Timpul magic al sarbatorilor de iarna deschide larg portile unei bucurii necumpatate. Oamenii, bradul, strada, orasul se innoiesc si se imbraca frumos, de sarbatoare. Cu cozonaci, piftii, carnati si caltabosi, cu sarmale, jumari, toba si tuica fiarta, cu mere si colaci, gospodarii sunt pregatiti sa-i primeasca asa cum se cuvine pe Mos Ajun, Mos Craciun si Anul Nou, dar si pe micii si marii colindatori. In cinstea Nasterii Mantuitorului, fiecare si-a primenit casa, trupul si sufletul. E vremea florilor dalbe de mar si a lui leru-i ler.Inca de la Mos Nicolae, copiii si-au pregatit traistele si au repetat cantecele Mosului Ajun si ale Bunei-Dimineti, tinerii si-au impodobit costumele pentru Plug, Urs, Vicleim (Viflaim), Capra sau Irozi, pentru ca ei vor colinda ulitele satului si blocurile oraselor pentru a ura oamenilor spor, dragoste si an bun. Obiceiurile de iarna s-au pastrat in toate localitatile romanesti. Chiar daca in unele zone acestea si-au pierdut din stralucire si festivism, in altele au fost recuperate printr-o stradanie spontana ori impusa, de cele mai multe ori, de comercial si agroturism. Insa, in satele moldovenesti, din Vrancea pana la Suceava si Botosani, in cele din Transilvania - Maramures, Ţara Motilor, Marginimea Sibiului etc. -, dar si pe alocuri, prin Muntenia si Oltenia, acolo unde alteritatea nu s-a impus in detrimentul identitatii, colindele sunt adevarate festivaluri zgomotoase si colorate, o pecete unica si inconfundabila a iernii. Aceste ceremonialuri publice sunt ritualuri lustrale, menite a 'sterge' praful anului ce se duce si a curata drumul celui nou, care se naste. Sigur ca este un amestec de profan si sacru, de datini pagane si crestine, pentru ca istoria a trebuit sa inregistreze intr-un fel intalnirea dintre traditia politeista si cea monoteista. Uratul cu Plugusorul si Buhaiul, cu Capra, Ursul, Caiutii, Jienii, Arnautii, Frumosii si Uratii, Mosii si Babele, Steaua, Viflaimul si Irozii dau seama de aceste intersectii spirituale, acceptate si asumate firesc si voluntar. Morlacii au dus Viflaimul in ItaliaStudiile etnografilor vorbesc despre raspandirea obiceiurilor de iarna dincolo de granite, in regiunile populate de vechii vlahi sau aromani, informeaza Ziarul Lumina . S-au descoperit astfel mici dramatizari ale Viflaimului si Irozilor si in datinile de sfarsit de an din Italia, Croatia, din sudul Dunarii, acolo unde traiesc istroromani si macedoromani. M. Cossar, un folclorist italian, spune ca Viflaimul si Irozii au fost adusi in Peninsula de tracii crestinati ce au fugit din fata slavilor in secolul al X-lea, ajungand pana in Croatia de azi, aflata atunci sub stapanirea Italiei. Morlacii, cum se numeau acei romani, au luat cu ei si aceste traditii. Un argument este obiceiul de a-i rasplati cu mere pe colindatori - practica folosita si de istroromani - colaci (numiti si colindeti, despre care se spune ca au puteri magice), nuci, mere, pere sau bani. Conform folcloristului Teodor Burada (1839 – 1923), la istroromanii din Croatia, cand se nastea un copil, i se punea in gura o bucatica de mar inmuiat in vin, pentru ca acesta sa fie voinic si vesel. De asemenea, cand se ducea copilul la biserica, pentru a-l boteza, se umplea un paner cu diferite bucate, si una dintre rude purta panerul pana la lacasul de inchinare, 'pentru ca viata pruncului sa fie imbelsugata'. Tot astfel, in Ajunul Craciunului, mesele sunt pregatite cu nuci, covrigi si mere pentru a le oferi in dar micilor cete de colindatori care vestesc Nasterea lui Iisus Hristos.Trecute vremi de colinde si colindatori in BucurestiCandva, mahalele Bucurestilor rasunau de colindele copiilor. Din pragul casei, gospodarul le daruia covrigi, fructe sau cate un gologan cu care ei mergeau la primul 'ceinar' de unde cumparau cate o ceasca cu salep sau ceai fiert cu scortisoara. Mesele, pline de 'porcarii', tuica si vin, ramaneau incarcate pana la Sfantul Vasile. In centrul orasului, corurile de barbati de la Mitropolie, Biserica Domnita Balasa si Opera porneau colinda pe la ora opt seara si incepeau cu Palatul Regal (azi Muzeul National de Arta). Aici se pregatea din vreme, in sala de asteptare, o masa mare cu ceaiuri fierbinti, covrigi, mere, nuci poleite cu zahar topit si cu prajituri de tot felul. Maiestatile lor apareau impreuna cu principii mostenitori si cu copiii la ferestre si ascultau colindele, dupa care porunceau sa se deschida usile si sa-i pofteasca inauntru pe colindatori pentru a se infrupta din bucatele pregatite. Apoi, Suveranii Romaniei imparteau darurile, urandu-le corurilor de barbati sanatate si voie buna. De la Palat, colindatorii mergeau la resedinta Inalt Preasfintitului Mitropolit, care le daruia bucate de post, deoarece era Ajunul si ultima zi a Postului Craciunului. Tarziu, ei coborau Dealul Mitropoliei si se risipeau pe strazi, purtand fiecare cate o lumanare aprinsa in mana. Era o noapte frumoasa ca o poveste.Traditia si kitsch-ul comercial merg mana-n manaDemult, existau colinde speciale pentru preot, pentru feciori, pentru fete mari, pentru primarul satului, pentru vanatori, macelari, pastori etc., care s-au pierdut in timp. In prezent, trebuie sa recunoastem, colindele si traditiile se lupta din greu cu invazia comercialului. Aparusera, la inceputul anilor a90, in Capitala, colinde pe ritm de vals, tango, marsuri sau manele, cu texte lacrimogene care anulau ambianta evanghelica a uratului, inlocuind-o cu cea a milei si cersetoriei. De vina sunt si cei 50 de ani de comunism care au alterat lumea satului impingand-o catre universul asfalturilor si blocurilor din beton. Insa, dupa aproape doua decenii de adaptare kitschoasa a obiceiurilor de Craciun la fulminanta noastra tranzitie, remarcam si la oras o recuperare a originalului si autenticului si revenirea la spiritualitate. Intalnim, de exemplu, din ce in ce mai putine colinde mixate de metrou si din ce in ce mai multi copii care stiu 'Buna dimineata, la Mos Ajun!', 'Mos Craciun cu plete dalbe', 'O, ce veste minunata!'. Ritmurile si melodiile vechi au revenit in casele noastre, pentru ca cetele orasenesti de colindatori si-au dat seama cum e treaba cu aceste datini. Adica, piata le-a dictat revenirea la matca, atunci cand adaptorii au inteles ca nu e tocmai potrivit sa intervii in autenticitatea traditiei. Pentru ca nu primesc bani pentru asta.Miros de sarbatoareColindul adevarat aduce in casele oamenilor voiosia, sentimentul religios al sarbatorii si bucuria de a darui. Alaturi de el, mirosul de cozonaci care ia cu asalt bucataria, sarmalele care fierb molcom la foc mic, carnatii aliniati pe grinda de sub streasina casei, mirosul de brad si de zapada, slujbele de Craciun alcatuiesc un ritual unic si magic. Este parca un basm din alte timpuri, trait in fiecare an in preajma sarbatorilor crestine si a Mosului Craciun.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 704

Id: 10939

Data: Dec 23, 2010

Imagine: