Sfantul Cuv. Nicodim cel Sfințit de la Tismana

Pe 26 decembrie, în a doua zi de Craciun, Biserica Ortodoxa Româna face pomenirea Sfântului Nicodim de la Tismana, considerat parintele monahismului românesc. Acesta s-a nascut în jurul anului 1320, în Macedonia. În cele ce urmeaza va prezentam un articol publicat în Ziarul Lumina din data de 28 decembrie 2010, intitulat Mare ctitor de lacasuri sfinte, aparatorul ortodoxiei: Cuviosul Nicodim a trecut cu rugaciunea peste Dunare.Sfetnic apropiat al domnitorului Mircea cel Batrân, Cuviosul Nicodim de la Tismana este promotorul rugaciunii isihaste pe aceste meleaguri. Rolul sau a fost providential pentru consolidarea credintei ortodoxe în fata ofensivei romano-catolice. Cu toate ca este unul din cei mai mari ctitori de lacasuri sfinte din tara noastra, Sfântul Nicodim a ramas emblematic pentru viata Manastirii Tismana care-l praznuieste în fiecare an la data de 26 decembrie.Originar din sudul Dunarii, din micuta localitate Prilep, nu departe de Manastirea Decani, Sfântul Nicodim s-a nascut în anul 1320 din parinti binecredinciosi si tematori de Dumnezeu, din neamul cneazului Lazar, împaratul slavilor. Perioada copilariei i-a fost marcata de construirea bisericii Manastirii Visoki Decani, ctitoria cneazului Ştefan Dusan. Cu toate ca ar fi putut avea o viata lipsita de griji, a ales 'calea cea strâmta si cu chinuri' a calugariei. Pe când avea doar 15 ani, cu ocazia vizitei unor calugari atoniti la Prilep pentru sfintirea bisericii Manastirii Decani (1335), tânarul Nicodim s-a hotarât sa-si aleaga ireversibil destinul.Promotor al isihasmului românescExperienta lui atonita începe de la Manastirea Hilandar, unde egumenul l-a primit ca frate. Aici a învatat temeinic limbile greaca si slavona si a studiat scrierile Sfintilor Parinti. Dupa trei ani de ucenicie (1338), a primit îngerescul chip al calugariei sub numele de Nicodim. În anul 1341, a fost hirotonit ierodiacon, iar dupa doi ani ieromonah. Calitatile duhovnicesti deosebite pe care le dobândise într-un timp foarte scurt i-au determinat pe calugari ca, dupa moartea batrânului egumen, sa îl aleaga pe evlaviosul Nicodim în scaunul staretiei de la Hilandar. Aceasta ascultare deloc usoara a reusit s-o împlineasca fara cusur. A fost un neîntrecut gospodar si un bun îndrumator al calugarilor, dar si un bun teolog si apologet desavârsit al adevarurilor de credinta.În secolul al XIV-lea a aparut în Biserica Ortodoxa, si îndeosebi în Sfântul Munte, o miscare de renastere teologico-spirituala numita isihasm (de la cuvântul grecesc isihia-liniste). Cei mai de seama reprezentanti ai acestui nou curent teologic au fost: Sfântul Grigorie Palama, Nicolae Cabasila si Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului. Alaturi de ei a stat cu vrednicie si cuviosul parinte Nicodim de la Hilandar. Cneazul Lazar l-a propus pentru conducerea Bisericii Ortodoxe din Serbia, însa din smerenie a refuzat, retragându-se în singuratate.A reprezentat Biserica Sârba la ConstantinopolContextul istoric în care s-a petrecut venirea sa la nordul Dunarii este strâns legat de pericolul impunerii catolicismului, prin invazia austro-ungara. Misiunea sa a început cu ridicarea Manastirii Vodita. Sfântul asezamânt a fost asezat strategic, în imediata vecinatate a cetatii Severinului, pentru a asigura paza granitei românesti de la vest. Manastirea a fost închinata sfântului Antonie cel Mare, fiind sfintita în anul 1372 de catre cuviosul Nicodim. Viata monahala de aici a fost rânduita dupa regulile de organizare atonite.În 1375, cuviosul Nicodim a fost solicitat sa faca parte din delegatia care urma sa mijloceasca pentru Serbia la Constantinopol, în vederea ridicarii anatemei iscate de conflictul dintre cele doua Biserici din 1346, atunci când Biserica Sârba îsi declarase autocefalia. În acest context, Sfântul Nicodim a jucat un rol deosebit de important, fiind apreciat în mod deosebit de catre patriarhul Filotei, care i-a daruit cârja sa, precum si particele din moastele sfintilor Ioan Gura de Aur, Ignatie Teoforul si Sfântul Mucenic Teofil, moaste care se afla si astazi la Manastirea Tismana. Tot cu aceasta ocazie, sfântul a fost ridicat de patriarhul Filotei la rangul de arhimandrit. Datorita lui, anatema a fost ridicata si Biserica Sârba recunoscuta ca autocefala.Ctitoriile Sfântului NicodimDupa ce Vladislav Voda a pierdut Banatul de Severin în fata regatului maghiar, Cuviosul Nicodim a parasit Vodita, construind un altar de lemn pentru închinare la Gura Motrului.Cea mai mare ctitorie a sfântului este fara îndoiala Manastirea Tismana. A fost ridicata în perioada 1376 - 1378. În legatura cu locul pe care a fost ridicat cinstitul asezamânt, ieromonahul Ştefan, unul din ucenicii sfântului, afirma: 'În pestera de acolo legenda spune ca era un balaur, care a fost ucis când Sfântul i-a înfatisat crucea cea de plumb pe care o tinea la dânsul. Şi astfel, înaintea pesterii cele mari, s-a facut întâi o biserica din lemn de tisa, dintr-un tis mare, din radacinile caruia s-a facut altarul'.Lucrarile care începusera în timpul domnitorului Radu I au fost definitivate în timpul lui Mircea cel Batrân, care a gasit de cuviinta sa duca la bun sfârsit 'cele neispravite'. Dupa recucerirea Banatului Severinului de catre voievodul Ţarii Românesti, toate posesiunile Manastirii Vodita au fost acordate Tismanei, obstea administrând acum ambele asezaminte, în regim de samovlastie, dupa rânduiala din Sfântul Munte. Cuviosul Nicodim a pastrat legaturi strânse cu tinuturile din sudul Dunarii unde, potrivit traditiei, a mai ridicat alte doua biserici la Vratna si la Manastirita. Tot traditia îi atribuie si întemeierea Manastirii Prislop din Ţara Hategului. Aici ar fi luat nastere valorosul sau Tetraevanghel, în perioada 1404 - 1405.Minunile Sfântului la TismanaDin cauza unui conflict cu domnitorul Mircea cel Batrân, Sfântul Nicodim a parasit Tismana si s-a retras la Prislop (1399 - 1404). Împacarea a venit repede si, în 1406, Mircea îl numeste în hrisoavele sale: 'rugatorul domniei mele, popa Nicodim'.În vremea sederii sale la Tismana, sfântul a facut nenumarate minuni, multe dintre ele regasindu-se si astazi în pictura din pridvorul bisericii manastirii (transformarea fripturii de purcel în pastrav cu ocazia praznicului în cinstea lui Sigismund si a lui Mircea cel Batrân; trecerea miraculoasa a Dunarii pe rasa calugareasca, mersul prin foc). Printre acestea se numara si vindecarea fiicei regelui Sigismund al Ungariei care suferea de epilepsie. În urma acestei minunate întâmplari, suveranul a renuntat la catolicism si s-a convertit la ortodoxie, luând numele Sfântului Evanghelist Matei.Cuviosul Nicodim a fost chemat la Domnul în ziua de 26 octombrie 1406, fiind îngropat în mormântul pe care si-l pregatise înca din timpul vietii în pridvorul Manastirii Tismana. Moastele sale s-au pastrat o perioada la Tismana, dupa care au fost ascunse de calugari pentru a nu cadea pe mâna necredinciosilor. Momentan la manastire nu se mai gaseste decât degetul aratator de la mâna dreapta a Sfântului, alaturi de crucea sa de plumb si toaca în forma de vultur. Desi era considerat sfânt înca din timpul vietii, Biserica Ortodoxa Româna l-a canonizat la aproape 600 de ani de la moarte prin hotarârea Sfântului Sinod din anul 1955, stabilindu-i-se ca zi de praznuire 26 decembrie.Sfântul Nicodim si castanul comestibilÎn jurnalul de calatorie al patriarhului Macarie de Antiohia, care a vizitat Manastirea Tismana în timpul domniei lui Matei Basarab, se spune ca: 'Sfântul Nicodim sadi pe dealurile din jur vii si paduri de castani care se vad pâna astazi'. Însotitorul patriarhului, arhidiaconul Paul de Alep, mai aminteste ca sfântul a construit prima biserica a Manastirii Tismana din lemn de tisa 'cu propria lui mâna'.Specia de castan comestibil, adusa de Sfântul Nicodim de pe Muntele Athos din Grecia, se gaseste raspândit si în alte zone ale tarii. Castanul comestibil este arborele de la care se poate folosi totul în afara de radacina.„În pestera de acolo legenda spune ca era un balaur, care a fost ucis când Sfântul i-a înfatisat crucea cea de plumb pe care o tinea la dânsul. Şi astfel, înaintea pesterii cele mari, s-a facut întâi o biserica din lemn de tisa, dintr-un tis mare, din radacinile caruia s-a facut altarul”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 583

Id: 36939

Data: Dec 26, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).