Sfantul Ierarh Dosoftei s-a nascut in 1624, cel mai probabil in orasul Suceava, intr-o familie de mazili (domnitor sau inalt dregator destituit din functie ori mic boier sau descendent de mic boier), conform marturiei Letopisetului lui Ion Neculce, si se numea din botez Dimitrie. Numele mai putin obisnuite ale parintilor, Leontari (Leontie) Barila si Misira (Maria), i-au determinat pe numerosi istorici si filologi sa sustina originea macedo-romana a lui Dosoftei. Un fapt cert insa este ca o serie de izvoare ale epocii atesta asezarea statornica in Moldova a numeroase rude apropiate ale Sfantului, printre care se numara doi frati (Chiriac si Vasile), o sora, o matusa (Stanca) si un nepot, arhimandritul Pahomie, ce locuia in 1709 la Iasi.  E de presupus ca educatia si-a inceput-o la Colegiul Sf. Trei Ierarhi, iar ulterior a studiat limbile greaca, latina, slavona bisericeasca si polona, alaturi de alte discipline umaniste (retorica, poezia), la Şcoala Fratiei ortodoxe Adormirea Maicii Domnului din Lvov (Ucraina). Dupa incheierea studiilor s-a reintors in Moldova, retragandu-se la manastirea Probota, unde a fost tuns in monahism in anul 1649. Sporind in blandete, ascultare si rugaciune, el s-a invrednicit a deveni parinte duhovnicesc si egumen al monahilor de acolo, pe care i-a povatuit pe calea nevointelor monahale, in cunoasterea Sf. Scripturi, dezvoltand scoala manastireasca. El si-a inceput aici impresionanta activitate carturareasca, in jurul anului 1650, cu traducerea, intaia oara in romaneste, a Istoriilor lui Herodot.La inceputul anului 1658 a fost hirotonit Episcop de Husi, iar doi ani mai tarziu, in 1660, a fost instalat pe scaunul episcopal al Romanului. Acum a revizuit traducerea Septuagintei, realizata de spatarul Nicolae Milescu la Constantinopol (1661-1664) si inclusa in Biblia lui Şerban Cantacuzino, tiparita la Bucuresti, in 1688. In jurul anului 1665 a inceput sa lucreze la Psaltirea in versuri si la Viata si petrecerea sfintilor.Dupa 11 ani de pastorire la Roman, in iulie 1671 Sfantul Dosoftei a fost ales mitropolit al Moldovei, pastorind in conditii vitrege din cauza numeroaselor razboaie dintre turci si poloni. Ţinand partea polonilor, in februarie 1674, dupa batalia de la Hotin, Mitropolitul Dosoftei a fost nevoit sa se refugieze in Polonia impreuna cu domnitorul Ştefan Petriceicu, in scaunul sau fiind numit Teodosie, fost episcop de Radauti si Roman. Revenind in tara in 1675, Sfantul a fost inchis pentru scurta vreme in manastirea Sf. Sava din Iasi, dar eliberat si, recapatand increderea domnului Dumitrascu Cantacuzino, si-a reocupat scaunul in 1675, pastorind neintrerupt pana cand a luat definitiv calea exilului, in 1686.Repunand in functiune tiparnita lui Vasile Lupu de la Iasi, Sfantul Dosoftei a trecut la publicarea primelor carti de slujba traduse in limba romana, fiind cel dintai ierarh moldovean care a pus bazele indelungatului si dificilului proces de patrundere a limbii romane in Biserica, prin inlocuirea slavonei bisericesti.Trimis in 1684 de catre domnitorul Ştefan Petriceicu, reintors pe tron pentru scurt timp, intr-o misiune diplomatica antiotomana la curtea tarilor Rusiei, Mitropolitul Dosoftei a fost nevoit sa se opreasca la Kiev din cauza unei epidemii de ciuma si a vizitat aici vestita Lavra a Pesterilor. Instabilitatea politica din Moldova, schimbarile frecvente de domnitori, determinate de nesfarsitele conflicte armate dintre Polonia si Imperiul Otoman, au marcat in mod dureros ultimii ani ai vietii Sfantului Dosoftei. Intrat in fruntea unei mari armate in Moldova, in 1686, spre a-l atrage impotriva turcilor pe Constantin Cantemir Voda, regele polon Jan Sobieski a pradat cetatea Iasilor, retragandu-se in patria sa cu tezaurul si arhiva Mitropoliei si impreuna cu Mitropolitul Dosoftei. Sfantul a fost nevoit sa se stabileasca in cetatea Stryi, de langa Zolkiew (azi Nesterov, Ucraina), pastorind mica comunitate de romani refugiati in Polonia. Desi a fost rechemat staruitor inapoi in tara cu moastele Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava de catre domnitorul Constantin Cantemir, Sfantul a refuzat sau nu a fost lasat sa dea curs acestei chemari. Drept urmare, a fost depus din scaun si anatemizat de catre patriarhul Constantinopolului, in 1688, anatema ridicata abia dupa moartea lui.Sfantul Dosoftei a trecut la Domnul in data 13 decembrie 1693, cu putin timp inainte de implinirea varstei de 70 de ani. A fost inmormantat la Biserica Nasterea Domnului din Zolkiew. La initiativa si cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, au fost demarate in toamna anului 2004 etapele preliminare privind canonizarea Mitropolitului Dosoftei: s-a intocmit Slujbele Vecerniei, Utreniei si Acatistul Mitropolitului Dosoftei, s-a elaborat si publicat studiul cu argumente pentru canonizare, toate acestea fiind aprobate de Sinodul Mitropolitan in sedinta sa din 10 iunie 2005. La propunerea acestuia, Sfantul Sinod al BOR, in sedinta din data de 5-6 iulie 2005, a aprobat canonizarea Mitropolitului Dosoftei ca sfant ierarh cu cinstire generala, avand data de praznuire anuala la 13 decembrie, precum si inscrierea sa in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane cu cruce neagra, simpla, ca sfant cu polieleu, inaintea Sfintilor Mari Mucenici Eustratie, Auxentie si Evghenie.Proclamarea oficiala a canonizarii a avut loc pe 14 octombrie, in Catedrala Mitropolitana din Iasi, in cadrul Sfintei Liturghii, oficiata de catre PF Teoctist, impreuna cu Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, pe atunci  Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausa si Kampania, alaturi de alti numerosi ierarhi din Sinodul Bisericii noastre.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1021

Id: 26779

Data: Dec 13, 2012

Imagine: