Sfantul Apostol Toma si a zecea Fericire
Credinta este a zecea Fericire care asigura consistenta celorlalte noua virtuti care se inscriu in perspectiva fericirii eterne. De existenta ei in constiinta Apostolilor Mantuitorul S-a interesat in mod deosebit, garantand fericirea tuturor celor care vor crede in El, chiar daca nu vor fi avut sansa sa-L vada ca Toma si ca ceilalti Apostoli, dar au crezut prin marturia lor.La inceputul acti­vi­tatii Sale publice, Man­tuitorul a surprins pe multi. Şi nu numai in bine, dimpotriva. Unii, pana si rudele Sale, necrezand in El (Ioan 7, 5), ,,socoteau ca si-a iesit din fire (Marcu 3, 21) si ,,se sminteau intru El (Matei 13, 57; Luca 6, 3). Iar concitadi­nii Sai au ajuns pana intr-atat, incat sa-L arunce de pe spran­ceana muntelui (Lc. 6, 29).Situatia s-a schimbat pe durata celor trei ani de activitate publica: oamenii au constatat ca nimeni nu vorbea ca Iisus si nimeni nu facea faptele minunate pe care le savarsea El. Chiar daca nu toti care L-au cunoscut il simpatizau, existau destul de multi care L-au urmat. Dintre acestia, unii au fost alesi ,,uce­nici de El Insusi. Trimisi la pro­po­vaduire, ei s-au intors mar­tu­ri­sind ca chiar demonii se su­pu­neau in numele Lui. Fie ca-L iu­beau, fie ca nu, oamenii nu pu­teau fi indiferenti la numele si la persoana Profetului din Na­za­ret. Atitudinea rudelor Man­tui­to­rului s-a schimbat si ea. De la necredinta in El, rudele Sale au inceput sa-L insoteasca, alaturi de persoane din protipendada so­cietatii, cum ar fi Ioana, sotia lui Uza, administratorul palatului lui Irod, alaturi de cei vindecati, de curiosi si chiar de cei care-L urau si-I cautau mereu pricina. Persoana Mantuitorului era deja de notorietate publica si toti presimteau ca ceva urma sa se intample.Asa se face ca, in cel de-al treilea an de activitate publica, odata cu ultima Sa intrare in Ie­ru­­salim, Mantuitorul era in­sotit de multa lume, chiar de rudele Sale, castigate pentru mesajul Sau si curioase ele insele cu pri­vire la ceea ce avea sa urmeze. Intre cei care mer­geau cu El spre Ierusalim se gasea Sfanta Sa Maica, veri­soara acesteia, Maria, unchiul dinspre Iosif, Cleopa, si sotia acestuia Maria, verii Sai, Iacob, Iuda si Iosif, Sa­lo­meea, cu fiii sai, Apostolii Iacov si Ioan. Probabil si alte rude ale caror nume nu sunt mentionate de Evanghelii, ala­turi de ceilalti ucenici si de mul­timile de oameni care asteptau un eveniment cu totul aparte. Iisus nu le promisese, de fapt, nimic in afara Imparatiei ce­rurilor, dar ai carei cetateni nu aveau sa devina chiar atunci.Pe toti i-a surprins vestea Invierii, dar si modul in care se facea dovada eiLe prezisese insa patimirea si moartea Sa, ceea ce nici ucenicii, nici rudele nu le puteau intelege. Nu le puteau concepe. De aceea, fiii lui Zevedei, apropiindu-se de El, L-au rugat sa le acorde locuri de cinste in noua Lui Imparatie. In acelasi sens avea sa intervina pe langa Iisus si mama acestora. Probabil, ca sa grabeasca eventuala schimbare sociala asteptata, Iuda a aranjat arestarea, cu urmarile care au dus la Pa­ti­mi­rea si moartea reala si umilitoare pe Cruce. Nimeni nu a putut opri asasinatul si nimeni nu a pus la indoiala moartea fizica a lui Iisus.De aceea vestea Invierii din morti a surprins pe toti. I-a surprins vestea insasi, dar si modul in care se facea dovada ei. Mor­mantul gol, iar Iisus ni­caieri! Ingerii la mormant, spunand femeilor ceva de neinteles! Giul­giurile cu care fusese infasurat trupul Mantuitorului si mah­rama care-I acoperise capul erau ra­mase goale in mormant! Ara­tarea lui Iisus viu femeilor pur­tatoare de mir le inspai­manta, Maria Magdalena Il confunda cu gra­dinarul, inainte sa-L recu­noasca! Atunci cand femeile mar­turisesc ucenicilor Invierea, acestia nu le-au dat nici o cre­zare! Petru si Ioan, venind la mor­mant, au ramas mirati de cele petrecute! Ce inviere sa fie aceea in care Iisus S-a aratat lui Luca si Cleopa, ca dupa aceea sa dispara? Ucenicii vazusera ,,in­vierile savarsite de Iisus. Cei inviati nu dis­pa­reau. Ce inviere sa fie aceasta? Era o mare taina, de­sigur. Pentru aceasta ucenici­lor nu le venea sa creada, ui­miti de felul acestei Invieri. Nu erau obisnuiti cu asa ceva. De aceea, Man­tui­torul li se arata la zece dintre Apostolii Sai chiar in seara zilei in care a inviat, incredintandu-i de realitatea si de specificitatea Invierii Sale. Nefiind cu ei, Apostolul Toma a ramas in aceeasi stare de confuzie si uimire. Poate si frustrat, cu sentimentul vreunei vinovatii ca nu avusese parte de vederea Invatatorului lor inviat.De aceea, dupa opt zile, Mantuitorul se arata din nou Apostolilor, cu ei fiind si Toma. Pe acesta il indeamna sa puna mana sa in coasta Lui ranita si degetele in semnul cuielor, adaugand: ,,Şi nu fi necredincios, ci credincios!Nu pot vedea slava Trupului inviat al Mantuitorului decat ochii pregatitiIn limba greaca, pentru anumite timpuri si moduri, in locul verbului Ɛɩμɩ (sunt) se fo­lo­ses­te verbul ɣɩɣνομαɩ, care, initial, inseamna a deveni. In textul grecesc al Evangheliei dupa Sfantul Ioan se foloseste im­pe­ra­­tivul de la acest verb (Γɩνοʋ). Aceasta forma verbala da posibilitatea ca cele de mai sus sa fie traduse si in forma: Sa nu devii/Sa nu ajungi necredincios, ci credincios!Ştim ca Mantuitorul Hristos a insistat ca oamenii sa creada in El si in Cel care L-a trimis (Ioan 12, 44; Ioan 14, 1), sa ia act, cu alte cuvinte, de ceea ce Dumnezeu a facut si face pentru ei si sa-I dea crezare, incat sa intre intr-o relatie de fidelitate cu Dumnezeu Insusi, ca Persoana perceputa in maxima proximitate de ei. In acest sens s-a aratat Iisus ucenicilor dupa ce a inviat din morti.El se arata si dispare nu pentru ca s-ar ascunde de ucenici, ci pentru ca aceasta este starea fireasca a trupului Sau inviat. Nu pot vedea slava Trupului inviat al Man­tui­torului decat cu ochii pregatiti in mod adecvat pentru asemenea vedere. Ara­tarile si retragerile intra in ico­nomia unei pedagogii a sti­mu­larii pre­gatirii ucenicilor pentru continua vedere a slavei lui Dum­nezeu. Dumnezeu nu se ascunde, nu fuge, ci ni se desco­pera cat sa ne stimuleze capa­citatea noastra activa de a-L vedea, de a-L recunoaste (I Timotei 2, 4).Mantuitorul S-a aratat lui Toma nu spre a-i reprosa necre­dinta. Acesta nu se comportase diferit de cum se comportasera si ceilalti ucenici. Nici aceia n-au crezut pana ce n-au vazut. Mantuitorul i S-a aratat in mod special lui Toma ca acesta sa nu devina/ajunga ne­cre­­dincios, pentru ca ar fi fost/ar fi ajuns un nefericit. Cum sa fii fericit neavand nici un crez, stiind ca esti singur, ca nu apartii, ca nu esti al nimanui?Doua sunt caile prin care omul poate deveni credincios: dand crezare celor demni de a fi crezuti si prin incredintarea si experienta directa. Atat una, cat si cealalta cale sunt corecte. Sau una o poate insoti pe cealalta (dupa ce ai crezut prin marturia altora, poti sa ai tu parte de experiente tainice directe care-ti vor intari credinta). Important este ca omul sa creada, adica sa intre in relatie cu un Dumnezeu viu, nu cu unul memorial, de care doar sa ne aducem aminte. In slabiciunea lor omeneasca, Toma si ceilalti ucenici ar fi riscat o asemenea credinta. Mantuitorul nu i-a lasat insa sa ramana la un asemenea nivel. Le-a oferit toate cele necesare ca ei sa creada si sa devina vrednici de crezare, incat sa fie si sa devina realmente fericiti cei care, pe seama marturiei Apos­tolilor, vor crede, chiar daca in viata lor istorica nu-L vor vedea pe Hristos Cel inviat. ,,Fericiti cei care, nevazand (cele vazute de Apostoli), au crezut (Ioan 20, 29), incheie Mantuitorul dialogul cu Toma, dupa ce acesta, vazandu-L, se incredintase ca in Iisus Cel inviat este Domnul si Dumnezeul sau.La inceputul activitatii Sale publice, Mantuitorul proclamase cele noua Fericiri ca un fel de pandant nou-testamentar la cele Zece Porunci date de Dumnezeu prin Moise pe Muntele Sinai. Şi unele, si celelalte valabile pentru crestini. Fericirile semna­leaza ca participarea la Im­pa­ra­tia lui Dumnezeu va fi posibila prin virtuti cum ar fi: smerenia si acceptarea de a fi umilit pe nedrept, plansul pentru pacate, blandetea, simtul dreptatii si infaptuirea acesteia, milostenia, curatirea de patimi si pacea. Toate aceste performante individuale vor ramane insa candele nea­prinse daca nu vor fi ,,aprinse de credinta, de perce­perea evidentei inefabile in preajma ta si in propria ta constiinta a lui Hristos Cel viu, si nu a unei personalitati care a ramas undeva in istoria lumii. (Articol aparut sub semnatura Pr. Prof. Vasile Raduca si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 12 mai 2013)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: May 12, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro: Sfantul Isac Sirul - 44 Cuvantul 44, despre simturi si despre ispite - Filocalia - volumul 10 din categoria: Filocalia audio, Sinaxar audio 28 noiembrie din categoria: Sinaxar audio luna noiembrie, 10 Sfanta Manastire Putna - Cantari din Slujba Invierii - Laudele din categoria: Sfanta Manastire Putna - Cantari din Slujba Invierii, 06. Indrumator liturgic - Diac Marian Gigina - 23.06.2011 - Anul bisericesc si subdiviziunile lui din categoria: Indrumator liturgic - Radio Lumina, Pr Ioanichie Balan - Duminica a XVII-a dupa Rusalii 1988 din categoria: Pr Ioanichie Balan audio,
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei