuzinilor. Dupa moartea primului ctitor, marele logofat Constantin Vacarescu si a sotiei acestuia, Marica, fiica lor, Elena, a fost maritata de bunica sa cu vistierul Mihai Cantacuzino Magureanu (mare aparator al Ortodoxiei), caruia i se datoreaza desavarsirea ctitoriei. Prima pisanie, aflata pe zidul acualului edificiu, mentioneaza ca data a savarsirii ctitoriei octombrie 1757. Lacasul monahal a fost inchinat Manastirii Sarindar ca metoh al acesteia pana la jumatatea secolului al XIX-lea.Dupa lepadarea de catre Sarindar si secularizarea averilor manastiresti, Schitul Magureanu a devenit biserica de mir. In anul 1881, vechea manastire a fost daramata. Pe locul ei s-a ridicat biserica de astazi, intre anii 1881 si 1885. Noua ctitorie este consemnata in a doua pisanie aflata deasupra intrarii actuale a bisericii.Pictura a fost realizata de Gheorghe Ioanide, iar catapeteasma, de Costache Georgescu, in 1884, cand biserica a fost sfintita si data cultului.Actualmente, biserica se afla retrasa din piateta din dealul Cismigiului si are intrarea abrupta din trotuarul strazii Schitul Magureanu, fiind inca inconjurata de o gradina splendida care a incantat dintotdeauna privirea trecatorilor, dar si pastorilor care au impodobit cu harul lor vechea ctitorie, intre care ii amintim pe Gheorghe D. Şerban si pr. prof. acad. Niculae M. Popescu. In fiecare zi descopar cu bucurie ca noi, romanii, avem un fond ortodox frumos si profund, dar, din pacate, peste el s-au pus foarte multe straturi neadecvate. Indiferent de sfera de activitate in care este prezent omul, aceasta chemare din adancuri il aduce la biserica, deoarece Ortodoxia este un model asezat si trainic. Noi nu propunem o moda de un sezon, ci oferim un lucru de care s-au folosit multi inaintasi ai nostri, care ne poate tine in picioare. De altfel, astazi, miza mare este sa stai in picioare intr-un mod cat se poate de demn, sa ai o pace a ta si un drum drept, incheie sirul gandurilor maica stareta Nectaria Manea.Biserica Manastirii Magureanu este deschisa zilnic in intervalele orare 7:30-13:00 si 14:00-18:30. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 30 ianuarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1446

Id: 27985

Data: Jan 30, 2013

Imagine: