Nu departe de bratul Sfântul Gheorghe al Dunarii si de satul Dunavatul de Jos, în Dobrogea, se afla ruinele unei fortarete romano-bizantine care se numea în vechime Halmyris. În aceasta cetate au patimit Sfintii Epictet si Astion, marturisindu-si credinta în Hristos, în anul 290.Pe vremea nelegiuitului împarat Diocletian (284-305) traia în partile Asiei Mici un preot cu numele Epictet, care ducea o viata curata si evlavioasa. Din frageda copilarie el fusese crescut în frica de Dumnezeu, urmând poruncile Mântuitorului. Ca si odinioara Samuel, a fost cinstit din tinerete cu haina preotiei si, plin fiind de harul lui Dumnezeu, el facea multe semne si minuni. Adeseori, prin puterea rugaciunii sale, deschidea ochii orbilor, vindeca pe leprosi si pe ologi si scotea duhurile necurate din cei îndraciti.Odata, pe când Epictet se afla acasa si-si facea obisnuita rugaciune catre Hristos, i-a fost adusa fiica unui om care era paralizata în asa masura, ca nu putea misca altceva decât limba. Tatal sau, aducând-o la usa preotului, a lasat-o afara si a intrat la Sfânt rugându-l fierbinte sa-i tamaduiasca fiica. Auzind acestea, preotul a zis tatalui s-o aduca înauntru, apoi s-a rugat fierbinte, a uns cu ulei sfintit trupul fetei si ea s-a facut sanatoasa.Alta data, i-a fost adus un îndracit. Când acela a ajuns lânga omul lui Dumnezeu, duhul cel rau a început sa strige si sa zica timp de trei zile: „O, cruce, o, chin, cum sunt pus la cazne! Cât de bine îmi mergea când eram în Frigia!” Certat de Sfântul Epictet, duhul cel rau a trebuit dupa trei zile sa paraseasca trupul în care se cuibarise. Izbavit de diavol, omul a adus îndata multumire Mântuitorului Hristos.În alta zi i-au înfatisat lui Epictet o femeie oarba. Aceasta plângea cu amar ca doctorii n-o putusera vindeca si-l ruga fierbinte sa-si puna dreapta sa peste ochii ei. Sfântul i-a îndeplinit rugamintea si femeia si-a recapatat vederea.Astion era un tânar, fiul unui om de vaza din oras, foarte bogat. Mama sa era si ea de vita nobila, fiica senatorului Iulian. Parintii îl iubeau nespus, fiind si singurul copil, privindu-l ca pe odorul lor cel mai de pret. Epictet i-a lamurit acestuia care este adevarata nestemata a vietii, spunându-i ca aurul de aici nu este de cel mai mare pret, deoarece el înseala multe suflete. La fel si argintul. „Vino, îi zice el, si-ti voi arata care aur trebuie sa alegi si dupa care argint trebuie sa tinzi. Este acela pe care Domnul si Mântuitorul nostru l-a dat celor ce cred în El. Tatal tau, pe care-l vezi, nu este adevaratul tau tata, ci atotputernicul Dumnezeu este tatal tau. Acesta a poruncit, iar tu ai devenit om. El a hotarât, si tu ai fost plamadit în pântecele mamei tale. El a voit, si tu ai putut ajunge pâna la vârsta tineretii. De asemenea, mama noastra adevarata nu este fiinta pe care o vedem, ci Sfânta Biserica”.A doua zi, tânarul s-a trezit la revarsatul zorilor si s-a îndreptat în graba spre acelasi loc unde cu o zi înainte gustase din mierea florilor ceresti. Intrând în locuinta preotului lui Hristos, Astion a vorbit cu acesta si la sfârsit i-a zis: „Îngaduie-mi sa fiu chiar astazi catehumen si supune-ma la post atâtea zile câte crezi de cuviinta; dupa trecerea acestui timp doresc sa primesc Botezul. Atunci îmi voi fi însusit tot ce priveste credinta crestina. Te rog ca, dupa aceea, sa parasim amândoi acest oras si sa ne ducem într-o tara îndepartata, acolo unde ne va îndrepta Duhul Sfânt, ca nu cumva tatal meu sa-mi schimbe gândul curat cu lacrimile sale”.Dupa ce a împlinit dorintele înteleptului tânar, preotul Epictet si ucenicul sau, Astion, au parasit orasul, s-au îmbarcat pe o corabie si au sosit la hotarul scitilor, oprindu-se în cetatea Halmyris, din Dobrogea, unde nu era nimeni care sa-i cunoasca. Parintii lui Astion îsi cautau însa fiul si se tânguiau ca nu-l gasesc.Dupa ce s-au asezat la Halmyris, Epictet si Astion au continuat sa duca aceeasi viata curata, asa cum traisera în patria lor. Epictet a facut si aici multe semne si minuni. Unei femei i-a vindecat fiul surdo-mut si paralitic. Cel vindecat s-a întors la Dumnezeu, si împreuna cu el s-au convertit mai mult de 1000 de locuitori din Halmyris, care vazusera minunea. Şi Astion a capatat darul facerii de minuni, având o deosebita putere asupra diavolului.Într-o zi, pe când Astion mergea grabit spre Dunare ca sa ia apa, s-a întâlnit cu un om care era chinuit de duhul cel rau. Apropiindu-se de el, Astion s-a rugat, a facut semnul crucii pe fruntea si pe trupul lui, si în aceeasi clipa duhul cel rau a fugit din cel chinuit.Alta data, Astion a vazut cum un om a cazut de la mare înaltime si zacea la pamânt, pe jumatate mort. În taina s-a rugat fierbinte lui Hristos si si-a amintit de Sfântul Apostol Pavel cum l-a izbavit pe Eutihie, care cazuse de la o fereastra, cum Petru i-a dat putere sa mearga lui Eneea, care zacea de opt ani pe patul de suferinta. Atunci, L-a rugat fierbinte si el pe Domnul, pentru nefericitul din fata lui, zicând ca „si acesta este unul din turma Sa”. Şi a rostit Astion catre cel cazut cuvintele Sfântului Apostol Petru: „În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoala-te si umbla!” (Faptele Apostolilor 3, 6). Astion la ridicat, si acela a devenit apoi unul din catehumenii sai, botezându-l dupa aceea.În acea vreme a sosit în orasul Halmyris dregatorul Latronian. În a patra zi de la sosire, i s-a spus de catre unii dintre slujbasii sai ca sunt în oras doi straini, care ar fi „vrajitori” si „ghicitori” si ca prin cuvântarile lor au întors pe multi de la cinstirea zeilor.Auzind acestea, dregatorul s-a mâniat si a poruncit ca dupa apusul soarelui cei doi Sfinti sa fie prinsi si dusi la închisoare. Pe drum, ei cântau psalmi, rosteau lungi si fierbinti rugaciuni si s-au înteles ca a doua zi, când vor fi dusi la judecata, sa nu spuna nimic despre familia lor si despre tara de unde veneau, ci doar sa repete ca ei sunt crestini, ca acesta este numele, neamul si patria lor si ca ei nu sunt altceva decât cinstitori ai Dumnezeului adevarat.Foarte devreme, în ziua urmatoare, comandantul Latronian a poruncit sa fie facuta o tribuna în mijlocul orasului si acolo sa fie chemat cât mai mult popor. Aici au fost adusi si cei doi învinuiti. Latronian abia putea sa priveasca la ei, deoarece fata lor stralucea ca soarele. Epictet era un barbat cam de 60 de ani, înalt si cu barba încaruntita, iar Astion, un tânar de 35 de ani, frumos si cuvios la înfatisare. În timpul cercetarii lor, cei doi Sfinti îsi marturiseau credinta în Iisus Hristos si aratau ca ei nu pot sa se închine zeilor. Mâniat, dregatorul a poruncit ca amândoi sa fie legati, chinuiti si sa li se rupa carnea de pe trup cu gheare de fier. Sfintii nu raspundeau la toate decât cu cuvintele: „Noi suntem crestini, faca-se cu noi voia lui Dumnezeu”.Unuia dintre judecatori, pe nume Vigilantiu, auzind din gura Sfintilor cum cinstesc si marturisesc fara încetare credinta în Iisus Hristos, nu i-au iesit din minte aceste cuvinte timp de trei zile; în a patra zi, s-a dus si a marturisit: „Şi eu sunt crestin, faca-se si cu mine voia lui Dumnezeu”. Vigilantiu s-a dus apoi la Mucenici în închisoare, ca sa primeasca de la ei învatatura. Apoi, împreuna cu toata casa lui, au devenit crestini.În a cincea zi, cei doi Sfinti au fost iarasi adusi la judecata. Atunci, Epictet a rostit o cuvântare, care s-a terminat cu marturisirea: „Noi suntem crestini”. Latronian s-a mâniat si urla ca un leu: „Aduceti sare si otet si frecati cu ele ranile de deasupra, puneti smoala si untura într-un cazan si când vor începe sa fiarba în clocot, aruncati pe îndaratnicii acestia înauntru”. Auzind porunca, cei doi Sfinti repetau si mai aprig cuvintele: „Suntem crestini, faca-se cu noi voia lui Dumnezeu”. Dar la chinul care li se pregatise, ei au ramas nevatamati si de aceea au fost osânditi ca 30 de zile sa nu primeasca nimic de mâncare si de bautura. Ei s-au hranit însa din bogatia Cuvântului lui Dumnezeu, întarindu-se zilnic cu pâinea care coboara din cer, cântând psalmi.Pe când Epictet si Astion îndurau chinuri, a aparut la Halmyris un strain care, vazând pe Astion în fata scaunului de judecata, l-a recunoscut. Degraba s-a suit în corabie, a calatorit pe mare si a ajuns la tarmul tarii unde traiau parintii lui Astion. El le-a spus ce vazuse si auzise în legatura cu fiul lor. Însotiti de trei slujitori, parintii s-au îmbarcat în graba si, calatorind pe mare, au ajuns în orasul Halmyris, în tara scitilor (Dobrogea). Aici, ne spune Actul martiric, „episcopul si întâistatatorul sfintelor Biserici era preafericitul Evangelicus”.Dupa cele 30 de zile au fost adusi din nou în fata judecatii cei doi patimitori. Latronian a început prin a zice ca el înca nu stie de unde vin ei si din ce neam se trag si fiindca ei nu vor sa spuna îi considera demoni; apoi i-a osândit la moarte prin taierea capului. Atât Epictet cât si Astion si-au marturisit din nou credinta în Hristos, zicând ca ei demoni nu sunt, ci ca ei au scos demoni din oameni cu ajutorul lui Hristos, si anume pe acei demoni pe care judecatorii îi cinstesc si li se roaga ca unor dumnezei. Auzind acestea, Latronian a poruncit slujitorilor sa-i loveasca peste gura cu pietre si sa-i lege din nou. Dar pentru ca si în urma acestor chinuri ei au ramas senini si veseli, dregatorul a dat ultima porunca, cerând sa fie scosi afara din cetate si acolo sa li se taie capul. Cu bratele întinse si cu privirea ridicata la cer, Mucenicii au rostit o lunga rugaciune, iar poporul a raspuns „Amin!” Epictet a lasat mai întâi pe Astion sa i se taie capul; acesta, spunând o rugaciune, a terminat-o cu cuvintele Mântuitorului: „În mâinile Tale încredintez duhul meu” (Luca 23, 46). Epictet s-a asezat lânga trupul ucenicului sau si îndata i s-a taiat si lui capul. Era ziua de 8 iulie a anului 290. Trupurile Mucenicilor s-au facut albe precum zapada si cei care sufereau de vreo boala, durere sau slabiciune, si se atingeau cu credinta de ele, se vindecau.La apusul soarelui, Vigilantiu împreuna cu alti crestini au venit si au luat trupurile Sfintilor, au turnat peste ele mir si alte miresme de pret si, cântând psalmi si laude, le-au înmormântat într-un loc potrivit. Dupa uciderea celor doi Martiri si înmormântarea lor, Latronian a înnebunit si si-a sfârsit viata în chip jalnic.În a treia zi de la înmormântare, Astion i s-a aratat lui Vigilantiu spunându-i ca în ziua aceea vor sosi parintii sai ca sa-l caute si ca îl roaga sa mearga în port, sa-i primeasca, sa le dea gazduire si sa-i mângâie. Ducându-se în port, Vigilantiu a aflat pe parintii lui Astion, care întrebau despre fiul lor. Vigilantiu le-a povestit cum Astion plecase cu trei zile mai înainte într-o tara îndepartata, apoi, înfatisându-le cu vorbe alese frumusetile ceresti si ale vietii vesnice, le-a spus adevarul despre moartea muceniceasca a fiului lor, adaugând ca toti cei care se învrednicesc de un asemenea sfârsit sunt numiti „Mucenici”. Timp de o saptamâna parintii lui Astion au primit învatatura de la Vigilantiu, în urma careia s-au hotarât sa devina crestini. Preotul Bonosus, care, pentru a scapa de prigonitori, se ascunsese într-un loc tainuit, i-a facut catehumeni si dupa 40 de zile de la moartea lui Astion, parintii lui au fost botezati de episcopul Evangelicus. Acesta din urma a ramas cu ei 8 zile, dupa care a plecat într-un oras apropiat. Parintii lui Astion s-au întors apoi în patrie, luând cu ei pe Vigilantiu si pe preotul Bono sus.Dupa încetarea persecutiilor, crestinii au ridicat o biserica deasupra criptei ce adapostea moastele mucenicilor, dar, din pricina navalirilor barbare, atât biserica Sfintilor, cât si cetatea Halmyris, au cazut în ruina. De-abia peste 17 veacuri, la praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august) din anul 2001, moastele Sfintilor au fost descoperite în chip neasteptat în cripta de sub altarul bisericii ruinate din cetatea Halmyris, alaturi de un fragment de inscriptie, care cuprinde cuvintele Martir si Astion. Sfintele moaste au fost asezate în Catedrala din Constanta, fiind purtate în procesiune în fiecare an la ziua pomenirii lor, 8 iulie.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 487

Id: 42234

Data: Jul 8, 2014

Imagine: