'Patericul romanesc', nume sub care este cunoscuta monumentala opera a parintelui Ioanichie Balan, reprezinta, fara indoiala, o piatra de hotar pentru cultura teologica romaneasca a veacului trecut. Daca avem in vedere si contextul istoric deosebit de dificil in care aceasta lucrare a fost redactata, si suferintele prin care a trecut marele staret pana sa o vada implinita, atunci importanta ei creste exponential. Pornind de la doua documente pastrate in arhivele Securitatii, dorim sa aratam cum acest pateric al Ortodoxiei romanesti s-a situat in miezul conflictului surd dintre credinta crestina si ideologia atee, conflict desfasurat de-a lungul intregului ev comunist.In perioada 1958-1961, autoritatile statului comunist au intreprins o campanie ampla de distrugere a monahismului ortodox roman, considerat periculos pentru ordinea sociala si politica a tarii. Mii de calugari au fost scosi din manastiri si constransi la 'reeducare' la viata lumeasca, altii au intrat in inchisoare. Printre putinii monahi care urmau sa mai ramana in manastiri erau batranii neputinciosi. Mare parte dintre ei au fost concentrati la Manastirea Sihastria, unde puteau fi supravegheati usor si unde trebuiau sa-si sfarseasca zilele intr-un azil sui generis, ingrijiti de o mana de tineri monahi pe post de asistenti sociali.Lupta pentru salvarea spiritualitatii monasticeLovitura aplicata monahismului de regimul comunist a fost cumplita nu atat prin inchiderea unor cladiri, cat prin efortul sistematic de a distruge o traditie monahala de secole, trecuta de la om la om, de la staret la ucenic. Existand pericolul ca aceasta traditie vie sa dispara, unii monahi au incercat sa o pastreze consemnand-o in scris, cel mai important reprezentant fiind tanarul (pe atunci) monah Ioanichie Balan.Acesta a inceput sa consemneze istorisirile calugarilor batrani, sa le noteze invataturile si sa intocmeasca fise biografice ale monahilor care au vietuit in zona Neamtului. In contextul de atunci, efortul parintelui parea mai curand unul cu caracter etnografic, asemenea celui facut de savantii europeni pe seama acelor populatii din inima Africii sau Americii de Sud distruse de 'civilizatie', in dorinta de a pastra macar in scris o traditie pe cale de extinctie. Parintele Ioanichie a crezut si a sperat ca marea traditie monahala a Romaniei nu va disparea, iar cartea, chiar daca nu se compara cu prezenta unui staret in carne si oase, va ajuta la pastrarea pe mai departe a spiritului monastic intr-o lume supusa ideologiei atee.Aspiratia parintelui s-a intalnit cu lupta patriarhului Justinian, care niciodata nu s-a impacat cu ideea distrugerii monahismului. Am scris cu alt prilej despre strategiile sale de a mentine pe cat mai multi calugari in manastire, una din aceste metode fiind organizarea de muzee in cadrul manastirilor si angajarea monahilor pe post de muzeografi. Unul dintre acesti muzeografi a fost chiar parintele Ioanichie.De asemenea, patriarhul a cautat sa-i faca pe cei din strainatate sa inteleaga lupta pe care Biserica Ortodoxa Romana o duce zi de zi pentru supravietuire in conditii grele si sa primeasca din partea acesteia un ajutor real, nu critici goale despre 'colaborationismul' cu regimul. Dupa deschiderea in plan international a Romaniei, Biserica a avut posibilitatea sa participe la diversele intalniri ecumenice, iar autoritatile romane erau enervate deoarece de fiecare data patriarhul Justinian avea grija sa promoveze cu acest prilej monahismul romanesc. Prezentand cifre 'umflate' si vorbind de libertatea monahismului in Romania, patriarhul starnea admiratia auditoriului pentru atitudinea 'inteleapta' a autoritatilor comuniste, iar acestea, dorind sa aiba o imagine buna in exterior, erau obligate sa faca concesii in domeniul vietii monahale, deoarece multi straini erau interesati sa viziteze manastirile si sa cunoasca viata spirituala ce se desfasura aici.Conform propriei marturisiri a parintelui Ioanichie, autoritatile bisericesti au sprijinit eforturile sale de intocmire a unui pateric romanesc si au promovat rezultatele cercetarilor in numeroase publicatii din strainatate, totul cu scopul ca traditia monahala romaneasca sa nu fie uitata, iar strainatatea sa aiba privirea atintita spre manastirile romanesti. Parintele Ioanichie, socotit 'element antisocial'Organele statului, in special Securitatea, au urmarit cu atentie toate aceste demersuri. Dupa cum se stie, conform Constitutiei comuniste, libertatea de credinta era teoretic garantata, atat timp cat nu aducea atingere ordinii de stat, ordine construita evident pe baza valorilor comuniste. Credinciosul putea doar sa creada, dar nu sa raspandeasca propria credinta. In caz contrar, organele represive interveneau, chiar folosind mijloace in afara legii.Considerat 'element antisocial', 'mistic', parintele Ioanichie a fost urmarit sistematic de Securitate si avertizat in numeroase randuri. Dupa o perioada de relativa liniste, la inceputul anilor a70, un securist 'vigilent' cauta in documentele parintelui si vede lucrarea dedicata vietii monahilor romani. Lucrarea este 'recenzata' de un 'expert' politruc, din punctul de vedere al ideologiei comuniste, acesta propunand Securitatii o serie de masuri dure, deoarece considera ca lucrarea prezenta un caracter antisocial. Chemat la Securitatea Neamt pentru 'explicatii' (de fapt, avertizare), parintele Ioanichie intocmeste memoriul pe care il reproducem mai jos, extrem de interesant din multe puncte de vedere. Cititorul va observa lesne strategia de aparare, bazata pe urmatoarele aspecte: caracterul legal al demersului, realizat in baza libertatii de credinta si a aprobarii forurilor superioare bisericesti; caracterul strict documentar al lucrarii, si nu unul 'prozelitist'; publicarea in strainatate a unor parti din lucrare, cu aprobarea autoritatilor de stat. Pana la urma, parintele Ioanichie a fost lasat in pace, insa circulatia 'Patericului romanesc' a fost in continuare strict controlata, ca nu cumva sa stimuleze 'atitudini antisociale'. Efectul a fost invers: lucrarea a devenit celebra, dorita, cautata, devenind unul din instrumentele iesirii la liman din intunericul comunist.Memoriul parintelui Ioanichie Balan catre seful Securitatii Neamt'Subsemnatul, ierodiacon Ioanichie Balan, salariat de stat in post de ghid la manastirea Bistrita, judetul Neamt, cu deosebit respect va fac cunoscut urmatoarele:Cu aprobarea Patriarhiei Ortodoxe Romane am scris, intre anii 1965-1972, o lucrare intitulata 'Chipuri de calugari imbunatatiti din manastirile nemtene si romanesti'. Potrivit instructiunilor primite, am urmarit in special vietile monahilor celor mai fideli neamului si Bisericii Ortodoxe Romane, exemple vii de modestie, supunere fata de perceptele evanghelice si aleasa tinuta morala. Am cautat sa scot in relief pe acei monahi care, de-a lungul veacurilor, s-au sacrificat pe sine pentru altii, pentru alinarea celor bolnavi, pentru mangaierea celor in suferinta, pentru ajutorarea celor lipsiti. Lucrarea amintita se incadreaza in chip firesc in asa numita literatura aghiografica, atat de dezvoltata de-a lungul secolelor, in toate tarile crestine din rasaritul si apusul Europei. Scopul ei este bine definit, acela de a pune in valoare spiritualitatea profund ortodoxa si curat romaneasca a monahismului nostru.Or, tocmai pentru aceasta perioada, Biserica Ortodoxa Romana nu are literatura aghiografica nationala reprezentativa, datorita mai ales conditiilor istorice vitrege. Din acest motiv celelalte biserici ortodoxe si chiar catolice acuza biserica noastra ortodoxa ca intre secolul al VII-lea si secolul al XX-lea nu a avut spiritualitate nationala proprie, intrucat nu a avut sfinti si cuviosi de origine romana, nici o literatura aghiografica originala. Or, nu este adevarata aceasta afirmatie. Greseala inaintasilor este ca nu li s-a scris la vreme viata si meritele lor ca sa-i putem cinsti dupa cuviinta.Deci, pentru a nu se uita cu totul numele si faptele inaintasilor nostri si pentru a dovedi strainilor ca avem si noi sfintii si eroii nostri, ca avem o spiritualitate profund ortodoxa, incercam sa facem ceea ce n-au facut parintii nostri.In ceea ce ma priveste, am fost imputernicit sa adun date si sa redactez aceasta lucrare aghiografica numai cu biografii de calugari din toate manastirile tarii noastre. Patriarhia, Departamentul Cultelor, Institutul Teologic Universitar din Bucuresti si-au dat avizul pentru aceasta modesta lucrare, au citit-o, au prezentat unele referate si au aprobat-o ca teza de licenta, pe care am sustinut-o in vara acestui an.Avandu-se in vedere scopul ei bine definit si necesitatea cunoasterii spiritualitatii ortodoxe romanesti in afara hotarelor tarii noastre, cu aprobarea organelor titulare de resort, s-au tiparit pana in prezent urmatoarele biografii din aceasta lucrare … Toate aceste publicatii s-au facut cu aprobarea Patriarhiei Romane si a Departamentului de Culte.Intru apararea libertatii de credinta si a drepturilor cetatenestiIata deci utilitatea si importanta lucrarii mele in afirmarea Bisericii Ortodoxe Romane, a spiritualitatii monahismului nostru. Daca ar fi judecata din punct de vedere al ideologiei marxiste, lucrarea nu rezista. Ea ar fi condamnata, ca si toate celelalte scrieri si opere crestine din prezent si trecut. Dar privita din alt punct de vedere, lucrarea prezinta mult interes pentru Biserica Ortodoxa Romana si deci isi justifica necesitatea. Tocmai de aceea organele noastre centrale de conducere o apreciaza si aproba tiparirea unor fragmente mai reprezentative din ea.Cu toate acestea, pe plan local, unele organe de resort condamna lucrarea in discutie, gasind-o incompatibila cu ideologia socialista. In acest sens, dau mai jos urmatoarele precizari:- Lucrarea intitulata 'Chipuri de calugari imbunatatiti din manastirile nemtene si romanesti' este scrisa cu incuviintarea oficiala a Patriarhiei Ortodoxe Romane si la cererea ei. Deci, nu este o lucrare personala, clandestina, care imi apartine mie intru totul, ci este o lucrare a Bisericii noastre Ortodoxe, care dispune de ea dupa necesitati.- Tot ce s-a publicat din aceasta lucrare, sau se va mai publica, se face numai cu aprobarea legala a forurilor oficiale, avandu-se in vedere o serie intreaga de criterii.- Ca orice lucrare de pionierat, redactata in timp record, ea prezinta unele inevitabile greseli de text, mai ales expresii care pot crea confuzii si discutii. Precum toate lucrurile in societate, mai ales cartile, sunt discutabile, interpretabile, dupa tot felul de criterii, conceptii si orientari, tot asa lucrarea de fata este supusa de cei in drept interpretarii, discutiilor, care de altfel difera de la om la om. In ce ma priveste, imi insusesc orice critica constructiva si promit sa revin asupra textului pe viitor.- Ţin sa subliniez ca sunt si eu fiu al poporului nostru romanesc, cetatean de drept si de fapt al Republicii Socialiste Romania, care imi iubesc tara, asa cum imi iubesc Biserica, si ma supun legilor in vigoare, precum ma supun si Evangheliei lui Hristos. Deci pe nedrept sunt acuzat ca multiplic lucrarea in discutie, calcand astfel legea presei. Declar solemn ca lucrarea respectiva este demult terminata, inca din anul 1972, si nu mai este cazul sa o copii din nou.- Lucrarea in cauza este destinata numai pentru uzul intern al Bisericii Ortodoxe Romane, ca o carte specifica de reprezentare. Deci are un circuit strict inchis, oficial, in cadrul Bisericii.In concluzie, va rog sa analizati cele de mai sus si sa nu mi se aduca o acuzatie neadevarata, care ar afecta libertatea mea de credinta, de gandire si dreptul meu de fiu al Bisericii lui Hristos si cetatean al Republicii Socialiste Romania.28 septembrie 1975.'Observatiile politrucului la lucrarea 'Chipuri de calugari imbunatatiti''Lucrarea, compusa din doua volume, este o apologie a vietii calugaresti si a unor forme exacerbate de practicare a unor ritualuri monahale iesite din comun. Dorindu-se o carte despre vietile sfintilor, lucrarea analizata isi propune sa realizeze o descriere convingatoare a vietii unor calugari din tinuturile noastre.Autorul pledeaza pentru un fel de reparare a nedreptatii ce s-ar fi facut acestor calugari 'imbunatatiti', care, desi au avut o viata 'sfanta', nu au fost canonizati, adica sanctificati. Autorul, bigot pana la manie, arata ca moldovenii sunt credinciosi, smeriti fata de Dumnezeu si aplecati spre o viata contemplativa, de izolare si de adoratie divina.Toata lucrarea ridica la rang de noblete sufleteasca: izolarea, neparticiparea la viata de toate zilele, retragerea in contemplatie, saracie si umilinta, oferind exemple numeroase de oameni din popor care au procedat astfel si care, pana la urma, au fost remarcati de Dumnezeu.Autorul vorbeste de revelatii divine, de transfigurari, trecand sub tacere faptul ca majoritatea acestor 'sfinti' erau de fapt bolnavi mintali sau epileptici, ale caror halucinatii si crize sunt considerate momente de intrare in legatura cu divinitatea.Lucrarea nu este antistatala prin intentia autorului, ci prin mania sa mistica. Este insa o carte profund antisociala care deruteaza mintile simple si care, in mod indirect, abate de la calea activitatii constructive, de la ambianta sanatoasa de a-ti crea fericirea prin munca si cinste.Circulatia (oricat de restransa) a acestor lucrari este absolut neindicata si reprezinta o modalitate clandestina de influentare a poporului in directia misticismului, ignorantei si izolarii sociale.Ignoranta, lipsa de idealuri adevarate, gandirea bolnavicioasa, autochinuirea perversa sunt ridicate la rang de credinta exemplara.Lucrarile nu au nici o valoare documentara, din cuprinsul lor nu se pot desprinde nici macar cateva informatii istorice corecte. Totul este o insailare de mituri religioase, care falsifica realitatea sociala de la noi. Chiar daca autoritatile bisericesti au aprobat aceasta carte, ea nu are valoare pentru cultura romaneasca, ci este un simplu instrument de misticizare, un mijloc de tulburare a oamenilor simpli.Cateva lucruri sunt trecute sub tacere: faptul ca unii dintre calugarii laudati au fost alungati din manastiri.Unii dintre acestia au murit, altii au fost reprimiti in manastiri pentru ca atat timp cat au trait intre oamenii normali nu s-au purtat cum se cuvine si nu si-au putut crea un viitor.Tocmai acesti neadaptati sociali, tocmai acesti incapabili cetateni devin in lucrarea de fata exemple de virtuti si sfintenie.Pentru continutul, spiritul in care este scrisa, impresia ce o poate produce in sufletele celor creduli, cartea (in doua volume) pe care am recenzat-o este dupa parerea noastra o lucrare care trebuie sa i se interzica circulatia, oricat de restransa. De vazut daca nu cumva s-au tiparit extrase din aceste carti care ar putea circula sub forma de brosuri sau expuneri dactilografiate printre oamenii ce frecventeaza manastirile. 24.04.1975.' (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 27 martie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 740

Id: 12598

Data: Mar 27, 2011

Imagine: