Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 14 noiembrie pe Sfântul Apostol Filip.Apostolul s-a nascut în Betsaida Galileei, de unde erau si Sfintii Petru si Andrei. A fost chemat la apostolat chiar a doua zi dupa chemarea acestora si a celor doi frati Iacob si Ioan, fiii lui Zevedei. Filip era casatorit. Avea patru fete care prin propovaduirea lor au ilustrat apostolatul si chipul femeii crestine. Sfântul Apostol Filip si-a pastrat în tot timpul propovaduirii înflacararea din clipa chemarii sale la apostolat si a împodobit-o cu mucenicia. El însusi a primit darul Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii. El însusi a savârsit minuni în numele Domnului nostru Iisus Hristos.Astfel, în Galileea a înviat copilul unei femei. De aici, a trecut în Grecia vindecând multe neputinte, apoi a plecat spre Parti, în orasele reginei Candace din Etiopia, apoi în Arabia si la Azot. Mai departe, Sfântul Apostol Filip a ajuns în orasul Ierapoli din Siria unde a savârsit alte minuni precum învierea tânarului Teofil, spre încredintarea lui Aristarh, conducatorul orasului. Dupa ce a zidit aici o biserica si l-a asezat episcop pe Ir, a plecat mai departe în Lida si Misia. Acolo s-a întâlnit cu Sfântul Apostol Bartolomeu sau Natanail, prietenul sau si cu Mariam sora lui Filip si propovaduind împreuna pe Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-au întors din nou la Ierapolis. În acest oras eu tamaduit si pe Nicanora, sotia guvernatorului orasului, care fusese muscata de un sarpe si era pe moarte. Au omorât prin rugaciune o vipera pe care pagânii din oras o considerau drept zeita a lor si i se închinau. În urma acestei întâmplari pagânii i-au prins pe sfinti si i-au osândit la moarte prin rastignire.Apostolul Filip a fost spânzurat cu capul în jos chiar deasupra usii templului unde fusese vipera, iar Bartolomeu lânga peretele templului. În timp ce multimea de pagâni arunca cu pietre a avut loc un cutremur. Pagânii s-au speriat si i-au dezlegat, însa Filip trecuse la Domnul asa cum îi fusese rânduit sa îsi pecetluiasca apostolia cu mucenicia. Sfântul Bartolomeu a botezat pe toti cei care au crezut în Hristos si le-a pus episcop pe Stahie, a îngropat trupul Sfântului Apostol Filip si s-a dus în orasul Albana din Armenia Mare, unde a sfârsit si el rastignit. Sfânta Mariam, sora lui Filip s-a dus în Licaonia, unde a botezat multi pagâni, dupa care s-a mutat cu pace la Domnul.Lânga Marea Galileii era o cetate care se numea Betsaida, aproape de Horazin si Capernaum. Iar Betsaida înseamna în limba evreiasca, "Casa Vânatorilor", pentru ca vietuiau acolo vânatori de peste. În acea cetate s-au nascut trei apostoli: Petru, Andrei si Filip. Petru si Andrei erau frati pescari si se îndeletniceau cu vânarea pestelui, pâna ce au fost chemati de Hristos la apostolat. Iar Filip, în copilaria lui, a fost dat de parintii sai la învatatura de carte si a ajuns iscusit în Sfânta Scriptura, întelegând bine toate proorociile despre Mesia Cel asteptat, pe care citindu-le adeseori, se aprindea cu dragostea inimii pentru Iisus, pe Care înca nu-L stia si era cuprins de dorirea Aceluia pe Care înca nu-L vazuse la fata, nici nu stia ca venise pe pamânt si pe Care multi ar fi dorit sa-L vada si nu L-au vazut. Cu astfel de iubire aprinzându-se el pentru Mesia, iata ca Cel dorit calatorea prin Galileea si a aflat pe Filip, precum scrie despre aceasta Evanghelistul Ioan: "A vrut, zice el, sa mearga Iisus în Galileea, unde a aflat pe Filip si i-a zis: Vino dupa Mine! Iar el, auzind aceasta chemare a Domnului, nu numai cu urechile trupesti, ci si cu ale inimii, îndata L-a crezut a fi adevaratul Mesia Cel fagaduit de Dumnezeu prin prooroci; si a mers dupa Dânsul, luând aminte la viata Lui preasfânta si urmând saraciei Lui. Apoi a învatat de la Hristos dumnezeiasca întelepciune cu care avea sa întelepteasca nebunia neamurilor. Filip, bucurându-se pentru aflarea unei astfel de comori, prin care avea sa fie rascumparata toata lumea, n-a voit ca numai el singur sa se îmbogateasca cu acea comoara, ci dorea ca si altii sa fie partasi aceluiasi dar. Deci, aflând pe Natanail, prietenul sau, i-a vestit cu mare veselie, zicând: Am aflat pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret, despre Care a scris Moise în Lege si în Prooroci. Iar Natanail, auzind aceasta, si nenadajduind ca sa iasa Mesia, Împaratul lui Israil, dintr-o asemenea cetate mica si dintr-un neam simplu, a zis: Din Nazaret poate fi ceva bun? Iar Filip, sfatuindu-l ca sa vina sa-L vada, i-a zis: Vino si vezi! Pentru ca Filip stia ca daca Natanail va vedea pe Iisus si va auzi mântuitoarele Lui cuvinte, îndata va cunoaste ca Acela este Mesia, lucru care s-a si întâmplat. Caci atunci când l-a dus pe el la Iisus, atunci Dumnezeu, Care ispiteste inimile si rarunchii, vazând pe Natanail venind la dânsul, l-a cunoscut. Şi a zis despre dânsul: Iata cu adevarat israilitean întru care nu este viclesug. Aceste cuvinte auzindu-le Natanail, s-a minunat foarte si a zis catre Domnul: De unde ma cunosti? Caci nici Tu nu m-ai vazut pe mine cândva nici eu nu Te-am vazut pe Tine; deci, de unde ai cunostinta aceasta? Domnul raspunse: Mai înainte pâna a nu te chema pe tine Filip, când erai sub smochin, te-am vazut pe tine. Natanail, pe când era sub smochin, cugeta ceva dumnezeiesc pentru Mesia, a Carui asteptare era spre veselia credinciosilor robilor lui Dumnezeu; si îi daduse Dumnezeu în acea vreme inima înfrânta si lacrimi fierbinti, rugându-se lui Dumnezeu cu sârguinta ca sa împlineasca ceea ce a fagaduit parintilor din veac si sa trimita pe pamânt pe Mântuitorul lumii. Iar ochiul cel a toate vazator al lui Dumnezeu, vedea în acea vreme pe Natanail, caruia îi daduse duh de umilinta; de aceea i-a si zis Domnul: Când erai sub smochin te-am vazut pe tine. Deci Natanail s-a mirat de aceste cuvinte, pentru ca si-a adus aminte de ceea ce cugetase când era sub smochin si cu umilinta ruga pe Dumnezeu pentru trimiterea lui Mesia. Caci stia ca nici un om nu era acolo cu dânsul ca sa-l vada si ca gândurile lui nimeni nu putea sa le stie, decât numai Dumnezeu. De aceea îndata a crezut ca Iisus este Mesia pe Care L-a fagaduit Dumnezeu sa-L trimita pentru izbavirea neamului omenesc. Apoi a marturisit ca Iisus are fire dumnezeiasca, prin care a cunoscut tainele inimii lui. De aceea a zis Natanail: Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Împaratul lui Israil. O, cât de mare multumire a adus Natanail Sfântului Filip, pentru ca l-a vestit despre venirea pe pamânt a Mântuitorului si pentru ca l-a adus la Mesia Cel dorit de dânsul! Dar se bucura si Sfântul Filip ca oamenii au aflat acea comoara dumnezeiasca, care era ascunsa în pamântul firii omenesti si cu mai multa dragoste s-a aprins catre Domnul sau. Iar când a vazut pe Învatatorul sau ca este om desavârsit în toate, având oarecare împutinare de credinta despre dumnezeirea Lui, atunci a fost îndreptat si învatat de Însusi Domnul, în acest chip: Umblând odata Domnul dincolo de Marea Tiberiadei, împreuna cu cinci mii de oameni, si vrând sa faca o minune, a zis catre Filip: Cu ce vom cumpara pâine, ca sa manânce toti acestia? Iar aceasta a zis-o, ispitindu-l, caci stia ce va raspunde el. Însa l-a întrebat, ca însusi Filip sa se cunoasca pe sine si, rusinîndu-se de împutinarea de credinta, sa se îndrepteze. Iar el nu si-a adus aminte de atotputernicia lui Dumnezeu nici n-a zis: "Tu, Doamne, toate le poti si nu trebuie a întreba pe cineva despre aceasta, ci numai daca voiesti, îndata toti se vor satura; caci deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umplea de bunatate". N-a zis aceasta Filip, ci socotea pe Domnul numai ca om, iar nu si ca Dumnezeu, având cugetare omeneasca pentru saturarea poporului si zicea: Nu vor ajunge pâini de doua sute de dinari, ca sa primeasca fiecare câte ceva. Apoi, împreuna cu ceilalti a zis: Da voie popoarelor ca, mergând prin sate, sa-si cumpere ei bucate. Iar când Domnul a frânt cinci pâini si doi pesti la acele cinci mii de persoane, atunci Filip, vazând ca din mâna Domnului se dadea tuturor hrana îndestulatoare, ca dintr-o vistierie neîmputinata, pâna când popoarele s-au saturat, o, cât s-a rusinat de împutinarea credintei sale! Deci, întarindu-se în credinta, a preamarit împreuna cu ceilalti puterea lui Dumnezeu, Care era în Iisus Hristos. Sfântul Filip a fost cinstit de Domnul între cei doisprezece Apostoli mai alesi, ca un vrednic, având dar de la El si îndrazneala de prieten, dupa cum se arata în cele ce urmeaza. Când au fost la Ierusalim oarecare elini, la praznic, neputând sa aiba intrare lesnicioasa la Iisus, fiind pagini necredinciosi, s-au apropiat de Filip si l-au rugat, zicând: Doamne, voim sa vedem pe Iisus. Iar el a vestit despre dânsii mai întâi pe Sfântul Andrei, apoi împreuna cu acesta, a îndraznit a spune lui Iisus dorinta acelor elini, mângâindu-se ca si neamurile doresc a vedea si a auzi pe Domnul si Învatatorul lor. Apoi a auzit de la Iisus minunata învatatura si proorocie despre neamuri, cum ca nu vor crede îndata într-Însul, ci dupa moarte, caci a zis: Grauntele de grâu, cazând pe pamânt, de nu va muri, ramâne singur; iar de va muri, mult rod va face. Ca si cum ar fi zis: "Pâna când vietuiesc Eu pe pamânt, numai singura casa lui Israil va crede în Mine; iar daca voi muri, atunci nu numai casa lui Israil, ci si neamuri multe vor crede în Mine". Sfântul Filip, dupa Cina cea de Taina, a îndraznit sa întrebe pe Domnul, despre taina cea mare a dumnezeirii, când L-a rugat sa le arate pe Tatal, zicând: Doamne, arata noua pe Tatal si destul ne este noua. Cu aceasta întrebare Sfântul Filip a adus mult folos Bisericii lui Hristos, caci în chip minunat am învatat de aici a cunoaste ca Fiul este de o fiinta cu Tatal si a astupa gurile ereticilor, care leapada deofiinta. Pentru ca asa a raspuns Domnul: De atâta vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut pe Mine, Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal si cum zici tu: arata-ne noua pe Tatal? Oare nu crezi ca Eu sunt în Tatal si Tatal în Mine? Acest raspuns al Domnului învata pe Sfântul Filip si, pe lânga dânsul, pe toata soborniceasca si apostoleasca Biserica, a crede drept dumnezeirea Fiului, Care este asemenea cu a Tatalui; iar pe Arie hulitorul, care pe Fiul lui Dumnezeu Îl numeste faptura, iar nu facator, îl rusineaza. Dupa patima cea de buna voie si dupa învierea Fiului lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Filip a vazut pe Domnul, împreuna cu ceilalti Apostoli, Care era în trup fara de moarte si preamarit. Apoi, luând binecuvântare de la Domnul, a vazut înaltarea Lui si venirea Preasfântului Duh. Dupa aceea s-a facut propovaduitor al lui Hristos între neamuri, pentru ca i-a cazut sortul sa mearga la propovaduire în tarile Asiei. Dar mai întâi a propovaduit în Galileia, unde l-a întâmpinat o femeie, ducând în mâinile sale un copil mort si, ca o maica, se tânguia fara mângâiere. Pe acea femeie, vazând-o propovaduitorul lui Hristos, a miluit-o si, întinzând mâna sa cea dreapta catre copilul cel mort, a zis: "Scoala-te, îti porunceste Hristos Cel propovaduit de mine!" Şi îndata a înviat copilul. Iar femeia, luându-si pe fiul sau viu si sanatos, a cazut la picioarele apostolului, dând multumire pentru învierea fiului sau si, cerând de la dânsul Botezul, a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos, Cel propovaduit de dânsul. Deci, botezând pe maica împreuna cu fiul ei, s-a întors în tarile pagânilor si, propovaduind prin Elada (Grecia), facea multe minuni, tamaduind pe cei neputinciosi; ba a înviat si un alt mort, cu puterea lui Hristos. Pentru aceea poporul israelit care vietuia între neamuri, fiind în mare mirare, a trimis oameni la Ierusalim catre arhierei si catre boieri, vestindu-i ca un om cu numele Filip a venit de la ei în Grecia, propovaduind numele lui Hristos, prin care izgoneste si pe diavoli si tamaduieste toate neputintele. Iar ce este mai de mirare e ca a înviat un mort cu acelasi nume, Iisus, si acum multi, ascultându-l, cred în Iisus. Atunci a venit degraba de la Ierusalim la Elada un arhiereu cu carturari împotriva Sfântului Filip si, îmbra-cîndu-se în haina cea arhiereasca, a sezut cu multa mândrie pe scaun de judecata si statea înaintea lui multime de popor, iudei si pagini. Acolo a fost adus si Sfântul Apostol Filip si a sezut în mijlocul soborului, spre care, cautând arhiereul cu mânie, a început a grai: "Nu ti-a fost destul ca ai înselat în Iudeia, în Galileia si în Samaria pe poporul cel prost si neînvatat? Ci si aici ai venit la înteleptii elini, semanând înselaciunea ta pe care ai învatat-o de la Iisus, Care era potrivnic legii lui Moise. Pentru acest lucru fiind osândit, a fost spânzurat pe cruce si a murit cu necinste; iar la praznicul Pastelor fiind îngropat, voi, ucenicii Lui, L-ati furat pe ascuns, spre sminteala multora, si ati propovaduit pretutindeni ca a înviat din morti". Acestea zicând arhiereul, a strigat poporul asupra Sfântului Filip, zicând: "Ce raspunzi la acestea, Filipe?" Atunci s-a facut mare gâlceava, caci unii ziceau ca îndata sa fie ucis Filip, iar altii ziceau ca în Ierusalim sa fie dus spre pierzare. Iar Sfântul Apostol Filip, deschizând gura sa, a zis catre arhiereu: "Fiul omului, pentru ce iubesti desertaciunea si graiesti minciuna? Pentru ce este împietrita inima ta si nu voiesti a marturisi adevarul? Oare n-ati pus voi peceti pe mormânt si straja împrejurul mormântului? Şi când a înviat Domnul nostru, nestricînd pecetile mormântului, oare n-ati umplut voi atunci mâinile ostasilor cu aur ca sa spuna minciuni si sa zica: Dormind noi - ostasii -, mortul a fost furat. Apoi cum de nu te rusinezi a minti acum, caci cu adevarat, chiar pecetile mormântului marturisesc învierea lui Hristos, iar minciuna voastra se da pe fata si se va sti în ziua judecatii?" Zicând acestea Sfântul Apostol, arhiereul s-a tulburat foarte si s-a pornit asupra lui, vrând sa-l apuce singur si sa-l ucida; dar îndata s-a facut negru ca si carbunele si a orbit. Iar cei ce stateau înainte, vazând acea minune, socoteau ca este vrajitorie, si s-au pornit multi asupra Sfântului Filip, vrând sa-l piarda ca pe un vrajitor. Însa toti cei ce voiau sa-l apuce, au avut aceeasi pedeapsa care a cazut asupra arhiereului. Înca si cutremur de pamânt s-a facut si, înspaimîntîndu-se toti, tremurau de frica, cunoscând puterea cea mare a lui Hristos. Iar Sfântul Apostol, vazând primejdia celor orbiti la ochii cei trupesti si sufletesti, a plâns pentru dânsii. Apoi s-a întors spre rugaciune, cerându-le de la Dumnezeu luminare trupeasca si sufleteasca, si astfel s-a dat celor pedepsiti tamaduire de sus. Printr-o asemenea minune multime de popor s-a întors la Hristos si a crezut într-Însul. Însa arhiereul, fiind orbit cu rautatea, nu numai ca nu a vrut sa se întelepteasca dupa acea certare si sa cunoasca adevarul; ci a grait multe hule asupra Domnului nostru Iisus Hristos, si îndata l-a ajuns o pedeapsa mai mare decât cea dintâi. Caci, deschizându-se pamântul, l-a înghitit de viu, ca pe Datan si pe Aviron. Iar dupa pierzarea arhiereului, Sfântul Apostol Filip, botezând acolo pe multi si asezându-le episcop pe un barbat cinstit si vrednic, cu numele Narcis, s-a dus la Parti. Mergând pe cale, cerea de la Dumnezeu ajutor în ostenelile sale. Iar când si-a plecat genunchii la rugaciune, i s-a aratat pe cer un vultur cu aripile poleite cu aur, ca în chipul lui Hristos rastignit. Prin acea aratare întarindu-se iarasi, a mers la propovaduire. Şi, înconjurând cetatile Candachiei din Arabia, a intrat într-o corabie si a plecat pe mare spre Azot. Apoi noaptea facându-se furtuna mare si deznadajduindu-se toti de viata, Sfântul Apostol a facut rugaciune si îndata s-a aratat în vazduh chipul Crucii cel purtator de lumina, care a luminat întunericul noptii si marea s-a linistit, alinându-se valurile ei. Ajungând Filip la Azot, a iesit din corabie si l-a primit în casa sa un primitor de straini cu numele Nicoclid care avea o fiica cu numele Haritina si care era bolnava la un ochi. Sfântul Filip, intrând în casa lui Nicoclid, a grait cuvântul lui Dumnezeu celor ce se întâmplasera sa fie acolo si toti îl ascultau cu placere. Fiind acolo aproape, asculta si Haritina care atât de mult se îndulcea de învatatura Sfântului, încât uitase de durerea ochiului sau. Iar apostolul, vazând osârdia ei pentru ascultarea cuvântului lui Dumnezeu si cunoscând boala ei, s-a milostivit spre dânsa si a zis sa-si puna mâna pe ochiul sau cel bolnav si sa cheme numele lui Iisus Hristos. Deci, facând asa fecioara, îndata s-a vindecat ochiul ei si a crezut în Hristos toata casa lui Nicoclid si s-a botezat. Sfântul Apostol Filip s-a dus apoi din Azot în Ierapoli, cetatea Siriei, unde, propovaduind pe Hristos, s-a pornit poporul spre mânie si voiau sa-l ucida cu pietre. Dar era acolo în popor un barbat cinstit, anume Ir, care, voind sa-l scape pe Filip de uciderea cu pietre, a zis catre popor: Barbati concetateni, ascultati sfatul meu si nu faceti nici un rau acestui om strain, pâna când vom întelege daca sunt adevarate învataturile lui. Iar daca se va dovedi ca nu sunt adevarate, îl vom pierde. Atunci poporul n-a mai îndraznit sa zica nimic împotriva lui Ir, care, luând pe Filip, l-a dus în casa sa. Iar Filip, dupa obiceiul sau, tinând propovaduire pentru Hristos în casa lui Ir, l-a adus catre sfânta credinta, cu toata casa sa si cu alti vecini; apoi i-a luminat cu Sfântul Botez.Înstiintându-se cetatenii ca Ir a primit Sfântul Botez, s-au adunat toti si, înconjurând casa lui, voiau sa o aprinda ca sa arda împreuna cu apostolul, cu Ir si cu toti ai casei lui. Dar, întelegând Sfântul Apostol tulburarea poporului, a iesit la lumina fara frica; iar ei, ca niste fiare salbatice scrâsnind din dinti, l-au ranit si l-au dus la sfatul lor. Iar mai marele sfatului, cu numele Aristarh, vazând pe Sfântul Apostol, si-a întins mâna si l-a apucat de par si îndata i s-a uscat mina lui, orbind de un ochi si surzind. Atunci îndata s-a schimbat poporul si mirându-se de acea minune, îl rugau pe Filip ca sa vindece pe Aristarh, mai marele soborului lor. Iar Filip a zis: "De nu va crede Dumnezeului Celui propovaduit de mine, nu se va vindeca". Pe când graia sfântul catre popor, iata ca duceau un mort la îngropare. Şi a zis poporul, ca si cum ar fi râs de Sfântul Apostol: "De vei învia mortul acesta, atunci si Aristarh si noi toti vom începe a crede în Dumnezeul tau". Iar Sfântul Apostol, ridicându-si ochii la cer si rugându-se mult, a strigat catre cel mort: "Teofile, scoala!". Atunci îndata, ridicându-se mortul, si-a deschis ochii. Şi iarasi a zis Filip catre dânsul: "Hristos îti porunceste sa te scoli si sa vorbesti cu noi". Deci, sculându-se mortul de pe nasalie a cazut la picioarele apostolului, zicând: "Multumescu-ti, sfinte slujitor al lui Dumnezeu, ca din multe rele m-ai izbavit în ceasul acesta; caci doi arapi foarte negri, foarte rai, ma munceau fara mila si daca nu ai fi sosit tu ca sa ma izbavesti de dânsii, apoi m-ar fi aruncat în iadul cel cumplit". Vazând toti acea minune preamarita, cu un glas si cu o inima preamareau pe Unul adevaratul Dumnezeu, pe Care Îl propovaduia Sfântul Apostol Filip. Apoi Sfântul Apostol, facând semn cu mâna ca sa taca putin, a poruncit lui Ir ca sa faca semnul Crucii peste madularele cele vatamate ale lui Aristarh. Şi, facând astfel, îndata s-a tamaduit mina lui Aristarh cea uscata; apoi s-a tamaduit la ochi si la urechi, facându-se cu totul sanatos. Pentru niste minuni ca acestea ce s-au facut de Sfântul Apostol Filip, cu puterea lui Hristos, toata cetatea aceea a crezut în Domnul si au darâmat idolii. Mai înainte decât toti, tatal lui Teofil a sfarâmat doisprezece idoli ai sai de argint si de aur, iar aurul l-a împartit celor ce aveau lipsa. Apoi Sfântul Apostol, botezându-i acolo pe toti si punându-le episcop pe Ir, a zidit si o biserica si întarindu-i în sfânta credinta pe cei de curînd luminati, s-a dus în alte parti la propovaduire. Strabatând Siria si toata Asia cea de sus, a venit în partile Asiei celei mici, în Lida si în Misia, întorcând catre Dumnezeu popoarele cele ratacite. Acolo s-a întâlnit cu Sfântul Apostol Vartolomeu, care propovaduia atunci prin cetatile cele de aproape si care a fost trimis de Dumnezeu spre ajutorul Sfântului Filip. Înca si Mariam fecioara, care era sora Sfântului Filip, urma fratelui sau si toti împreuna slujeau mântuirii omenesti. Acestia au strabatut toate cetatile Lidiei si Misiei, binevestind Evanghelia, si multe asupreli si nevoi rabdând de la cei necredinciosi, au fost batuti, în temnita închisi, si cu pietre ucisi. Însa, cu toate napastuirile si bataile acelea, pazindu-se vii cu darul lui Dumnezeu, se sileau necontenit în buna vestire a lui Hristos. Apoi au ajuns pâna la ucenicul cel iubit al lui Hristos, la Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, care propovaduia pe Hristos acolo în Asia. Bucurându-se cu totii în Domnul, s-au dus în partile Frigiei si, intrând la Ierapoli, propovaduiau pe Hristos. Iar cetatea aceea era plina de idoli, la care se închina poporul cel orbit cu înselaciunea diavoleasca. Acolo era si o vipera pe care locuitorii Ierapoliei o cinsteau ca pe un Dumnezeu si care era tinuta într-o casa încuiata, hranind-o cu multe feluri de jertfe. Înca si alte feluri de jivini, serpi si vipere, cinstea acel popor fara de minte. Deci, Sfântul Apostol Filip cu însotitorii sai, s-a înarmat cu rugaciunea mai întâi asupra acelei vipere. Acolo cu dânsii era si Sfântul Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, care le-a ajutat de au biruit vipera. Caci junghiind-o cu rugaciunea ca si cu o sulita, au omorât-o cu puterea lui Hristos. Însa Sfântul Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu îndata s-a despartit de dânsii, lasându-le Ierapolia ca sa propovaduiasca într-însa cuvântul lui Dumnezeu, iar el s-a dus în alte cetati, ducând lumii buna vestire. Sfântul Filip, împreuna cu Vartolomeu si cu Mariam, ramânând în Ierapolia, se sârguiau cu dinadinsul sa împrastie de acolo întunericul închinarii de idoli si sa straluceasca lumina cea mare a cunostintei adevarului. Deci, se osteneau în cuvântul lui Dumnezeu ziua si noaptea, învatând pe cei rataciti, înteleptind pe cei fara de minte si povatuind pe cei gresiti. Şi era în cetatea aceea un om oarecare cu numele Stahie, care de patruzeci de ani era orb. Acestuia Sfintii Apostoli i-au deschis ochii cei trupesti prin minune, iar prin propovaduirea lui Hristos i-au luminat si ochii cei sufletesti si, botezându-l pe el, au ramas în casa lui. Deci, a iesit vestea prin toata cetatea ca Stahie cel orb acum vede si s-a adunat mult popor în casa lui; iar Sfintii Apostoli învatau credinta în Hristos pe cei ce venisera catre dânsii, si aduceau la ei pe multi neputinciosi si pe toti îi tamaduiau cu rugaciunea, izgonind duhurile cele rele din oameni. Pentru aceea multime de popor a crezut în Hristos si s-a botezat de catre Sfintii Apostoli. Antipatul cetatii aceleia avea o sotie cu numele Nicanora, care, fiind muscata de sarpe, zacea bolnava si era aproape de moarte. Auzind despre Sfintii Apostoli, care erau în casa lui Stahie, ca tamaduiesc toata boala numai cu cuvântul, a poruncit slugilor sa o duca pe ea la dânsii, nefiind atunci barbatul ei acasa. Femeia a dobândit de la dânsii îndoita tamaduire, atât de muscarea sarpelui, cât si de vatamarea diavolului, crezând în Hristos prin învatatura lor. Şi venind antipatul acasa, i-au spus slugile ca femeia lui a învatat a crede în Hristos de la niste oameni straini care sunt în casa lui Stahie. Iar antipatul, mâniindu-se foarte, a poruncit sa prinda pe Apostoli, iar casa lui Stahie s-o arda cu foc. Şi s-a facut dupa porunca lui. Deci, s-a adunat multime de popor din Ierapoli si luând pe Sfintii Apostoli, pe Filip si pe Vartolomeu si pe Sfânta fecioara Mariam, îi ducea pe ulite, batându-i si batjocorindu-i pe dânsii; apoi i-au aruncat în temnita. Dupa aceasta antipatul a hotarât sa judece pe propovaduitorii lui Hristos si s-au adunat la dânsul toti popii idolesti si popii viperei celei omorâte care se jeluiau împotriva Sfintilor Apostoli, zicând: "Fa izbânda, antipate, pentru ocara zeilor nostri; caci de când au intrat strainii acestia în cetatea noastra, s-au pustiit altarele marilor nostri zei, iar poporul a uitat a le aduce jertfele cele obisnuite, omorând prea cinstita aceasta vipera si toata cetatea s-a umplut de faradelege; deci, omoara pe acesti vrajitori". Atunci a poruncit antipatul sa dezbrace pe Sfântul Filip, zicând ca ar fi având farmece în hainele lui; si dezbracându-l, n-au aflat nimic. Tot astfel au dezbracat si pe Sfântul Vartolomeu. Iar când s-au apropiat de Sfânta Mariam, vrând sa dezbrace trupul ei cel fecioresc, îndata s-a schimbat înaintea lor si s-a facut ca o vapaie de foc. Şi înfricosându-se paginii, au fugit de la fata ei. Iar ighemonul a judecat pe Sfintii Apostoli ca sa-i rastigneasca. Deci, mai întâi au legat de picioare pe Sfântul Apostol Filip, l-au spânzurat de un lemn deasupra usilor de la capistea viperii si rastignindu-l cu capul în jos, au aruncat cu pietre într-însul. Dupa aceasta au rastignit si pe Sfântul Vartolomeu, lânga peretele capistii. Atunci s-a facut deodata cutremur mare si deschizându-se pamântul, a înghitit deodata pe antipatul si pe toti popii viperii si împreuna cu dânsii, o multime de popor necredincios. Deci s-a facut spaima mare printre credinciosi si necredinciosi, încât strigau catre Sfintii Apostoli, toti cei ce mai ramasesera, ca sa-i miluiasca si sa roage pentru dânsii pe Unul adevaratul Dumnezeu si sa nu-i înghita pamântul si pe ei. Apoi, grabindu-se, au dezlegat pe Sfântul Vartolomeu, iar pe Sfântul Filip nu puteau sa-l dezlege degraba pentru ca era sus spânzurat. Şi astfel a fost bunavoirea lui Dumnezeu ca prin acest fel de patimire si moarte, sa treaca Apostolul Filip de la pamânt la cer, catre care si picioarele lui erau întoarse.Pe când era rastignit, Sfântul Apostol Filip se ruga lui Dumnezeu pentru vrajmasii sai ca sa le ierte pacatele si sa le lumineze ochii mintii, ca sa vada si sa cunoasca adevarul. Iar Domnul, plecându-se spre rugaciunea lui, îndata a poruncit pamântului si a scos vii pe tot poporul cel înghitit, numai antipatul si popii viperii au ramas în adânc.Apoi toti cu un glas mare, marturisind si preamarind puterea lui Hristos, doreau Botezul. Şi vrând acum sa coboare pe Sfântul Filip de pe lemn, sfântul si-a dat sufletul sau în mâinile lui Hristos. Deci, l-au coborât de pe lemn mort. Iar sora lui cea dupa trup, Sfânta Mariam, care îsi pazea fecioria ei curata si vazuse patimirea si moartea Sfântului Filip, cuprindea cu dragoste si saruta trupul cel coborât de pe lemn; apoi se veselea cu duhul pentru dânsul caci savârsise cu bine alergarea sa. Iar Sfântul Vartolomeu a botezat pe toti cei ce crezusera în Hristos si le-a pus episcop pe Stahie. Apoi a facut îngropare cinstita trupului Sfântului Apostol Filip.În locul acela unde a curs sângele Sfântului Apostol, a crescut dupa trei zile o vita de vie ca semn ca Sfântul Apostol Filip, dupa varsarea sângelui sau pentru Hristos, vesnic se îndulceste de veselie împreuna cu Domnul sau în împaratia Lui. Iar Sfântul Vartolomeu, împreuna cu fericita fecioara Mariam, dupa îngroparea Sfântului Filip, au mai petrecut câteva zile în Ierapoli si bine întarind în credinta Biserica lui Hristos cea nou întemeiata, s-au dus de acolo. Sfântul Vartolomeu s-a dus în cetatea Alvanului care era în Armenia cea mare, unde a fost rastignit, iar Sfânta Mariam a mers în Licaonia si acolo întorcând pe multi la sfânta credinta, a adormit cu pace.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1388

Id: 35521

Data: Nov 14, 2013

Imagine: