Decretul Organic din 1864, primul document oficial ce prevedea independenta Bisericii Ortodoxe Romane, a fost urmat de o serie de legi ce reconfirmau acest statut al organizarii bisericesti din tara noastra. Dintre acestea, cele mai importante sunt prima Constitutie a Romaniei, din 1866, si Legea Organica promulgata de Sfantul Sinod al Bisericii Autocefale Romane din 1872. Cu aceste temeiuri legale, Sfantul Sinod a savarsit actul specific unei Biserici Autocefale, in Joia Mare a anului 1882, la 25 martie: Sfintirea Marelui Mir. In tot acest timp a avut loc un schimb diplomatic de scrisori intre cancelariile bisericesti de la Bucuresti si Constantinopol.'Decretul Organic pentru infiintarea unei autoritati sinodale centrale' promulgat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 3 decembrie 1864 nu a ramas singurul proiect de lege ce prevedea autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane. Astfel, prima Constitutie a Romaniei, din 1866, la art. 21 preciza: 'Religiunea ortodoxa a rasaritului este religiunea dominanta a Statului roman. Biserica Ortodoxa Romana este si ramane neatarnata de orice chiriarhie straina, pastrandu-si insa unitatea cu Biserica ecumenica a rasaritului in privinta dogmelor. Afacerile spirituale, canonice si disciplinare ale Bisericei Ortodoxe Romane se vor regula de o singura autoritate sinodala centrala, conform unei legi speciale. Mitropolitii si episcopii eparhioti ai Bisericei Ortodoxe Romane sunt alesi dupa modul ce se determina prin o lege speciala'. In anul 1872 a fost promulgata 'Legea Organica pentru alegerea mitropolitilor si a episcopilor eparhioti, cat si a constituirii Sfantului Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe Romane', asadar o proclamare oficiala a autocefaliei din partea autoritatii bisericesti.Autocefalia BOR - 'nici contestata, nici contestabila'Proclamarea independentei de stat a Romaniei la 9 mai 1877, recunoscuta de Congresul de Pace de la Berlin din 1878, a dus la sporirea prestigiului tarii noastre la nivel european. Incercarile Sfantului Sinod de a obtine recunoasterea independentei bisericesti de catre Patriarhia Ecumenica s-au lovit de refuzul Patriarhului Ioachim al III-lea, care, intr-o scrisoare din 1879, afirma ca Biserica romaneasca se afla 'sub suprema suzeranitate spirituala' a scaunului constantinopolitan. Scrisoarea de raspuns a Mitropolitului Primat Calinic Miclescu, din 16 ianuarie 1880, reamintea, cu argumente istorice, ca Patriarhul Ecumenic nu avea nicio autoritate in problemele administrative ale Bisericii Ortodoxe Romane, numind autocefalia 'un fapt incontestabil si indiscutabil'. In acelasi an, Patriarhul Ecumenic adopta o atitudine mai moderata asupra problemei de fond a autocefaliei, insistand asupra formei: 'Marea noastra Biserica a lui Hristos nici ca s-a gandit vreodata, nici ca se gandeste sa contesteze absolut si in principiu autocefalia Prea Sfintei Biserici Ortodoxe din Romania'. In acest sens, afirma: 'Nu socotim nici contestata, nici contestabila autocefalia Prea Sfintei Biserici Ortodoxe a Sfintiei Voastre, ci contestate si contestabile consideram principiul si modul in care Sfintia Voastra crede ca aceasta autocefalie se capata'. Dincolo de independenta politica a principatelor unite si de argumentele istorice unanim cunoscute, 'se mai cere imperios si actul de consacrare bisericeasca' a autocefaliei, pe care scaunul constantinopolitan il putea emite.'Este bine a se implini si neinsemnata formalitate'Urmare a corespondentei dintre cancelariile bisericesti de la Bucuresti si Constantinopol, Mitropolitul Primat Calinic Miclescu, in sedinta Sfantului Sinod din 25 mai 1880, amintea interesul imediat al Bisericii Ortodoxe Romane. Conform sumarului sedintei sinodale, desi inaintea Patriarhului Ecumenic 'si a reprezentantilor sai a sustinut din toate puterile si cu toate argumentele autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane, totusi, in fata Prea Sfintitilor Membri ai Sfantului Sinod, se simte dator a observa ca ar fi bine ca aceasta autocefalie sa fie recunoscuta si de Marea Biserica, pentru care ar propune sa se faca cuvenitele demarse din partea Sfantului Sinod, dupa exemplul si al altor Biserici Ortodoxe'. Astfel, de ambele parti se observa o atitudine impaciuitoare, Sfantul Sinod socotind 'ca este bine a se implini si neinsemnata formalitate', pentru ca 'Biserica Ortodoxa Romana sa fie totdeauna in bune relatiuni si in stransa legatura cu Sanctitatea Sa Patriarhul si ca autocefalia ei sa fie recunoscuta si formal de Marea Biserica'.25 martie 1882 - Sfintirea Marelui MirEpiscopul Melchisedec Ştefanescu al Romanului, intr-o scrisoare din 9 ianuarie 1882, arata Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice ca 'la facerea Sfantului Mir trebuie luate masuri foarte serioase si trebuie oameni foarte competenti si experimentati, ca sa nu se compromita acest act prin nestiinta si sa devenim ridicoli'. Şi continua, cu o recomandare: 'Despre Sfantul Mir nu trebuie a se face nici un zvon public, nici chiar in Sinod a se trata, ci trebuie procedat imediat la fapta, ca la un drept incontestabil al Bisericii noastre. El trebuie a se efectua in saptamana patimilor din anul acesta caci, dupa uzul Bisericii, numai atunci se savarseste'.Sfintirea Marelui Mir, la 25 martie 1882, in Catedrala Mitropolitana din Bucuresti, a iscat o noua tensiune din partea Patriarhiei Ecumenice. Conform sumarului sedintei sinodale din 28 mai 1882, Iosif Naniescu, Mitropolit al Moldovei si Sucevei, 'aminteste Sfantului Sinod de marele act savarsit in Biserica noastra in ziua de 25 martie anul curent, adica sfintirea Sfantului Miru. Atunci, zice I.P.S. Sa (Iosif Naniescu, n.r.), nefiind Sfantul Sinod convocat in sesiune speciala, nu s-a putut forma un act oficial in aceasta privinta, desi la sfintire au coliturghisit mai toti membrii Sfantului Sinod, in numar de 14. Dar ceea ce nu s-a putut face atunci, sa se faca acum spre a se vedea ca intreaga Biserica Romaneasca a participat la acest mare act. Aceasta propunere, primindu-se in unanimitate de membri, Sfantul Sinod ia act si exprima deplinele sale multumiri, mai intai IPS Mitropolitului Primat, care a luat initiativa intru aceasta si apoi Domnului Ministru al Cultelor V.A. Ureche si intregului guvern al Majestatii Sale Regelui, care au dat tot concursul material pentru realizarea actului.'Intr-o scrisoare datata 10 iulie 1882, Patriarhul Ecumenic Ioachim al III-lea se declara indignat ca a trebuit sa afle 'din cele publicate prin ziare' despre acest gest al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Totodata, in 'epistola patriarhiceasca si sinodiceasca', nu se adresa Mitropolitului Primat al Romaniei si Presedinte al Sfantului Sinod, cum era titulatura oficiala, ci 'Mitropolitului Ungrovlahiei si tuturor celorlalti ierarhi din de Dumnezeu pazita Romanie'. Mitropolitul Primat Calinic Miclescu, in deschiderea sesiunii de toamna a Sfantului Sinod, la 15 octombrie 1882, a adus la cunostinta sinodalilor textul epistolei Patriarhului Ecumenic: 'In cel din urma timp am primit o epistola patriarhiceasca, sinodiceasca, ce se va comunica Fratiilor Voastre, in care veti vedea si veti constata, cu aceeasi durere ca si mine, acea tendinta regretabila. Prea Sfintitul Patriarh, impreuna cu Sfantul sau Sinod, bazandu-se pe nu stim care informatiuni de gazete si nevoind a tine in seama faptele glorioase petrecute in teara noastra si schimbarile naturale provocate prin ele si mergand chiar pana a ne contesta dreptul Sfintirei Sfantului Mir, a crezut de cuviinta a ne adresa o epistola lipsita cu desavarsire de spiritul dragostei cu care ar trebui sa se adreseze Bisericile Ortodoxe una catre alta, lipsita chiar - e dureros sa o spun - de respectul datorit unei Biserici autocefale, datorit mai ales Bisericii unei tari, care atate secule a varsat cu abundenta bogatiile ei asupra acelor monastiri si acelei natiuni ale carora interese le apara astazi Prea Sfintitul Patriarh cu atata zel.' Sfantul Sinod a aprobat alcatuirea unei comisii conduse de Mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei, care sa pregateasca un raspuns potrivit adresat Patriarhiei Ecumenice. Redactarea i-a revenit Episcopului Romanului, Melchisedec Ştefanescu, care urma sa pregateasca un raport argumentat teologic, canonic si istoric, prin care sa fie demontate acuzatiile venite de la Constantinopol.(Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 19 martie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 789

Id: 5170

Data: Mar 19, 2010

Imagine: