În Sinaxarul Bisericii noastre este consemnata la data de 7 iulie, ziua martiriului Sfintei Chiriachi. O sfânta martira pentru credinta în Mântuitorul Iisus Hristos care a avut curajul de a înfrunta pagânatatea, întunericul, compromisul, duplicitatea si a pecetlui cu pretul propriei vieti pamântesti trecatoare, credinta în Mântuitorul Hristos.Poate pentru foarte multi conationali, sfânta este putin cunoscuta, însa la Catedrala Episcopala din Husi, de peste 250 de ani, se afla un fragment din moaștele sale.Mai multe informații despre aceasta sfânta gasim pe site-ul episcopiahusilor.ro:Nascuta din parinti crestini, în Asia Mica, ca rasplata a rugaciunii lor catre Dumnezeu, pentru ca a vazut lumina zilei în zi de duminica, a primit numele Chiriachi, substantivul plural desemnând în limba elina, ziua Învierii, ziua care pentru crestini este odihna si lucrare a celor pentru suflet. Tineretea si viata ei plina de virtute si dragoste crestina, a dus-o în conflict cu autoritatile pagâne ale Imperiului roman. Întrucât cel mai mare si perfid persecutor al Bisericii, împaratul Diocletian (284 -305), a pornit o sângeroasa si de neimaginat lupta împotriva ei, multi crestini primind cununa nepieritoare a martirajului, si Sfânta Chiriachi, pentru credinta în Domnul cel mort si înviat, s-a învrednicit de a se socoti împreuna cu cei ce „si-au spalat hainele lor si care stau neîncetat slujind si bucurându-se de slava cea cereasca” (Apoc.7, 14-17).Martiriul sfintei ne arata puterea credintei si biruinta ei. O tânara îsi asuma curajul, si în fata autoritatilor pagâne, marturiseste curajoasa ca apartine lui Hristos, ca este crestina, ca viata aceasta pamânteasca si favorurile trecatoare si înselatoare, nu pot fi niciodata comparate cu dobândirea vietii vesnice, pe care o daruieste Mântuitorul Hristos tuturor celor ce cred în El, si-L marturisesc. Sfârsitul vietii ei a întors multi pagâni, cerând sa devina crestini. Şi astfel, o lumina ce stralucea pe acest pamânt, a luat în ceruri si alte lumini care nu înceteaza a straluci de-a lungul veacurilor. Aceasta, în câteva cuvinte despre viata sfintei mare martire a lui Hristos, fericita Chiriachi.O împrejurare fericitaLa Catedrala Episcopala din Husi, se afla mâna dreapta a acestei sfinte care în fiecare zi raspândeste mireasma ce îndeamna la revenirea în sine, la apropiere si împacare cu Dumnezeu a tuturor celor care cauta odihna si linistea sufleteasca, într-o lume foarte zbuciumata si bulversata.În perioada anilor 1781-1791, a pastorit scaunul episcopal, vrednicul transilvanean de origine, Iacov Stamati, care a zidit actualul palat Episcopal, dar care a primit si parte din sfintele moaste ale Sfintei Chiriachi.Spre sfârsitul secolului XVIII, o parte din moastele Sfintei Chirachi, respectiv mâna dreapta, se afla în posesia arhimandritului Meletie Ghica, calugar si vietuitor al Marei Lavre din Muntele Athos.Mai înainte fusese staret al unei manastiri din Bucovina, dupa anul 1774, când aceasta parte de tara a fost încorporata în Imperiul austro-ungar, pleaca si se stabileste la Muntele Athos. Nu stim de unde a intrat în posesia sfintelor moaste, însa într-un testament scris de propria mâna, aminteste de existenta lor, pe care, în cazul plecarii lui din aceasta lume, le lasa Manastirii Marea Lavra din Muntele Athos.În viata lui a intervenit o suferinta pe când se afla în cetatea Smirna din Asia Mica si neavând mijloace financiare de tratament, scrie episcopului Husilor, Iacov, propunându-i sa-i ofere o suma de bani, în schimb urmând sa primeasca pentru Catedrala Episcopala din Husi, sfintele moaste. Acesta primeste bucuros propunerea arhimandritului Meletie Ghica, fagaduindu-i cele cerute în schimbul primirii sfintelor moaste. În arhiva Episcopiei, s-a pastrat urmatoarea însemnare: „prin aceasta de fata iscalita scrisoare se face cunoscut ca pentru suma de 100 de lei, am dat mâna Sfintelor moaste a Sfintei Chiriachi, iubitorului de Dumnezeu, episcopul Husilor, kir Iacov, si am luat de la Preasfintia Sa banii, daruindu-i în mâinile sale în ziua de 1 iunie, 1787 sfintele moaste”.O astfel de împrejurare fericita a facut ca o parte din sfintele moaste ale Sfintei Chiriachi sa fie adapostite în Catedrala Episcopala. La început, sfintele moaste erau asezate într-o cutie de lemn de chiparos, dupa care episcopul Iacov a confectionat un chivot de argint poleit cu aur în care a asezat odorul acesta de nepretuit.Sfintenia nu anihileaza firescul, ci întregeste ceea ce lipsesteÎn ziua de 7 iulie a fiecarui an când se cinsteste Sfânta, multime de credinciosi veneau mai ales de dincolo de Prut sa cinsteasca dupa vrednicie pe Sfânta Chiriachi, sa se atinga de ea, sa se vindece de bolile si suferintele lor, sa multumeasca pentru darurile primite de la Dumnezeu.Pentru o lume bazata în mare parte pe profit si interese materiale, sfintii, prin sfintele lor moaste, marturisesc prezenta si lucrarea lui Dumnezeu în aceasta lume, care desi este supusa pacatului nu este distrusa total, ci este chemata la sfintenie. Sfintenia nu anihileaza firescul, normalul, ci întregeste, completeaza si reface ceea ce lipseste. Niciun sfânt nu s-a prezentat ca purtator de lucruri suprafiresti, ci în rabdare a marturisit credinta, a aparat-o uneori cu pretul vietii, dar a si sadit-o prin faptele lui în sufletele si inima multor generatii.Sfânta Chiriachi prin credinta ei este dascal si îndrumator catre ceruri.Desi tânara, slaba, lipsita de forta fizica, puterea credintei i-a dat curajul marturisirii, într-un timp al persecutiilor si încercarilor.Pentru un timp scurt si efemer în fata persecutorilor si a celor însetati de sânge nevinovat, totul s-a parut de învins, însa prin lucrarea Duhului celui sfânt care a rodit în inima Sfintei Chiriachi, numele si viata ei au devenit prilej de tarie în credinta, putere a marturisirii si curaj chiar si în fata mortii trupesti.În fiecare an la 7 iulie, când sarbatorim ziua martiriului Sfintei Chiriachi, se face o procesiune cu sfintele ei moaste, astfel reluându-se firul întrerupt de cei 50 de ani, de dictatura comunista, când Episcopia a fost desfiintata, ziua sfintei fiind trecuta sub tacere.Martiriul Episcopiei Husilor, coincide cu viata Sfintei Chiriachi, care din secolul al XVIII-lea a devenit ocrotitoarea ei înaintea lui Dumnezeu.Biruinta martiriului o observam mereu, în ciuda dificultatilor tot mai directe provocate de oameni necredinciosi, patimasi, lipsiti de latura umana si tot mai ignoranti în viata duhoviceasca.Sfintii martiri prin credinta si viata lor, prin curajul si puterea marturisirii au devenit casnici ai lui Dumnezeu, izvorul vietii si al biruintei. Cinstindu-i pe ei, recunoastem puterea si lucrarea lui Dumnezeu în viata noastra, precum si masura dragostei Lui fata de noi, caci „minunat este Dumnezeu întru Sfintii Sai”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 713

Id: 42211

Data: Jul 7, 2014

Imagine: