Se naste in jurul anilor 1650, in Georgia (data neconfirmata documentar) din parinti dreptcredinciosi. In perioada 1660-1670 ca urmare a incursiunilor turcesti in Georgia, Andrei, viitorul Sfant Antim este robit si dus la Constantinopol; rascumparat din robie de catre Patriarhia Ecumenica traieste in preajma acesteia un numar insemnat de ani, ca laic. Adus in tara in 1689-1690 de la Constantinopol la recomandarea patriarhului Ierusalimului, Sfantul Antim imbraca haina monahala si este consacrat ieromonah. Incepand cu data de 10 iunie 1691 dascalul Sfantului Antim in ale imprimeriei, episcopul Mitrofan, ii lasa acestuia sarcinile tipografiei de la Mitropolie. Astfel, dintre multele realizari din acest domeniu, putem mentiona Invataturile lui Vasile Macedoneanul catre fiul sau Leon (traduse in greaca moderna de Hrisant Notara, viitorul patriarh de Ierusalim).    In vara anului 1694 Sfantul Antim este numit egumen al Manastirii Snagov unde va administra cu pricepere asezamantul si va crea o scoala tipografica, dintre principalele carti tiparite mentionand:            Antologhionul (1697)            Marturisirea Ortodoxa (1699)            Invataturi crestinesti (1700)            Floarea darurilor (1701)            Liturghierul greco-arab (1701)    In 1701 a incetat activitatea tipografica la Snagov, fiind reluata la Bucuresti unde tipareste 15 carti, dintre care mentionam Ceaslovul greco-arab (1702) si Noul Testament (1703).    Din 16 martie 1705 este ales episcop de Ramnic, dovedind si aici exceptionale calitati de bun organizator si om de carte, tiparind in mai putin de trei ani 9 carti (cea mai importanta era Tomul bucuriei , cu aproape 800 de pagini, cuprinzand cinci lucrari polemice, indreptate impotriva catolicilor), ocupandu-se si de repararea, zugravirea si sfintirea manastirilor Strehaia, Surpatele, Cozia, Govora (aici a ramas in fresca imaginea marelui gospodar si teolog).    Ceea ce trebuie retinut in chip deosebit este faptul ca vladica Antim a inceput acum seria unor tiparituri romanesti menite sa duca la triumful deplin al limbii nationale in Biserica. Asa, in 1706 a tiparit Molitvelnicul - prima editie romaneasca in Muntenia, traducerea apartinandu-i tot vladicii Antim.    La 22 februarie 1708, in Dumineca Ortodoxiei, Sfantul Antim este inscaunat mitropolit al sarii Romanesti ca urmare a recomandarii testamentare a mitropolitului Teodosie (care pastorise credinciosii din sara Romaneasca timp de 40 ani). Imediat dupa inscaunare, a mutat tipografia de la Ramnic la Targoviste, unde a imprimat 18 carti (dintre care 11 in romaneste), intre ele numarandu-se:            Psaltirea (1710)            Invatatura bisericeasca la cele mai trebuincioase si mai de folos        pentru invatatura preotilor (1710)            Octoihul (1712)            Liturghierul (1713)            Pilde filozofesti (1713)            Catavasierul (1714-1715)            Ceaslovul (1715)    Dar cea mai valoroasa opera literara ramasa de la Sfantul Antim o constituie Didahiile. Sunt 28 de predici rostite in cursul arhipastoririi sale, la diferite sarbatori imparatesti, cele ale Maicii Domnului si ale sfintilor, la care se adauga sapte cuvantari ocazionale de anumite evenimente importante.    In primavara anului 1713 incepe construirea Manastirii Antim si redacteaza Asezamantul Manastirii , document de exceptionala valoare istorica si culturala (Aceasta sfanta biserica ce am zidit in slava lui Dumnezeu si intru cinstea si pomenirea Tuturor Sfintilor, fiind rodul ostenelilor mele cele multe, am dat-o si am inchinat-o cu multa plecaciune si cucernicie marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si am supus-o ca o incepatura sfanta sub acoperamantul si stapanirea lui, ca cel ce este stapanul tuturor ).    In 1715 muta tipografia in Bucuresti, in noua manastire, ctitoria sa, cu hramul Tuturor Sfintilor . Astfel, Sfantul Antim nu s-a multumit numai sa zideasca un sfant locas, care sa-i duca vestea prin frumusetea arhitecturii si a podoabelor, ci s-a si ingrijit, prin Asezamantul pe care i l-a dat, ca acest locas si vietuitorii lui sa-si implineasca menirea cat mai deplin, dupa preceptele evanghelice, spre folosul si spasenia credinciosilor, spre ajutorarea celor lipsiti si spre mangaierea celor intristati. Nimeni altul, in vremea aceea, nu s-a aplecat cu atata hotarare, cu atata dragoste si cu atata intelegere spre cei uitati, intr-o societate medievala bazata pe crunta exploatare. Nici o alta personalitate a timpului n-a avut inima si curajul lui!    Astfel, Sfantul Antim in cursul unui sfert de veac (1691-1716) a tiparit sau a supravegheat tiparirea a 63 de carti, din care 39 au fost lucrate de el insusi. Dupa limba in care au aparut, 30 erau in greceste, 22 in romaneste, una in slavoneste, 6 slavo-romane, 2 greco-arabe, una greco-romana si una greco-slavo-romana. Astfel Sfantul Antim este considerat alaturi de Coresi - drept cel mai mare tipograf din vechea cultura romaneasca.    Mitropolitul Antim n-a scos numai carti pe care numele sa-i ramana insemnat pentru posteritate, ci s-a ingrijit ca aceste carti sa fie cele mai de trebuinta si sa ajunga, fie si in dar, la toti preotii, la toate locasurile de inchinare ortodoxa si la auzul si intelegerea tuturor, in limba vorbita a poporului, pe care el a imbogatit-o si infrumusetat-o, devenind prin aceasta intemeietorul limbii literare si liturgice romanesti .    In perioada septembrie-octombrie 1716 Sfantul Antim Ivireanul este scos din scaunul de mitropolit printr-o dispozitie patriarhala de la Constantinopol, arestat, inchis si supus tuturor umilintelor la ordinul lui Nicolae Mavrocordat, condamnat la inchisoare pe viata la Manastirea Sfanta Ecaterina de la Muntele Sinai dar omorat de ostasii turci care il conduceau spre locul de exil, si trupul lui aruncat in raul Tungia, un afluent al Maritei, langa Adrianopol.    La sedintele Sfantului Sinod pentru comemorarea a 200 de ani de la moartea Sfantului Antim Ivireanul (23-25 mai 1916) se propune canonizarea mitropolitului. Peste 50 de ani Patriarhia Ecumenica ridica caterisirea ce fusese aruncata in mod nedrept si brutal asupra Sfantului Antim, pentru ca la data de 27 septembrie 1992 Sfantul Sinod sa implineasca ultimul act de dreptate: mitropolitul Antim Ivireanul este trecut in randul sfintilor (data la care este si praznuit).    Unul dintre barbatii cei mari, trimisi natiunii romane ca din partea providentei in timpuri de stramtorare si de grea cumpana a fost si Sfantul Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţarii Romanesti, un barbat nepretuit, ale carui servicii si fapte aduse pe altarul bisericii si al natiunii romane au ramas si vor ramane pururea in amintirea fiilor acestei natiuni ca cel mai scump odor; un barbat care, punandu-si in pericol pozitia sa sociala si chiar viata, a luptat necontenit pentru binele natiunii romane intr-un timp cand toti din toate partile cautau sa-i ingenuncheze cat de mult pe stranepotii gloriosilor legionari romani si sa-i aduca la sapa de lemn; un barbat rezolut si statornic, ramas la postul sau chiar in mijlocul vartejului nefericirilor celor mai mari ce zbuciumau si framantau natiunea romana - ca un adevarat pastor, precum Domnul nostru Iisus Hristos, ce si-a varsat nepretuitul sange pe lemnul crucii pentru mantuirea neamului omenesc, care in tot timpul pastoriei a aparat din rasputeri turma ce i-a fost incredintata lui si a suferit pentru dansa chiar cele mai neauzite maltratari, fiind acuzat de felurite crime, apoi inchis si dezbracat de darul preotiei si apoi ucis din ordinul domnitorului Ţarii Romanesti, grecul Nicolae Mavrocordat.    Insa, mai presus de toate, marea lui importanta sta in activitatea lui de orator religios (de altfel era considerat la vremea respectiva drept cel mai mare predicator roman). Predicile sale, datorita situatiei politice incordate se tineau mai mult de Sfantul Dumitru, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Sfantul Nicolae, de Craciun si de Florii (perioada in care domnitorul Brancoveanu sta la Bucuresti), iar meritul lui cel mare era ca toate predicile erau in romaneste. Punctul de plecare in predicile lui erau textele religioase, dar stia sa aleaga din ele pe cele potrivite cu imprejurarea iar fata sub care ni-l prezinta predicile lui este aceea de moralist sever. In directia aceasta nu se sfieste de a incepe cu preotii si a termina cu domnitorul; apostrofeaza pe iubitorii de chefuri, pe lacomii de bani, pe pizmatareti si pe trufasi, pe cei ce clevetesc, etc. Predicile lui devin din aceasta cauza un izvor de informatii despre pacatele vremii. Erau si atunci, ca si astazi, oameni care reduceau viata la somn si la mancare, care urau pe cei dimprejurul lor, care parau pe aproapele. Para, atunci, luase o intindere primejdioasa: fiecare dregator sta vesnic cu frica sa nu i se ia locul. Daca nici mitropolitul, nici domnii nu erau scutiti de ea, ne putem inchipui pana la ce grad ajunsese. De aceea Sfantul Antim Ivireanul e atat de furios in predicile lui contra celor ce parasc.    Ca un adevarat tamaduitor al sufletelor subliniaza calitatile si defectele societatii pe care o calauzea, si, cu o dragoste crestineasca netarmurita uneori, cu energie nebiruita alteori, cauta sa infraneze raul si sa promoveze binele. Dar ceea ce este de admirat la acest mitropolit, strain ca origine de neamul nostru, este energia cu care, ridicandu-se la inaltimea vremurilor sale, pune degetul pe rana de care sangera poporul sau adoptiv.    Brodeur, sculptor, gravor si xilograf, constructor si desenator, pictor si portretist, miniaturist si caligraf, smeritul Antim era o vistierie de daruri, ca un pom rasadit langa izvoarele apelor .    Am vazut ca, in activitatea lui, Sfantul Antim Ivireanul a urmarit teluri precise, intre care la loc de frunte se situau luminarea clerului si a poporului prin carte si prin cuvant, indreptarea relelor sociale, consolidarea Ortodoxiei, sprijinirea luptei pentru independenta nationala. Astfel, preocupat de grija romanilor din Transilvania, Sfantul Antim, in 1699, trimite un ucenic la Alba Iulia sa tipareasca unele lucrari si carti de cult ortodoxe. Chiar dupa dureroasa dezbinare din 1701, Mitropolitul Antim trimite scrisori de imbarbatare catre romanii din Şcheii Brasovului, indemnandu-i sa ramana statornici in dreapta credinta, hirotonindu-le preoti si diaconi. A fost un ganditor profund, care si-a insusit selectiv cultura greaca veche si cultura crestina si a practicat umanismul universalist crestin, care - atunci cand este vorba de sporirea binelui - nu cunoaste limite, a pretuit stiinta si artele.    Pentru lumea ortodoxa, in general, si implicit pentru popoarele ortodoxe subjugate de Imperiul otoman sau de cel habsburgic, mitropolitul Antim a fost toiag de sprijin, pana departe in Orient si pana la hotarele de Apus ale acestei lumi, impartindu-si inima cu ortodocsii de pretutindeni .    Pentru Biserica Ortodoxa Romana si pentru tara noastra el a fost un mare prelat si mare roman . Patriotismul si l-a dovedit prin vointa lui de a vedea inlaturata cat mai curand de pe umerii tarii asuprirea straina si prin rolul pe care l-a atribuit circulatiei cartii in cele trei principate, fapt reliefat de Preafericitul Parinte Patriarh Justinian: - Cartile tiparite de el cu stema Ţarii Romanesti pe ele si cu cuprinsul in mladiosul grai romanesc, propriu lui, au impanzit tot pamantul Ardealului si al Moldovei, contribuind la cimentarea constiintei de neam si de credinta a romanilor de pretutindeni .    De acelasi sentiment patriotic s-a dovedit el insufletit si atunci cand s-a straduit, prin cuvant si prin fapta, sa indrume viata societatii romanesti pe calea morala a dreptatii, egalitatii si intrajutorarii, ca si atunci cand s-a aratat aparator al drepturilor si prerogativelor Bisericii pamantene.    Insa Sfantul Antim Ivireanul, care nu se impaca defel cu neoranduiala si necredinta, nu-si pierde nadejdea ca multe se pot indrepta. Etica lui e intesata cu percepte evanghelice, care sunt leacul (amar, adeseori) si indreptarul fiecarui ortodox: sa se supuna celor zece porunci, sa se pocaiasca sincer, sa se limpezeasca sufleteste si trupeste in post si rugaciuni si, dupa aceasta curatire suportabila, sa se fereasca de strambatatile, vrajmasiile, curviile si scandilele care atrag urgiia lui Dumnezeu . Şi astfel se deseneaza chipul ideal al unui dreptcredincios, in fond un model uman asa cum il concepe, bisericeste, Sfantul Antim: un om intreg la minte, rabdator, bland, iertator, iubitor de straini, cucernic, pasnic - lacasul tuturor bunatatilor si vasul tuturor darurilor .    Beneficiind si de anii de domnie ai evlaviosului si iubitorului de cultura voievod binecredincios Constantin Brancoveanu, Sfantul Antim si-a inscris numele in cartea de aur a istoriei noastre nationale si bisericesti universale, pentru vecie, ramanand o pilda vrednica de urmat pentru cei care cauta mantuirea. (Informatii preluate de pe www.manastireaantim.ro)Sfantul Ierarh Antim Ivireanul este sarbatorit astazi in mod deosebit la ctitoria sa din Bucuresti, manastirea Antim - Paraclis Patriarhal, care il are ca ocrotitor.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 636

Id: 34115

Data: Sep 27, 2013

Imagine: