Sf. Neagoe Basarab cinstit la Arges

În cinstita zi de praznuire a Sfântului Voievod Neagoe Basarab “Ctitor a toata Sfetagora” (v. Gavriil Protul, în “Viața Sf. Nifon”), Înaltpreasfințitul Parinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, a savârșit Sfânta Liturghie Arhiereasca și Slujba Parastasului ctitorilor Manastirii Curtea de Argeș, în catedrala arhiepiscopala, în prezența unui numar mare de credincioși.În cuvântul de învațatura adresat tuturor celor prezenți, dupa cum ne-a transmis Șerban Nița, Înaltpreasfințitul Parinte Calinic a dat citire unui fragment din Învațaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, îndemnându-i pe credincioși sa mediteze cu multa atenție și evlavie la sensul înalțator al cuvintelor rostite de Sfântul Voievod Neagoe Basarab, învațaturi inspirate de Duhul Sfânt. A amintit credincioșilor semnificația uneia dintre Fericirile rostite de Domnul nostru Iisus Hristos: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5, 8), subliniind ca vederea lui Dumnezeu de care s-a bucurat Sfântul Voievod Neagoe Basarab a fost cea care sta la temelia scrierilor sale.Înaltpreasfințitul Parinte Calinic a pus la sufletul credincioșilor și un îndemn catre schimbare: sa începem lucrarea de curațire a inimii în fiecare zi, acest vas de aur al inimii, sa punem rugaciuni staruitoare, cuminți și evlavioase, sa aducem pacea în viața noastra, începând cu sfânta noastra familie, sfânta școala, sfânta biserica, ca astfel pacea sa coboare în sfânta omenire și în sfânt universul acesta în care Dumnezeu ne-a lasat sa locuim în frumusețea lumii celei vazute. Aceasta roua a pacii sufletului nostru ne ajuta sa putem aduce pace și celor din jur, caci “Fericiți facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Mt 5, 9). Așadar, avem șansa unica și la îndemâna fiecaruia de a deveni fii ai lui Dumnezeu. Astazi, mai mult ca oricând, putem și trebuie sa devenim fii ai lui Dumnezeu și sa aducem pacea în lume, sa îndepartam mânia, ura, supararea, dorința de a parveni, de a ne ridica deasupra celorlalți prin orice mijloace. Sa aducem pacea! - și sa ne rugam ca toți locuitorii planetei sa devina fii ai lui Dumnezeu, sa ne rugam sa avem pace între noi urmând îndemnul Sf. Apostol Pavel catre Tesaloniceni (5,13): "Traiti între voi în buna pace" și sa primim darul lui Hristos: " Pace va las voua, pacea mea v-o dau voua." (In 14,27).În finalul cuvântului de învațatura, Înaltpreasfințitul Parinte Calinic a accentuat importanța urmarii acestor doua Fericiri, caci daca vom fi curați cu inima și facatori de pace ne vom chema cu toții fii ai lui Dumnezeu. Mulțumind pentru solidaritate ortodoxa și româneasca, a binecuvântat mulțimea rugându-L pe Dumnezeu sa fie pacea Lui peste toata firea, peste toata omenirea.Redam fragmentul citit astazi credincioșilor de catre Înaltpreasfințitul Parinte Calinic, din Învațaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie:"Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate sa cade sa cinstesti si sa lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel întelept, si zioa si noaptea si în tot ceasul si în tot locul. Si sa foarte cuvine sa-l slavesti si sa-l maresti neîncetat, cu glas necurmat si cu cântari neparasite, ca pre cela ce ne-au facut si ne-au scos din-tunérec la lumina si den nefiinta în fiinta. O, câta iaste de multa mila ta, Doamne, si gândul si cugetul tau, care ai spre noi oamenii! O, mare taina si minunata! O, cine va putea spune toate puterile tale si lauda slavei tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea multa, lacui întru noi oamenii si sa arata noao. Dumnezeu fu în ceriu si om pre pamântu si într-amândoao desavârsit. Si pre om si-l facu fiiu iubit si mostean împaratiii sale. O, mare iaste taina întelepciunii tale Doamne, care fu spre noi oamenii! Ni dar sa marim pre Dumnezeul nostru si sa strigam dinpreuna cu David, zicând: „Chiuiti lui Dumnezeu, tot pamântul, slujiti lui Dumnezeu în veselie, intrati înaintea lui cu bucurie si cu veselie si cu curatie. Sa stiti ca acela ne-au facut, iar nu noi, si acela iaste Dumnezeul nostru si noi suntem oamenii lui si oile pasunii lui. Intrati prin poarta lui în ispovedanie, în curtile lui, în cântari, marturisiti-va lui si laudati numele lui, ca iaste bun si milostiv Domnul si sfânt Dumnezeul nostru. Ca iaste mila lui cea mare cu noi în véci, si bunatatea lui cea multa“. Si den nimic ne-au facut de suntem si facu toate puterile céle far’ de trupuri.Dar pentru ce? Numai ca sa laudam numele lui, cel ce ne-au facut, Domnul domnilor și Dumnezeul dumnezeilor. Adusune-au în aratarea și în slava numelui sau cel sfânt, ca sa-l proslaveasca îngerii în ceriurile céle de sus cu numele sfintei și a începatoarei de viața troița. Așijderea au tocmit și firea ființii noastre ceii omenești și ne-au dat minte și cuvântu și suflet îmbracate în trup, și ne-au înfrumusețat cu chip și cu podoaba și ne-au tocmit cu toate dichisile céle bune și ne-au alcatuit trupul cu toate madularile: cu gura, cu urechi, cu picioare, cu ochi și cu mâini, ca acéstea toate sa le întindem și sa le largim în lauda lui Dumnezeu, iar nu spre lucruri spurcate și scârnave și far’ de lége, carile nu sa cad.Drept acéia, sa cinstim și sa slavim pre ziditorul nostru și sa-i mulțamim ca celuia ce ne-au facut și ne-au cinstit. Trup ne-au dat, ca cu dânsul sa slujim Dumnezeului celui putérnic și bun și întru nimica sa nu lasam soarta diavolului, vrajmașului lui Dumnezeu și pierzatoriul sufletelor noastre, sa nu-l lasam sa ne stapâneasca el, ci totdeauna sa rugam pre Dumnezeul cel milostiv, pentru ca a lui faptura și zidire suntem. Gura ne-au dat ca sa o desfacem și sa o deschidem și cu mare glas sa laudam marirea și putérea lui, iar nu în cuvinte spurcate și în vorbe scârnave, care nu sa cad, nici sa cuvin, de care apoi vom da și seama la zioa cea mare și înfricoșata a judecații, la a doao venire a lui Dumnezeu. Ochi ne-au dat ca sa-i radicam în sus și sa vedem slava lui Dumnezeu, cu a caruia porunca sa facura toate, ca „acela zise și fura, acela porunci și sa zidira“ ceriul, vazduhul, soarile, luna, stélile și altile toate câte suntu vazute și nevazute și sa mulțamim lui Dumnezeu, facatoriul si datatoriul tuturor. Limba ne-au dat ca sa slavim și sa trimitem lauda în sus neîncetat numelui sau celui sfânt, iar nu sa o întoarcem spre bârféle și spre cuvinte deșarte, nici spre patimile céle dracești, care sunt trupului cu dulceața, iar sufletului cu nevoie și cu munca, nici sa graiești céle ce sunt spre ațițarea pohtelor trupești. Ca și apostolul zice: „Vorbele céle réle strica și putrezescu naravurile céle bune”. Urechile ni le-au facut în cap ca cu dânsele sa ascultam și sa auzim cuvintele lui Dumnezeu și sa pazim toata légea și sa facem voia lui. Mâini ne-au dat ca sa le largim și sa le întindem spre înalțimea ceriului și sa dam slava lui Dumnezeu pentru toate fapturile sale și sa le lungim spre mila lui. Picioarile ne-au dat, iar nu ca altor dihanii, care sântu mute și necuvântatoare și umbla pre pamântu dupa cum le iaste firea și voia lor și orîncatro vor sa sa întoarca, într-acolo sa pornescu și mergu. Ci noao sa cade sa pașim și sa calcam dreptu spre céle cerești și cu trupul, și cu capul, ca nu cumva sa ne lunecam în lucrurile céle trupești și lumești și putrede și trecatoare, ci sa umblam pre caile céle nevinovate, cum zice fericitul David: „Fericiți cei nevinovați, carei umbla în légea Domnului!“ Și sa pașim și sa stam spre priveghiarea cea de toata noaptea și mai ales la zilile céle mari și la praznicile céle dumnezeești și în toate zilile vieții noastre. Sa paziți precum iaste légea și obicéiul și sa va feriți de toate raotațile și scârnaviile și spurcaciunile și sa va rugați lui Dumnezeu cu frica și cu cutremur, ca sa sa milostiveasca spre voi. Și lui Hristos sa faceți rugaciuni de mulțamire, cu cântari pentru toate céle ce ne-au dat, cu ruga curata și cu trup și cu suflet neschimbat și neclatit. În sfintile și dumnezeieștile bisérici, așijderea sa aduceți lui Dumnezeu jirtva far’ de sângile și sa va priceștuiți sfintelor și celor far’ de moarte dumnezeieștilor taini ale lui Hristos, care cu adevarat suntu trupul și sânge fiiului lui Dumnezeu, ca deaca va veți priceștui cu sfântul lui trup și sângele, sa împarațiți cu dânsul întru împarațiia lui cea netrecatoare și viața de veci, precum sângur Domnul Hristos au zis: „Cela ce va mânca trupul mieu și va bea sângele mieu, fiind vrédnic, aceluia eu îi voiu darui viața de véci”.Vezi mila lui Dumnezeu, vezi dragostea lui cu carea au iubit pre noi! Vezi darul lui cu care ne-au daruit! Cât iaste de multa mulțimea milelor tale, Doamne! Ca au urcat firea noastra cea omeneasca mai deasupra decât toate puterile céle cerești. Dumnezeu s-au înalțat și au șezut pre scaunul marirei puterilor sale. Iar alte fapturi câte suntu supt ceriu și lucrurile ale lui Dumnezeu, toate suntu tocmite și rânduite în treaba și în slujba neamului omenescu: soarile, luna, stélile, vâzduhul, vântul, ploile, pamântul și marea și toate câte-s într-însa. Iar pre omul facu-l viețuitoriu și împarat și biruitor tuturor faptelor sale câte sunt supt cer, și înca nu numai atâta; ci-l facu soț și moștean și iubit fiiu și-l darui de fu Dumnezeu și biruitor împarațiii sale cei cerești, cum iaste scris și zice: „Fiți sfinți, cum suntu și eu sfânt, fiți dumnezei, cum suntu și eu Dumnezeu!“ Și iara mai zice: „Eu ziș: toți sunteți Dumnezeu și fiți fiii Celui de Sus, iara voi muriți ca oamenii și ca unul din domni cadeți”.Iar domnii în ce chip cad de la Domnul și Dumnezeul lor? Cad unii din credința, iara alții din fapte. Deacii ei mor. Ca oamenii carii suntu suptu stapâni, cu trupurile mor domnilor și împaraților pamântești, iara cu sufletele ei mor lui Dumnezeu, daca îi ajunge amarnica moarte și suntu nepocaiți de pacatile lor. Ca macar deși zice ca „nu iaste dupa moarte plângere, nici în iad tânguiala și vaete” iar cu adevarat iaste, și acolo suntu țipétile céle cu nevoe și suspinile și gémetile céle gréle și oftarile céle amara. Ca acolo lacuescu în muncile céle groaznice și fara sfârșit și în focul nestinsu totdeauna sa afla, avându plângere necurmata și nemângâiata, și nici de un folos le iaste.Dreptu acéia, iubitul mieu fiiu, sa fii milostiv tuturor oamenilor și tuturor gloatelor, care ți le va da Dumnezeu pre mâna ta, pentru care însuși Domnul Dumnezeul nostru și mântuitorul Iisus Hristos ș-au varsat sfântul sânge al sau. Și sa nu omori pre niminea far’ de judecata dreapta și far’ de ispovedanie, ca sa nu fii și tu junghiat fara de mila, ca noatenii și ca mieii; ca sângile omului nu iaste ca sângile vitelor sau ca altor fieri sau ca al pasarilor, ci iaste într-alt chip, sânge ales și curațit cu sfântul sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, care l-au varsat pre cruce în cetatea Ierusalimului, în zilile lui Pilat de la Pont. Ca nu cumva, pentru pripa, sa moara ție cu trupul, iar lui Dumnezeu cu sufletul. Ca și noi însine carii suntem, macara domni, macara bogați, macara saraci, tot greșim lui Dumnezeu și suntem vinovați și vom sa stam toți dinpreuna la înfricoșata judecata a lui Hristos. Ca însuși Hristos pentru sufletile noastre de buna voie a sa s-au dat spre moarte, ca pre noi pre toți sa ne faca fiii lui Dumnezeu." (ÎNCEPUTUL ÎNVĂȚĂTURILOR BUNULUI CREDINCIOS IOAN NEAGOE, VOIEVODUL ȚĂRII UNGROVLAHIEI, CARELE AU ÎNVĂȚAT PRE FIIU-SĂU THEODOSIE VODĂ. Partea întâi. Cuvântul 1)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 554

Id: 44331

Data: Sep 26, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).