Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe Sfantul Arhidiacon ŞtefanIn a treia zi de Craciun, Biserica Ortodoxa Romana face pomenirea Sfantului Apostol, Intaiul Mucenic si Arhidiacon Ştefan. Cel dintai martir al Bisericii lui Hristos este un model de jertfa crestina pentru toti crestinii. Cu ocazia sarbatorii Sfantului Arhidiacon Ştefan, peste 400.000 de romani isi serbeaza ocrotitorul.In cele ce urmeaza va prezentam un articol dedicat Sfantului Arhid. Ştefan, publicat in Ziarul Lumina, din data de 28 decembrie 2009, intitulat Primul mucenic incununat de DumnezeuBarbat ales, cu nume bun, plin de Duh Sfant si de intelepciune, asa cum este numit in capitolul al saselea din Faptele Sfintilor Apostoli, Ştefan este primul dintre cei sapte diaconi ai Bisericii crestine, ales de sfatul celor doisprezece. Foarte scurta vreme de la hirotonirea sa intru diacon, roadele slujirii lui erau adapate de puterea deosebita a lui Dumnezeu prin care savarsea nenumarate minuni pentru sporirea numarului celor care vor veni la dreapta credinta. Intreaga misiune a Sfantului Ştefan a fost caracterizata de o coordonata principala: demonstrarea faptului ca Mantuitorul Iisus Hristos este Mesia Cel prezis de prooroci, adica implinirea promisiunilor divine vechi-testamentare.Reactiile compatriotilorAtitudinea prin care Sfantul Ştefan isi va duce la indeplinire scopul sau, si anume proclamarea publica si solemna a divinitatii Mantuitorului, atrage revolta invatatilor vremii, numiti in Scriptura liberti, cireneni, alexandrini, si a altora, care, la fel ca in cazul Mantuitorului, pentru a-l aduce in fata completului de judecata reprezentat de Sinedriu (Tribunalul evreiesc), pun ca prima culpa acuzatia ca Ştefan denigreaza prin cuvinte de hula legea lui Moise. Martorii mincinosi, antrenati din umbra de cei a-mintiti, fac insa ca Ştefan sa expuna in fata Sinedriului toate argumentele credintei sale. Inainte de a se apara, toti acuzatorii sai au parte de un lucru neobisnuit: fata arhidiaconului stralucea asemenea unui inger, vestind fara cuvinte lumina adevaratei credinte purtate in sufletul sau.Predica Sfantului Ştefan, sinteza mesianica a Vechiului TestamentAvand posibilitatea de a-si apara dreapta credinta, Sfantul Ştefan isi incepe cuvantarea printr-un aspru rechizitoriu asupra celor de fata, strabatut de firul rosu al Intruparii Domnului, fagaduita inca de la greseala primilor oameni si amintita sistematic in istoria poporului evreiesc prin patriarhii Vechiului Testament, Avraam, Isaac, Iacov si ceilalti. Aceasta cuvantare consistenta redata in Fapte, capitolul al saptelea, versetele 2-53, reprezinta sinteza mesianica a Vechiului Testament, deoarece coreleaza principalele fagaduinte ale venirii Mantuitorului pe pamant: credinta lui Avraam in formarea unui popor ales, ascultarea exemplara demonstrata de Isaac, binecuvantarea primita de Iacov, precum si proorocia lui Moise despre proorocul asemenea lui ce va fi ridicat de Dumnezeu din mijlocul lui.Apogeul cuvantariiAjungand la Moise, si nu intamplator, deoarece era acuzat ca ar fi incalcat legea acestuia, arhidiaconul Ştefan, ca oarecand marele profet Ilie Tesviteanul, aprins de ravna dumnezeiasca si inflacarat de caldura Duhului Sfant, demascheaza ipocrizia si rautatea celor de fata cat si a inaintasilor lor, prin aceea ca nu au fost in stare sa recunoasca indiciile oferite de profetii ce pregateau calea venirii Domnului: Voi cei tari la cerbice si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururi va impotriviti Duhului Sfant, precum si parintii vostri, asa si voi! Pe cine din prooroci n-au izgonit parintii vostri? Şi au omorat pe cei ce mai inainte au vestit despre venirea lui Mesia Cel asteptat.Mucenicia arhidiaconului, marturie a credintei adevarateFierband de manie, cei din Sinedriu erau jigniti profund in orgoliul si practicile strict formale practicate, caracteristice. Nefiind parca de ajuns cuvintele ce le-au rascolit sufletele, Ştefan cuprins de puterea Duhului Sfant, prin curajul marturisirii sale, are parte de o teofanie, drept care, proclama solemn vederea slavei lui Dumnezeu: Iata vad cerurile deschise si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Mesajul propovaduirii divinitatii Domnului Hristos prinde contur, insa rostirea acestor cuvinte va constitui condamnarea la moarte prin lapidare, moment asteptat indelung de cei de fata. Scos afara din Sinedriu, tarat si batut pana in valea lui Iosafat, aflata intre muntele Eleon si Ierusalim, avalansa de pietre provocata de multimea potrivnicilor prezenti, printre care si Saul, cel ce va deveni prin pronie cereasca marele Apostol Pavel, nu il impiedica insa pe Ştefan, aflat in fata mortii, sa rosteasca aceleasi cuvinte ale Mantuitorului: Doamne, primeste duhul meu si Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac, cuvinte ce subliniaza emblematic deplina nadejde in Mantuitorul Iisus Hristos, Cel pentru care si-a jertfit viata.Acest sfarsit pamantesc al Sfantului Ştefan va ramane un etalon in istoria crestinismului, aratand veridicitatea credintei in Hristos. Gestul sacrificarii propriei vieti pentru credinta in Dumnezeul Cel adevarat, Intrupat, Rastignit, Ingropat si Inviat va aduce in Biserica un adevarat curent mucenicesc ce reliefeaza realitatea existentei lui Dumnezeu in general si a dumnezeirii lui Iisus Hristos, in special.Sarbatorirea Sfantului ŞtefanCinstirea Sfantului Ştefan a inceput de la scurta vreme de la moartea sa. Moastele sale au fost duse spre ingropare intr-un sat de langa Ierusalim ce se numea Cafargamala de catre renumitul invatator al legii evreiesti, Gamaliel, cel ce impreuna cu fiul sau Avelvie, intariti de curajul arhidiaconului Ştefan, va primi credinta crestina. In secolul al V-lea, sotia imparatului Teodosie cel Mic, Evdochia, venind in pelerinaj la Locurile Sfinte, in Ierusalim, hotaraste zidirea unei biserici, chiar acolo unde, la o varsta de putin peste 30 de ani, in urma cu aproape patru secole, Ştefan devenise primul martir al crestinismului.In fiecare an, in ziua de 27 decembrie, la scurta vreme de la marele praznic al Nasterii Domnului, crestinii isi amintesc de arhidiaconul Ştefan, al carui nume inseamna incununat de Dumnezeu. Nu intamplator, pomenirea lui se leaga de sarbatoarea Craciunului. Venirea lui Dumnezeu pe pamant cinstita la 25 decembrie, vazuta ca un prilej de bucurie nespusa pentru toti din lume, cere uneori asumarea conditiei de crestin prin marturisirea credintei crestine pana la suprema jertfa. Avand temei slujirea concreta, vie si nestavilita a lui Dumnezeu, Ştefan a ramas in cinstirea Bisericii ocrotitorul diaconilor si exemplul ferm de urmat al tuturor marturisitorilor mucenici.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 640

Id: 27180

Data: Dec 27, 2012

Imagine: