Biserica Ortodoxa Romana il pomeneste astazi pe Sfantul Ioan Iacob de la Neamt, nascut la 23 iulie 1913, in satul Crainiceni - Horodistea, din judetul Botosani. Cuviosul parinte si-a inceput viata manastireasca in lavra Neamtului. De acolo, dorul de sfintenie l-a adus in Ţara Sfanta, unde a trecut la cele vesnice in pestera din pustiul Hozevei.Sfantul Ioan este unul dintre putinii oameni sfinti care au lasat Bisericii poezii de o rara tandrete si caldura. Parintele Vasile Pavaleanu, profesor la Seminarul Teologic de la Manastirea Neamt, a studiat aceasta opera nepretuita si ne-a impartasit cateva din gandurile sale cu privire la viata si scrierile Sfantului Ioan de la Neamt: 'Camarile ceresti cele gatite de la intemeierea lumii binecuvantatilor Parintelui ceresc sunt pline de sfintii Sai ridicati dintre toate neamurile pamantului, care sunt un adevarat 'nor de marturii' si adevarate stele lucitoare pe firmamentul Bisericii pentru ca cei din lume vazandu-le, sa preamareasca pe Tatal din ceruri. O asemenea stea luminoasa ridicata din neamul nostru romanesc si din trunchiul Bisericii strabune este Sfantul Ioan Iacob Romanul sau Hozevitul, a carui viata mai presus de materie uimeste si firea ingerilor, si firea oamenilor, caci in trup fiind, a vietuit ca unul fara de trup si pe pamant traind, a pregustat deja din slava Imparatiei lui Dumnezeu.Sfintenia vietii sale transpare atat din modul duhovnicesc in care a trait, cat si din proslavirea trupului sau prin nestricaciune si neputrezire, dar in egala masura si din scrierile sale, in special din poezii, care scot in evidenta cu multa putere credinta sa ortodoxa statornica si tare, manifestata prin pocainta permanenta, prin dorul de cerul sfant, printr-o preocupare si neliniste ontologica a sufletului sau pentru mantuire, precum si prin durerea ce-l framanta pentru necredinta lumii de azi si pentru ispitele nascute din 'moda lumii'.Frumusetea literara, incarcatura duhovniceasca, sensibilitatea sufleteasca, sonoritatea frazei, a rimei si a ritmului, tematica versificata fac din poezia Sfantului Ioan o cantare si o rugaciune, o teologie in cuvant si in traire, o preamarire imnica a lui Dumnezeu si o mustrare ziditoare pentru sine si pentru lume.Toate aceste cuvinte asezate in vers dulce, intr-o simplitate si candoare celesta arata simtamintele sfinte si nobile ce-l anima, cum insusi marturiseste:'Daca vrei sa stii vreodataCe simtea inima mea,Cetitorule iubite,De la versuri vei afla!'(Scantei din inima).'Poeziile Sfantului Ioan il asaza pe autor intre marii poeti crestini, spune parintele Pavaleanu, 'caci nu sunt cu nimic mai prejos decat versurile lui Eminescu, Cosbuc, Voiculescu, Ioan Alexandru, Traian Dorz, Radu Gyr sau altii; dimpotriva, poezia sa are un mesaj aparte, deoarece este poezia unui sfant, nu a unui geniu, pe langa inspiratia artistica proprie poetului, se adauga inspiratia divina. Aceste poezii religioase sunt inspirate atat din Sfanta Scriptura, ea insasi inspirata de Dumnezeu, din prezenta Sfantului Ioan la Mormantul Domnului si la celelalte locuri sfinte, stropite fiind cu lacrimile pocaintei si dogorite in focul dragostei de Dumnezeu'.In continuare, va aducem inainte cateva din cele mai graitoare versuri ale Sfantului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt, ce fara doar si poate vor ramane pentru noi si pentru generatiile ce vor urma o autentica hrana duhovniceasca.RugaciuneDoamne, Dumnezeul nostru,Cel bogat in indurari,Lumineaza-mi totdeauna'Pamantestile carari'!Mila Ta cea parinteascaindulceste viata mea,Dar cutremur ma cuprindeCa nevrednic sunt de ea.Prisoseste, Doamne Sfinte,Darul Tau dumnezeescCa sa Te cunosc mai bineŞi mai mult sa Te slavesc!La cei din urmaCand gura mea, iubite frate,Se va inchide pe vecieŞi mana mea cea slabanoagaVa inceta de a mai scrie.Atunci sa cauti la rabojuriPe care eu le-am insemnatIn vremea cand eram odataCu gandul pasnic, adunat.Sa cugeti cu luare-aminteAcestea ce s-au zamislitPrin harul luminarii sfinteIn gandul meu cel umilit!Şi daca-ti vine intristareaAproape de mormantul meuAtunci sa mergi la Schitul nostruCa - nevazut - ma duc si eu.Sa mergi acolo primavaraCand toate jos se veselescŞi cand se vad trecand cocoaraSpre plaiul nostru romanesc!Acolo sa citesti cantareaBlagoslovitului IordanŞi apa va tine isonulLa versuirea lui Ioan.Ea va cunoaste graiul tainicŞi murmurand incetisor,Va face semn la pasareleŞi toate vor canta in cor!CugetariCat de mult iubeste DomnulPe faptura Lui de josŞi cum nu socoate omulDarul cel intru Hristos!Toate mintile din lumeŞi talentele de soiNu ajung ca sa masoareMila Lui cea catre noi!Pentru om zideste lumeaCu Edenul desfatat,Asezandu-l sa ramaieVesnic ca un imparat.Prin pacatul neascultariiPierde locul fericitŞi la stricaciunea mortiiOmul este osandit!Nelasand pe totdeaunaSa ramanem sub blestem,Vine jos MantuitorulŞi ne cheama la Eden.El pogoara tainic cerulPrin venirea pe pamantCa sa ne sfinteasca fireaCu al darului vesmant.Viata cea nemuritoareDobandim noi cei de josŞi ne facem fiii slaveiPrin Lumina Lui Hristos!Luceferii stiinteiInvatatii lumii astaziTot se straduiesc mereuCa deplin sa dovedeascaCa 'nu este Dumnezeu'!Cu progresele stiinteiCa si mandrul ,,Lucifer'Dansii vreau sa se inalteAstazi mai presus de cer.Doua usi le stau in fataŞi raman aici mirati,Dupa cum la poarta nouaStau privind niste manzati.Una este 'usa vietii'Care lor li s-a inchis,Alta este cea a mortiiCare groaznic s-a deschis.Cate le ajunge capulCauta sa nascoceascaCa sa fabrice viataŞi pe moarte s-o opreasca!Orice uneltesti atee,Viata insa nu poti da,Iar de rafuiala mortiiNici de cum nu vei scapa.Daca nu cunosti in viataPe Prea Bunul Dumnezeu,Vei cunoaste dupa moarteTirania 'celui rau'!Alta Cruce, alte rane(cugetari)Doamne, pentru ce mai curgeSangele-Ţi din coasta iar?Cine azi Te mai strapunge?Innoind al Tau calvar?'Viata ta (raspunde Domnul)Cea cu duh nepocaitMa raneste prin pacateŞi ma tine rastignit.Ranele pricinuiteDe pagani si de evreiS-au inchis, iar tu crestine?Ma strapungi mai rau ca ei!Sangele rascumparariiPentru tine s-a varsat,Scoala-te prin pocaintaNu fi sluga la pacat'!Nu te mania stapane,Tu cunosti fiinta meaCa se pleaca totdeaunaCatre lumea asta rea.Usureaza-mi, Doamne, trupulCaci apasa prea tiranŞi-mi inabusa simtireaSufletului meu sarman!Pana ma pogor in groapaDaruieste-mi harul sfantCa sa-mi spal mereu cu lacrimiIntinatul meu vesmant.Reteta duhovniceasca- pentru un sihastru -Un dram de viata cat mai esteIn lumea asta sa traiestiJertfeste-l numai pentru sufletŞi lasa grijile lumesti.Un singur an, sau jumatate,O luna poate ti-a ramas,Sau numai ziua cea de astazi,Ba poate chiar numai un ceas.Pe cat de tainic se arataHotarul vietii pe pamantPe-atat mai scurt sa-ti para drumulCe duce pana la mormant.Sa nu mai cauti la placereaPrietenilor trecatoriCaci ei nu pot sa te ajuteAtuncea cand va fi sa mori.Prieten bun castiga-ti plansulŞi 'Rugaciunea lui Iisus',Caci plansul stinge focul vesnicIar ruga te inalta sus.De-asemenea sa ai prieteniPoruncile dumnezeiestiPe care, fara de prihana,Cu dragoste sa le pazesti.Prietenia cea cu lumeaTe lasa singur la mormantŞi numai 'faptele credintii'Tovarasi - mai departe - sunt.Imnul de recunostinta catre DumnezeuCereasca bunatateVazand la orice pasImi sta uimita minteaŞi gura fara glas.Din caile pierzariiStapane ma ferestiŞi 'arma otravita'A celui rau zdrobesti.Iar cand 'cosorul mortii'S-apropie turbat,Rabdarea Ta il tineDe mine departat.Vrajmasii cei din lume,Cand sapa groapa meaIi faci intotdeaunaS-alunece in ea.Cand pasii mei StapaneSe clatina slabind,A Tale maini - cu mila -Spre mine se intind.Cand ranele din sufletIs grele de purtat,Tu, sarguind - cu darul -Le vindeci minunat.A inimii durereTu singur doar o veziŞi cand ma biruiesteAtunci o usurezi.Pe-a mele neputinteLe porti neincetatPrecum povara CruciiDe voie, ai purtat.Desi mai mult ca altiiSunt vinovat mereuDar altul decat TineNu-mi este 'Dumnezeu'.Cunosc ca am la sufletVesmantul intinatDar a credintei tainaLa nimeni n-am tradat.Şi daca eu, din fireSlabind, ma poticnesc,Dar Sfanta mantuireEu tot nadajduiesc.Semne de jale la Iordan devaleTe-ai suparat acum, IordaneŞi nu mai zburzi voios in cale:Te dai mereu la adancime,Ascuns in malurile tale!Vazandu-ti valea jefuitaDe lacomia omeneasca,Ţi-ai micsorat belsugul apeiŞi frumusetea cea fireasca.S-a speriat acum pustiaDe zgomotoasele motoareŞi nu mai sunt, ca altadata,Nici pasari vesele nici fiare.Acuma nu mai vezi sihastriiIn valea ta cea minunata,Caci astazi, zilnic, se pogoaraO lume noua, rasfatata.Botezatorule Ioane,De vei veni la vale iara,Nu vei cunoaste nici pustia,Nici apa de odinioara!Arata-le din nou la oameniPe 'Mielul cel Dumnezeesc',Caci multa lume nu-Lcunoaste,Iar unii il dispretuiesc!Acum ii apa mai sarataŞi linistea s-a tulburat,Iar in lacasul tau din vale'Irodiada's-a mutat!In locul imnurilor sfinteŞi-al predicii de pocainta,Acum auzi cantari la RadioA celor fara de credinta.Din cele patru parti alumiiRasuna vestea de razboiŞi toti vedem securea mortiiApropiindu-se de noi!Arata-le din nou la oameniPe 'Mielul cel Dumnezeesc'Caci multa lume nu-Lcunoaste,Iar altii il dispretuiesc!Catre 'Irozii' cei de astaziMai striga Sfinte Prooroace,Sa nu mai defaimeze LegeaCa - iata - nu mai este pace!Dorul buniciiPe prispa casei sta la soareBatrana cu nepotelul ei,Privind duios acum in zare,Cum zboara card de funigei.Pe spatele incovoiateCad perii albi de sub tulpanŞi singura ei mangaiereIi nepotelul cel orfan.Fiind acuma sarbatoare,Batrana pe nepot l-a pusCa sa citeasca pe o carteCu 'Patimile lui Iisus'.Dar numai cat incepe rostulŞi dansa prinde iar a plangeIncat in pieptul lui cel fraged,Prunceasca inima se frange!- 'Ce ai, Mamuca, totdeaunaDe plangi asa de dureros,Cand pomenesc de Sfanta CruceŞi 'Visul Maicii lui Hristos'?Cu vocea ei nespus de dulce,Şi inecata in suspin,Rosteste catre el, privindu-lCa niciodata mai blajin:'Cand spui de Maica Prea CurataŞi Domnul cum a patimit,Atuncea ma gandesc la moarte,Ca iata am imbatranit!Şi inima in piept se frangeAminte aducandu-mi iarCa pe 'Macsin' din batalieL-astept saraca in zadar!''Mamuca, cine este dansul,Ca mult il plangi cand sezi la tors,O fi inchis si el de 'jidovi',Sau pentru ce nu s-a intors'?'O puiule, ai duhul fraged,Nu poti acuma incapeaDurerea de la casa noastra,As vrea sa nu mai stii de ea!''De ce ascunzi (ma rog) de mineŞi plangi mereu asa cu dor?Acuma cine vrei sa vie?Pe mine doar ma ai fecior!'- 'O, nu! feciorul meu ii altul,Tu esti 'copilul nimanui'!De tatal tau nu stiu acuma,Iar maica ta saraca nu-i!Macsin, cand a plecat de-acasa,Mai mult ca toate m-a rugatSa fiu ca mama si parintePentru micutul lui baiat!Mereu astept cu nerabdareSa vie dansul din 'rezbel'Sa vad ca 'demobilizatii'Nu spun nimica despre el.Ma uit in zare totdeaunaŞi uneori stau la drum,Avand asa inchipuireaCa poate vine el acum.Aud ca el a fost in luptaCu ungurii peste CarpatiŞi multi din regiment cu dansulAu fost prizonieri luati.De asta inca trag nadejde,Ca poate sa-l mai vad venindDar, anii trec si bucuriaMereu s-arata zabovind!Şi nu mi-ar fi asa de jale,Cand te-as vedea mai marisor,Dar iata esti abia de-o schioapaŞi eu ca maine poate mor!Ca mine nimeni n-are milaSa-ti poarte grija, fiul meu,Decat doar singur MilostivulŞi Induratul Dumnezeu!La El sa-ti pui toata nadejdea,Pe El sa-l rogi mereu fierbinte,Ca El fiintelor sarmaneLe este 'Maica si Parinte'!Cand maica-ta era in viata,Am pus atunci fagaduintaSa merg la Sfanta ManastireGrijindu-ma de pocainta.Dar parasindu-te parintiiA fost nevoie sa te cresc,Şi n-am avut saraca parteDe cinul cel calugaresc!De-ar face Dumnezeu prin tinePlinirea sfantului meu dor!Sa am si eu o mangaiereCa te-am pazit ca un odor!Ştergandu-se la ochi batrana,Saruta pe nepot cu drag,Iar el citeste mai departeAl 'Patimilor' Sfant sirag!'Oglinda noastra cea de obsteMai opriti-va din caleFratilor intru HristosŞi uitati-va cu jaleLa mormantul meu de jos.Ca si voi am fost odataDornic pentru bunul trai,Iar acum in groapa... iataSunt pamant si putregai.Cel cu mintea ascutita- Capul meu cel rasfatat -Azi ii harca scofalcitaPentru toti de speriat.Iata unde-au fost sarmaniiOchii mei iscoditori,Azi in locul lor guzganiiS-au facut locuitori!Unde-au fost odinioaraLimba mea cuvantareataAzi jivini otravitoareFara frica se rasfata!Iar urechea mea si nasulCare ieri se desfatau,Azi, nici sunete placute,Nici mirosuri nu mai au.La picioare si la manaSuni acum catuse noiŞi raman intepenitePan-la ziua cea de-apoi.Sarguiti-va pe caleaNoului IerusalimŞi atuncea iar cu totiiLa un loc avem sa fim.Despre multe ale vietiiNu cunoastem ce va fi,Dar necrutatoarea moarteŞtim precis ca va veni.Astazi biata omenireDesmierdari si-a fauritCa sa nu-si aduca aminteNiciodata de sfarsit.Nascocirile moderneFac pe omul trecatorSa-si inchipuie ca esteVesnic si nemuritor.Radioul canta, lumea joaca,Tunul bubuie mereuŞi putini mai pot pricepeTainele lui Dumnezeu.Fratilor, sa nu va-nseleBunatatile desarte,Fiti cu paza despre ele,Cugetand mereu la moarte!Viata este ca si roua,Ca un vis inselator,Repede se ia perdeauaCatre veacul viitor.Nu uitati la rugaciunePre cei dusi de langa voi,Ca si voi maine-poimaineVeti veni aici la noi!(Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 4 august 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 702

Id: 15652

Data: Aug 5, 2011

Imagine: