Este o situatie trista si vrednica de plâns când preotul, deschizând usile împaratesti, îi pofteste pe credinciosi sa se împartaseasca si nimeni nu se apropie!Batrânul Iacob ne descoperea acest fapt impresionant: „Când dadeam Sfânta Împartasanie credinciosilor, nu le vedeam niciodata fata; în acelasi timp, gândul îmi spunea uneori sa privesc fata celor ce se apropiau de Sfânta Cuminecatura. Vedeam atunci lucrul urmator: unul avea cap de câine, altul semana cu o maimuta, altii aveau înfatisarea înspaimântatoare a diferitelor animale. Dumnezeul meu, ziceam eu, acestia sunt oameni. Cum se face ca au chip de animale? Numerosi altii înaintau pentru a se împartasi cu un chip luminat si voios, care stralucea ca soarele, dupa ce se împartaseau”. Altadata, Batrânul ne-a destainuit aceasta: „Într-o zi am vazut un cheag de sânge pe disc, l-am aratat unui frate, si a disparut putin dupa aceea”.Crestinii înca n-au înteles ca Sfânta Împartasanie este una dintre tainele obligatorii ale Bisericii. Cei mai multi nu se împartasesc cum ar trebui. Batrânul Filotei zicea referitor la acest subiect: „Din necredinta si lipsa de evlavie, unii nu se împartasesc deloc. Altii, din ignoranta, lipsa de credinta si neglijenta, prin lipsa de dragoste adevarata si curata fata de Dumnezeu, se împartasesc o data sau de doua ori pe an. Şi atunci din obisnuinta, fara frica de Dumnezeu, fara credinta si fara dragoste. Este o situatie trista si vrednica de plâns când preotul, deschizând usile împaratesti, îi pofteste pe credinciosi sa se împartaseasca si nimeni nu se apropie!”(Î.P.S. Andrei Andreicut, Mai putem trai frumos?, Editura Renasterea, Cluj-Napoca, 2012, pp. 134-135)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 553

Id: 43386

Data: Aug 22, 2014

Imagine: