Ii cinstim astazi pe Sfintii Mari Imparati, intocmai cu Apostolii, Constantin si mama sa, Elena, in anul omagial inchinat lor de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, cu prilejul implinirii a 1.700 de ani de libertate religioasa acordata crestinilor. Despre paradigma imparatului Constantin in simfonia Stat-Biserica si despre mostenirea lasata Europei de acest conducator sfant ne-a vorbit Inalt Preasfintitul Parinte Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos.Inalt Preasfintite Parinte Arhiepiscop Casian, este Sfantul Imparat Constantin modelul conducatorului european crestin?Nu este simpla abordarea acestui aspect in iconomia unui interviu. Mai inainte de toate, Sfantul Constantin este modelul omului lui Dumnezeu convertit in chip minunat. Preocupat la inceput de puterea lumeasca, fiu de imparat, crescut si educat in manuirea armelor, in momentul unei lupte militare grele, are sansa de a descoperi o alta arma biruitoare, Sfanta Cruce, puterea si iubirea lui Dumnezeu. In toata istoria imparatilor romani, Sfantul Constantin face o exceptie, intrucat el crede in puterea Sfintei Cruci, desi era increzator in puterea armelor si in tactica militara. De aici incepe, practic, o noua etapa, atat pentru el, cat si pentru umanitate: asocierea lui Dumnezeu nu numai pentru o lupta importanta, ci acceptarea Lui ca inspirator permanent in toate luptele pe care le are cu sine insusi, in familia sa, in armata si apoi la conducerea imperiului. Puterea lui Dumnezeu il ajuta sa cuce-reasca pasnic Imperiul Roman de atunci. Pentru a-l conduce, el se inspira din lucrarea sfanta a Bisericii, care abia iesea din perioada cruntelor persecutii ale inaintasilor sai. El indreapta erorile acestora, si nu doar opreste persecutiile, ci le condamna si proclama, in mod solemn, libertatea ca dar oferit de Dumnezeu omului. Aceasta libertate o garanteaza in imperiul sau printr-o legislatie adecvata. Asa a rodit, in timp, in viata umanitatii si a Europei, conciliaritatea, si prin ea, impacarea oamenilor cu Dumnezeu, spre a fi pasnici intre ei. El observa ca, dupa incetarea persecutiilor politice ale imparatilor romani, s-a nascut in Biserica o controversa care a generat mari necazuri, din nefericire cu consecinte dureroase, de dezbinare. Era vorba despre erezia lui Arie, care a luat proportii mari in imperiu. Imparatul a inteles ca o Biserica dezbinata nu mai este o Biserica linistita, iar aceasta stare nu-l ajuta nici pe el, in dorinta de unire a celor doua parti ale Europei, cea Occidentala cu cea Rasariteana, cum s-a si intamplat prin stabilirea capitalei in Rasarit. Aceasta s-a realizat in chip spiritual, dar cu urmari sociale deosebite. Astfel a fost convocat Sinodul I Ecumenic la Niceea, cu scopul restabilirii pacii spirituale. Sinodul ne-a oferit Simbolul credintei, Crezul, teme-iurile doctrinare ale dreptei credinte si semintele spirituale, care au rodit in sufletele oamenilor unitatea socio-politica, unificarea Europei.Ce rol are imparatul Constantin in punerea bazelor Europei crestine?De aici a fost doar un pas pana la realizarea unui imperiu, cu un singur imparat, care, devenind conducator unic, nu se comporta ca un stapan autarhic si absolut, ci intelege ca exista o latura spirituala pe care el nu o poate sluji decat incurajand episcopii Bisericii sa lupte, in continuare, pentru mentinerea unitatii Bisericii, unitate prin care el a putut vedea implinindu-se astfel mari fapte in impe-riu. Putem spune ca atunci s-a constituit, concret, Europa, pe baze crestine. Apoi el a ajutat Biserica, sprijinind-o in slujirea lumii. A vazut cum cea mai disponibila forta slujitoare a lumii este cea inspirata de Dumnezeu, intrucat comuniunea in aceeasi credinta conduce la solidaritate, ca fapt al cooperarii sociale. De aceea el a oferit toate mijloacele materiale Bisericii, pentru ca cei cu responsabilitati spirituale sa poata sa raspunda dublei lor chemari: slujirea lui Dumnezeu si slujirea oamenilor. Este, in fapt, una si aceeasi slujire, dar indreptata spiritual catre Dumnezeu si filantropic catre oameni. De asemenea, el a inaugurat un model nou de slujire a omului in societate, fiind un asociat comun al Bisericii, fara sa-si impuna autoritatea imparateasca Bisericii. Respectand Biserica, el a ajutat-o sa-si poata indeplini misiunea ei in lume. Legislatia lui are efecte pozitive, ce se regasesc, in parte, si astazi in viata Bisericii. El nu a redus ajutorul la cerintele Bisericii din perimetrul lacasurilor de cult, ci s-a oferit a fi slujitorul laic al solicitarilor sociale ale credinciosilor. A dat Bisericii proprietati, dupa mode-lul primelor comunitati crestine de la Ierusalim, dorind ca exemplul sau sa se perpetueze in noua stare de lucruri. Asa s-a promovat, prin Biserica, viata crestina in limitele moralitatii, ajutand crestinii sa se impuna in lume prin conduita lor corecta. A ajutat apoi Biserica sa dezvolte latura spirituala, intrucat in acea perioada se construiesc biserici si se dezvolta considerabil cultul si cultura, astfel incat timp de un mileniu intreg umanitatea a prosperat atat spiritual, cat si material datorita inteleptei politici a imparatului Constantin. Aceasta, tocmai pentru ca a inteles si a ajutat Biserica in slujirea ei. Astfel, el este mai curand un Imparat Apostol decat un model de conducator eminamente politic. El este un model, bineinteles, pentru toti cei care doresc sa abordeze, in orice context istoric, aceasta grea responsabilitate de conducator de oameni. Sfantul Constantin ne arata insa ca nu putem conduce oameni daca noi nu ne lasam condusi de Dumnezeu in Biserica, intrucat ea a primit si are modelele desavarsite prin sfinti, prin invatatura Sa si prin viata morala si ne invata cum sa slujim oamenilor. Slujind lui Dumnezeu, slujim oamenilor! Este foarte important sa regandim echilibrat, dar profund, relatia dintre slujirea prin Biserica a omului, dar si prin efortul conducatorilor desemnati sa ajute oamenii. Convingerile spirituale ne ajuta pe toti sa realizam comuniunea si dialogul, spre a aseza inaintea oricaror prioritati iubirea de Dumnezeu, din care se naste iubirea fata de aproapele.Care este mostenirea lasata de Sfantul Imparat Constantin Europei?Exemplul Sfantului Constantin pentru umanitate este atat de insemnat, incat nu s-ar putea evalua astazi nici tezaurul spiritual al lumii si nici inteleapta cooperare dintre credinta si societate. El este promotorul mesajului crestin deschis ca o floare, spre soare, in care se regasesc toti cei care doresc unitate pe plan zonal, national, european si mondial. Sfantul Constantin ne atrage atentia ca aceste in-cercari de a realiza unitatea oamenilor, fara axul spiritual ca o responsabilitate iubitoare fata de toti ceilalti, fara respectarea poruncilor lui Dumnezeu si fara o atitudine corecta fata de lucrarea Bisericii in viata oamenilor, nu sunt realizabile. Fara repere crestine si fara valori spirituale si morale, doar pe temeiuri economice si politice, nu este asa de simplu de refacut nici macar teoretic unitatea de odinioara a Europei. Crestinismul a contribuit decisiv in perioada Sfantului Constantin, si in cea ur-matoare, la evolutia mentalitatii, a culturii crestine, a artei si a patrimoniului, in cel mai civilizat continent al lumii, Europa. Nu se stie daca Europa ar fi ceea ce este astazi, cultural si patrimonial, fara Sfantul Constantin cel Mare si fara Biserica.Este, asadar, foarte necesara aprofundarea temei rolului Sfantului Imparat Constantin in constructia, promovarea si apararea unitatii continentale, dar in cadrele perene ale traditiei luminoase constantiniene. Sfantul Constantin este prototipul conducatorului-apostol. Apostolatul, ca jertfa si slujire a celorlalti, este net superior dorintei de a stapani oamenii doar pe etape si fara viziune si rea-lism.Acest imparat a fost canonizat de Biserica pentru faptele lui cu adevarat marete si curajoase. Pentru aceste fapte de slujire a lui Dumnezeu prin slujirea oamenilor, el s-a bucurat de atentia in timp a umanitatii. O prestigioasa institutie culturala din Occident numara cam 15.000 de titluri de carte inchinate Sfantului Constantin cel Mare! Ce ne poate spune aceasta noua, celor de astazi? De aceea, credem ca in Biserica Ortodoxa Romana, la toate nivelurile, timp de un an de zile vor fi evidentiate marturii impresionante, atat istorice, cat si culturale, liturgice si spirituale, patrimonial-artistice, care sa justifice pe deplin inspirata propunere a Preafericitului Parinte Patriarh Daniel catre Sfantul Sinod de a cinsti cum se cuvine libertatea crestina in responsabilitatea slujirii prin Biserica a societatii, dupa modelul Sfantului Constantin. Iata, la 1.700 de ani de la proclamarea, la Milano, a actului de libertate, revenim cu mare folos la sursele crestine ale temeiului slujirii din libertate! Libertate pentru slujirea oamenilor prin Biserica, libertate de a ne iubi semenii, libertate de a ne iubi Biserica, poporul, tara in umanitatea intreaga.Despre Sfantul Imparat Constantin cel Mare s-a scris enorm, biblioteci intregi. Cum trebuie sa citim cartile care uneori il lauda, alteori il blameaza?Orice lectura are limitele ei de intelegere si de interpretare. In primul rand, depinde de unghiul de analiza si de prezentare a uneia sau alteia dintre laturile activitatii Sfantului Constantin. Exista o latura teologica, bisericeasca, intotdeauna corespunzatoare faptelor lui consemnate in Biserica si ale caror efecte se vad pana astazi, fie in viata spirituala, invatatoreasca, liturgica si social-filantropica a Bisericii, fie in viata culturala a societatii.Exista, de asemenea, o directie a lecturii neutre, care cauta mai ales faptele imparatului. Acestea sunt fapte inscrise in cadrele unui conducator de imperiu. Regulile imperiului sunt clare, iar imparatul conduce dupa anumite legi.In al treilea rand, o alta orientare, deloc neutra, este a celor ce contesta rolul de apostolat. Contesta chiar apropierea dintre imparat si Biserica, dar si de slujirea umanitatii de catre Sfantul Constantin prin Biserica si cu Biserica! Intrucat in istorie se cunosc atatea tensiuni, inainte de simfonie, in timpul simfoniei si dupa simfonie. Niciodata nu se va gasi in aceasta privinta un model ideal. Modelul apostolatului Sfantului Constantin ramane valabil pentru timpul lui si pentru cei care au dezvoltat, dupa aceea, lucrarea sa. Daca Biserica a constatat ca lucrarea lui este apostolat, el este un stalp si apostol al Bisericii. Pentru lumea secularizata, Sfantul Constantin nu este un model. Dimpotriva. Doar printr-o citire foarte echilibrata si atenta a tuturor aspectelor putem evita excesele. Nu trebuie sa ne exprimam asupra vietii lui decat in deplina cunostinta de faptele, de operele si de viata lui. Şi vicever-sa, nu trebuie sa abordam viata Sfantului Imparat Constantin dupa acele surse istorice care nu inteleg semnificatia profunda a mutarii capitalei imperiului de la Apus spre Rasarit. Ar trebui sa se tina cont de mai noile cercetari ale foarte multor autori chiar occidentali, care au corectat pozitiile destul de intransigente ale inaintasilor lor din secolele XVI si XVII. Intre eforturile politice si economice de refacere a unitatii continentale am avea mult de castigat daca s-ar relua modelul si exemplul cooperarii Sfantului Constantin cu Biserica. Probabil ca trebuie sa prezentam si noi, crestinii, puncte de vedere convingatoare, astfel incat Europa sa redescopere in Sfantul Constantin si lucrarea lui, pe apostolul care lucreaza si acum spre binele acestui vechi si important continent. Probabil programele culturale, spirituale, care de altfel sunt promovate si in comunitatea europeana, s-ar imbogati mult daca ar tine cont de timpul si lucrarea Sfantului Imparat Constantin. Sigur ca nu este suficienta lectura vietii si slujirii ample si complexe a Sfantului Constantin fara cunoasterea slujirii sale prin Biserica. Noi traim insa intr-o societate prea secularizata, care totusi revine incet, in unele situatii, la pozitii mai conciliante, recunoscand Bisericii, in general, un rol important in educatie, in cultura si, din ce in ce mai mult, in promovarea slujirii sociale de pe temeiuri liturgice si filantropice. Credem ca nu unele sau altele dintre documentele pastrate sau pierdute despre Sfantul Constantin cel Mare trebuie sa ne preocupe asa de mult, ci mai degraba cunoasterea amprentelor faptelor lui marete de pe teritoriul Europei, care s-au pastrat, iata, de la el, atat in Apus, cat si in Rasarit. Europa ar avea mult de castigat daca si-ar reaseza programele strategice si pe lespezile puternice ale institutiilor Sfantului Constantin, atat spirituale, cat si economice si, de ce nu, pe cele ale conciliaritatii privind politicile sociale, fie din estul, fie din vestul Europei.(Interviu publicat in Ziarul Lumina din 21 mai 2013, realizat de Alexandru Briciu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 592

Id: 34902

Data: Oct 24, 2013

Imagine: