N-ar fi rabdat sa stea acasa aceasta femeie atotravnitoare si inteleapta si n-ar fi parasit mormantul, daca teama de legea sambetei si de condamnarea ce ameninta pe cei ce o calcau nu i-ar fi scazut ravna, si daca respectul fata de vechile obiceiuri n-ar fi oprit-o de la ceea ce dorea foarte mult. Iar in ziua intai a saptamanii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormant dis-de-dimineata, fiind inca intuneric, si a vazut piatra ridicata de pe mormant. Deci a alergat si a venit la Simon-Petru si la celalalt ucenic pe care il iubea Iisus, si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant si nu stim unde L-au pus. Deci a iesit Petru si celalalt ucenic si veneau la mormant. Şi cei doi alergau impreuna, dar celalalt ucenic, alergand inainte, mai repede decat Petru, a sosit cel dintai la mormant. Şi, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit si Simon-Petru, urmand dupa el, si a intrat in mormant si a vazut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise intai la mormant, si a vazut si a crezut. Caci inca nu stiau Scriptura, ca Iisus trebuia sa invieze din morti (In 20, 1-9).Dar trecand sambata si rasarind ziua de dupa ea, porneste grabita spre mormant si, vazand piatra rostogolita de pe mormant furata de banuieli indreptatite, socoteste ca Iisus a fost stramutat, atribuind si aceasta fapta de necredinta, impreuna cu altele, dusmaniei furioase a iudeilor. Dar, deoarece era femeie, aceasta o face sa se intoarca la cei ce iubeau pe Domnul, vrand sa ceara ajutorul celor mai sinceri ucenici, in cautarea Lui. Avea o credinta atat de puternic intemeiata si neclintita, incat n-a fost descurajata de moartea Lui de pe cruce, ci Il numeste Domn, chiar mort fiind, aratand cu adevarat dragoste de Dumnezeu. Cand aceia (adica Petru si Ioan, scriitorul Cartii, caci el da numele sau si al celuilalt ucenic) afla de la femeie vestea, pornesc cu graba si ajung repede la mormant, unde vad minunea cu ochii lor, fiind pregatiti sa dea spre marturie acest fapt, caci erau doi, cum cere Legea. Ei nu se intalnesc cu Hristos cel sculat din morti, dar vadesc Invierea din giulgiurile infasurate si cred ca a rupt si legaturile mortii, fapt prevestit de Sfanta Scriptura. Deci, privind cele intamplate in lumina profetiilor, care se dovedesc implinite, primesc cea mai neclintita credinta.Observam ca fericitul Evanghelist Ioan ne vesteste si timpul invierii, zicand: In ziua intai a saptamanii (duminica), Maria-Magdalena a venit la mormant dis-dedimineata, fiind inca intuneric. Matei amintindu-ne acelasi fapt, a spus ca invierea aavut loc dupa ce s-a facut seara adanca. Dar socotesc ca, nefiind nici un dezacord intre purtatorii de Duh, nu prezinta nici timpul invierii in mod diferit. Caci, daca ar voi cineva sa inteleaga sensul celor spuse de ei, va vedea ca au acelasi sens cuvintele lor. Dimineata adanca si seara adanca se reduc, cum socotesc eu, la acelasi inteles si se intalnesc la punctul cel din mijloc al noptii. Deci nu e nici un dezacord intre ei. Unul, incepand de la sfarsitul noptii, iar celalalt, de la inceputul ei, se intalnesc la mijloc, adica, precum am spus adineauri, la sfarsitul noptii.(Extras din Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia lui Ioan, Editura Sf. Manastirii Lacu, 1999 - preluat de pe site-ul doxologia.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 527

Id: 21308

Data: Apr 16, 2012

Imagine: