Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 21 ianuarie pe Sfantul Maxim Marturisitorul. Cuviosul Maxim Marturisitorul s-a nascut intr-o familie de aristocrati din jurul capitalei Imperiului Roman de Rasarit, in jurul anului 580. In timpul imparatului Heraclie (610-641), in 610, a ocupat pentru trei ani functia de secretar la curtea imperiala, iar in jurul anului 614 a parasit curtea imperiala si a intrat in Manastirea Chrysopolis, in apropiere de Constantinopol. Din cauza invaziei persane din 614, a plecat in Africa, unde l-a cunoscut pe Sofronie, viitorul patriarh de Ierusalim, care incepuse in Cartagina lupta impotriva ereziilor monoteliste si monoenergiste, aparute de ceva timp in Imperiu. In aceasta perioada, Maxim studiaza si isi aprofundeaza cunostintele teologice, citind operele hristologice ale Sfantului Grigorie Teologul sau ale Sfantului Dionisie Pseudo-Areopagitul. In aceasta perioada, Sfantul Maxim a scris primele sale opere teologice. In perioada in care a stat in Cartagina, erezia monotelista a luat amploare. Sustinuta de imparatul Heraclie si de alti oameni politici din Constantinopol ca o formula de impacare cu gruparile necalcedoniene, erezia fusese imbratisata chiar si de patriarhul Sergie I si de succesorul acestuia, Pyrrhus, fost staret la Manastirea Chrysopolis, dupa plecarea lui Maxim. Exilat in Africa, patriarhul Pyrrhus a fost provocat de Maxim Marturisitorul la o discutie teologica, prin care sfantul urmarea sa-l convinga pe patriarh de greseala pe care o facea cand sustinea ca Mantuitorul a avut o singura vointa si o singura lucrare. Se spune ca la discutie au participat multi episcopi africani, iar iscusinta si elocinta lui Maxim i-au convins pe toti ca in Hristos exista doua vointe si doua lucrari corespunzatoare celor doua firi, omeneasca si dumnezeiasca, unite in acelasi ipostas. Maxim si Pyrrhus au plecat dupa putin timp la Roma, unde noul papa, Martin I, a convocat un sinod in Biserica Lateran, in 649, pentru a condamna monotelismul. Au participat 105 episcopi care au semnat actul sinodal. In 653, la ordinul noului imparat Constans II, sustinator al monoteismului, Sfantul Maxim a fost arestat si trimis in exil in Tracia. Papa Martin I a fost arestat si el fara a fi judecat, dar a murit in drumul spre Constantinopol. Dupa cativa ani de exil, Maxim a fost readus la Constantinopol si intemnitat acolo. Se pastreaza traditia conform careia, cu putin timp inainte de moartea sa, sfantul a vazut cum ardeau trei lumanari deasupra mormantului sau. A trecut la Domnul pe 13 august 662, luptand pana la sfarsit pentru adevarurile doctrinare ale Bisericii. Monotelismul a fost condamnat la Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol din 680-681. Dupa aceasta au fost posibile si aducerea moastelor sfantului de la Lazica la Chrysopolis, unde a fost egumen, dar si stabilirea datei de 21 ianuarie pentru a-l cinsti, intrucat data de 13 august era foarte aproape de cea a praznicului Schimbarii la Fata. Sfantul Maxim Marturisitorul ramane, astfel, unul dintre cei mai mari teologi rasariteni. Prin intelepciunea sa, prin lupta sa impotriva ereziilor hristologice, prin sfintenia vietii sale si mai ales prin operele sale teologice ramase ca odoare de pret in vistieria Bisericii, Maxim Marturisitorul a ramas pana in zilele noastre model de monah si de teolog, fiind cunoscut drept sfantul care a aparat invatatura despre Hristos.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 504

Id: 19450

Data: Jan 21, 2012

Imagine: