Personalitatea Sfantului Dionisie Areopagitul este inconjurata de o taina ce oglindeste intreaga sa opera. A scrie despre un sfant precum Dionisie este o provocare de a iesi din tine insuti si a te patrunde de lumina tainica a cunostintei de Dumnezeu iubitoare. Cele noua cete angelice pe care el le-a ierarhizat cel dintai intre scriitorii patristici, distinctia intre fiinta lui Dumnezeu si energiile sale necreate, cunoasterea catafatica (afirmativa) si apofatica (negativa) sunt iluminari ale unei teologii unice a diafanului, de care ne impartasim astazi si noi, pe cat ne este cu putinta.Sunt multe controverse legate de viata Sfantului Dionisie Areopagitul. Traditia ne spune ca s-a nascut in Atena, din parinti pagani, dupa cum ne informeaza Ziarul Lumina . Ulterior, s-a initiat in arta filosofiei si ar fi intreprins chiar o calatorie in Egipt, unde a purtat discutii formatoare cu inteleptii vremii. De asemenea, s-a intalnit cu Apostolul Pavel, fiind de fata la intrarea acestuia in Areopag, unde Apostolul l-a propovaduit pe Iisus Hristos Rastignit si Inviat. La intrebarea lui Pavel: 'Pe care Dumnezeu cinstiti voi?', Dionisie ar fi enumerat numele unor zeitati grecesti: Cronos, Afrodita, Zeus, Hefaistos, Hermes, Dionisos, Artemis, dar si pe cel al 'Necunoscutului Dumnezeu', caruia ii era inchinat un altar. Intrebat de Pavel cine este acest Dumnezeu necunoscut, Dionisie a raspuns: 'Acela intre dumnezei inca nu S-a aratat, insa la vreme va veni, pentru ca El este Dumnezeul Care va imparati cerul si pamantul si imparatia Lui nu va avea sfarsit'. Convertindu-se la crestinism, Dionisie are experienta intalnirii mistice cu Dumnezeu, care, impreuna cu revelatia din Sfintele Scripturi si Traditie, constituie fundamentele teologiei sale. La sfarsitul primului secol crestin, Dionisie se muta la Domnul, primind sfarsit mucenicesc (Vietile Sfintilor, 3 octombrie). Viata Sfantului Dionisie si Corpusul AreopagiticAlti autori, incepand cu renascentistul Lorenzo Valla (1405-1457) si pana in zilele noastre, au contestat faptul ca Dionisie ar fi autorul Corpusului Areopagitic, afirmand ca acesta ar fi vietuit in secolul al V-lea sau al VI-lea. De asemenea, opera sa ar suferi o influenta puternica neoplatoniciana, provenind de la Plotin (205-270) si Proclos (412-485), intrucat limbajul folosit abunda in notiuni si termeni specifici filosofiei si misticii neoplatonice. Dionisie resemnifica insa vocabularul si conceptele preluate, pentru a exprima realitatea experientei crestine. Mai nou, pr. Gheorghe Dragulin a lansat teza ca autorul Corpusului Areopagitic este monahul scit (daco-roman din Dobrogea), Dionisie Exiguul, insa discutia ramane deschisa. Din opera lui Dionisie s-au pastrat patru lucrari (Despre ierarhia cereasca, Despre ierarhia bisericeasca, Despre numirile dumnezeiesti, Teologia mistica) si zece epistole. Cele noua coruri angeliceDionisie este cunoscut mai ales ca fiind primul scriitor patristic ce a ierarhizat ingerii in noua coruri sau cete. Prima treapta, cea mai apropiata de Sfanta Treime, este alcatuita din Tronuri, Heruvimi si Serafimi. Stapaniile, Domniile si Puterile fac parte din ceata a doua. Iar Ingerii, Arhanghelii si Incepatoriile reprezinta cel de-al treilea ordin angelic. Numele evreiesc de serafim se refera la 'cei ce ard' sau 'incalzesc', 'Heruvimii cu ochi multi' simbolizeaza bogatia cunoasterii. Tronurile impartasesc deopotriva calitatea de a incalzi si preaplinul intelepciunii. Aceasta prima treapta de fiinte celeste se bucura de o cunoastere a lui Dumnezeu neintermediata de nimic.Domniile arata caracterul liber de orice supunere sau 'inaltimea nerobita si libera de toata dorinta dupa cele de jos'. De asemenea, Puterile sfinte comunica energie si 'exprima o barbatie puternica si neclatinata in toate lucrarile lor de asemanare dumnezeiasca, o barbatie ce nu slabeste deloc in primirea luminarilor dumnezeiesti ce li se impartasesc'. Stapaniile intruchipeaza calitatea de generozitate a fiintelor angelice situate pe aceasta treapta, care nu abuzeaza de autoritatea de stapan pe care au primit-o, ci 'le inalta si pe cele de sub ele cu bunavointa'. Incepatoriile exprima trasatura acestora de a fi incepatoare si conducatoare spre cele dumnezeiesti, in cadrul celui de-al treilea ordin angelic. Arhanghelii fac legatura intre Incepatori si Ingeri, de la care primim si noi iluminarile dumnezeiesti, pe care le capteaza mintile ingeresti incepand de la prima ceata. Ordinul din urma detine si rolul de a conduce ierarhiile bisericesti (episcop, preot, diacon), in efortul tuturor de asemanare cu Dumnezeu. Curatia, luminarea si desavarsirea sunt pasii ce se cuvin urmati pe parcursul duhovnicesc al asemanarii cu Dumnezeu. Astfel, 'cei ce se curatesc trebuie sa transmita altora, prin abundenta curatiei lor, din neintinarea proprie. Iar cei ce se lumineaza (...) trebuie sa reverse spre altii lumina lor (...). In sfarsit, cei ce se desavarsesc, ca cei ce cunosc comunicarea desavarsitoare, trebuie sa desavarseasca pe cei ce se impartasesc de initierea atotsfanta in stiinta celor sfinte vazute'. Ce invatam de la ingeri?Din prezentarea pe care Sfantul Dionisie a facut-o ordinelor angelice, intelegem ca este de datoria noastra sa traim in armonie cu cei care se intampla, in viata aceasta, sa ne fie superiori sau subalterni. Nu trebuie sa ne comportam despotic, sa fim neinduratori cu greselile celor de langa noi, ci sa le daruim din prisosul stiintei noastre, sa ii luminam in tainele meseriei, nu sa pastram doar pentru noi secretele ei, dominati de egoism. Totodata, ca subalterni, avem de evitat invidia si tulburarea sa traim in pace si cu toti, comunicand curatia inimii noastre celor din jur. Pe de alta parte, ni se cere persistenta in tot ceea ce facem, lucrand ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni. La fel, ingerii sunt numiti si 'roti inaripate' pentru ca 'se invartesc fara intoarcere si neclintit spre cele dinainte, determinand puterea lor de miscare pe drumul drept si neabatut, spre tinta intregii lor invartiri spirituale, aflata mai presus de lume'. Ca si heruvimii, vom descoperi ca acolo unde este constiinta multa, este si o suferinta mai mare. Caci, cu cat iubesti mai mult, cu atat suferi mai tare. Odata cu serafimii 'cei cu multe aripi', ni se descopera iubirea in taria ardorii sale, si in vulnerabilitatea pe care o plasticizeaza multele perechi de aripi ce filtreaza intensitatea luminii dumnezeiesti. Tronurile ne vorbesc si ele despre iubirea ce incalzeste si mangaie, manata de compasiune si intelegere fata de cei muscati de suferinte. Domniile trezesc in inima noastra imboldul de a nu ne lasa cuceriti de nimic din aceasta lume, emanciparea fata de conditionari, dependente si adictii; grija de a ne pastra demnitatea de fiinte spirituale libere, al caror destin nu se reduce la satisfacerea nevoilor materiale specifice orizontului istoric marginit. Iar asemenea Puterilor, avem si noi datoria de a fi 'barbati', in ordinea duhovniceasca a lucrurilor, indiferent de genul nostru, masculin sau feminin. In sensul acesta interpreteaza si Sfantul Vasile cel Mare substantivul 'barbat' din 'fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor' (Ps. 1, 1), ca referindu-se nu la cel care este barbat prin gen, ci la cel care isi insuseste barbatia ca virtute. Asadar, retinem ideea ca fiintele comunica intre ele ceea ce au primit de la treptele spirituale superioare, energia curatitoare, luminatoare si desavarsitoare. Ingerii insisi ne descopera si noua voia lui Dumnezeu, asa cum 'Scriptura ne-a invatat clar ca Legea a venit la noi prin ingeri'. Pe de alta parte, este evident ca toate fiintele comunica celorlalte ceea ce poarta intru sine. In consecinta, si demonii, si fiintele inraite transmit altora negativitatea proprie, de unde si lupta duhovniceasca la care suntem chemati, dar si responsabilitatea imensa pentru raul sau binele pe care il putem face semenilor nostri. Rezulta ca putem face bine celorlalti prin simplul fapt de a gandi cu bunatate despre ei, in rugaciune, caci le comunicam starea noastra de curatie, pe care acestia o pot respinge, dar o pot si primi. La fel, nervozitatea si ura sau osandirea in ascuns a semenilor nostri le transmit acestora negativitatea noastra, creandu-le dificultati si piedici in viata, de care si noi va trebui sa dam seama. Unirea mistica a sufletului cu DumnezeuMai presus de calea catafatica si de cea apofatica este unirea mistica, tainica a sufletului cu Dumnezeu. Caci negatiile despre Dumnezeu nu sunt opuse afirmatiilor, ci El este mai presus de toata negatia si afirmatia. Drumul pana la unirea cu Dumnezeu urmeaza pasii intreiti ai curatirii, luminarii si desavarsirii, momente care se presupun permanent unul pe celalalt. Astfel, cel ce se curateste, pe masura neprihanirii sale, recepteaza si razele iluminarii dumnezeiesti si dobandeste un graunte de nepatimire. In al doilea rand, cel aflat pe treapta iluminarii nu poate inceta sa se curateasca si sa staruiasca in neprihanire, altfel va darama intotdeauna cu o mana ceea ce va zidi cu cealalta. Iar cel desavarsit nu va putea renunta nici el la lucrarea duhovniceasca a curatirii, fara de care nu va primi nici tainicele atingeri ale razelor dumnezeiesti, si nici sa inainteze in desavarsire, care este un proces infinit. Important de subliniat este ca drumul spre Dumnezeu sau spre Iubirea insasi este blocat de o fauna de patimi care trebuie eliminate. Şi nu luptand direct impotriva lor, ci concentrandu-ne pe bine si frumos, pastrand in inima, prin rugaciune, amintirea neincetata a prezentei lui Dumnezeu. Sfantul Maxim Marturisitorul, care a cunoscut, se pare, bine opera lui Dionisie, sublinia si el ca nu putem ajunge sa iubim (autentic) pana nu depasim patimile: 'Dragostea este nascuta de nepatimire'. Erosul dumnezeiesc unitarSfantul Dionisie il numea pe Dumnezeu 'eros', fara a considera ca termenul 'eros' are sensul unei pasiuni irationale, trupesti. Dimpotriva, 'Scripturile vad un inteles comun in numele de iubire (agape, n.n.) si eros'. Dionisie distinge intre erosul adevarat dumnezeiesc si erosul trupesc ce este un idol. In esenta sa, erosul este extatic, adica nu ii lasa pe indragostiti sa ramana ai lor, inchisi in egoismul propriu, ci ii imbie sa se daruiasca total celor de care sunt indragostiti. Astfel, Apostolul Pavel, 'ranit' de erosul dumnezeiesc extatic, va zice: 'Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine' (Gal. 2, 20). Pe de o parte, impins de bunatatea, de iubirea si erosul sau, Dumnezeu iese din sine 'prin purtarile de grija spre toate cele ce sunt'. Pe de alta parte, El stimuleaza ravna dorintei de dragoste in toate cele pe care le are in grija. In acelasi Duh, Sfantul Maxim Marturisitorul scria: 'Ca iubire, Divinul se misca, iar ca indragit si iubit (eraston kai agapeton) misca spre sine pe toate cele capabile de iubire'. Dincolo de afirmatii si de negatiile care le depasesc, Dionisie accentueaza necesitatea 'experierii' lui Dumnezeu sau a 'patimirii' dumnezeiesti, pentru cunoasterea tainelor zugravite, in cadrul unor comentarii unice, care ilustreaza ceea ce putem numi o teologie a diafanului. Fara o minima experienta a pacii lui Hristos, care ne 'invata sa nu mai luptam nici cu noi, nici intre noi, nici cu ingerii', nu vom cunoaste pe Dumnezeu, ci numai 'idolii intunecati ai dorintei de pace'. Se inchina acestor idoli toti cei care cred ca numai prin implinirea voii proprii vor afla pacea, iar daca intervin obstacole care ii impiedica sa se bucure de placerile de care sunt robiti, se cufunda in tulburare. Angajarea intr-o viata responsabila de fiinte liturgice, care se curatesc, lumineaza si desavarsesc, intrecandu-se cu ingerii in ascultare si avant iubitor spre Dumnezeu, ne va face asemanatori cu cei pe care ii socotim pazitorii si indrumatorii nostri spirituali.Cunoasterea catafatica si cunoasterea apofatica Revenind la cunoasterea lui Dumnezeu, putem numi ceea ce El este mai bun in lume, dar la superlativ. Aceasta este cunoasterea catafatica sau prin afirmatii. El este viata, binele, existenta, frumusetea, intelepciunea, dar si mai mult decat acestea. Sfantul Dionisie realizeaza o bogata enumerare a supranumelor pe care le primeste Dumnezeu in Sfintele Scripturi. El este 'Viata', 'Lumina', 'Dumnezeu', 'Adevarul', 'cauzatorul tuturor', 'bun', 'intelept', 'frumos', 'iubit', 'Dumnezeul dumnezeilor', 'Sfantul sfintilor', 'Cel vesnic', 'Cel ce este', 'facatorul veacurilor', 'daruitorul vietii', 'Mintea', 'Cuvantul', 'Imparatul imparatilor', 'Stapanitorul', 'Cel vechi de zile', 'Cel neimbatranitor', 'neschimbabil', 'mantuire', 'dreptate', 'sfintenie', 'rascumparare', 'adiere subtire'. Mai mult, in calitatea de cauza a tuturor existentelor si mai presus de toate, lui Dumnezeu 'i se potriveste si lipsa numelor si toate numele celor ce sunt'. Putand fi numit cu insusirile cele mai bune din aceasta lume, la superlativ, nu putem avea pretentia ca am epuizat cumva misterul divin. Şi astfel, suisul nostru duhovnicesc va trebui sa continue de la afirmatii la negatii sau pe drumul caii apofatice. El este nu numai 'supraplin de intelepciune si intelegerea lui nu are hotar, ci e asezat mai presus si de toata ratiunea si mintea si intelepciunea'. Prezenta lui coplesitoare se ascunde 'prin sfintele perdele ale iubirii de oameni' (...), 'care acopera cele spirituale in cele sensibile si pe cel mai presus de fiinta in cele ce sunt'. 'Sfintele perdele' sunt Scripturile, Sfanta Traditie si in omenirea Fiului lui Dumnezeu, prin asumarea totala a naturii umane.Fiinta si energiile lui DumnezeuO alta tema dezvoltata de Sfantul Dionisie este distinctia dintre fiinta (ousia) lui Dumnezeu si energiile (dynameis) dumnezeiesti, prezenta si la Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa si, mai tarziu, la Grigorie Palama. Fiinta lui Dumnezeu nu poate fi cunoscuta, fiind mai presus de simtire, ratiune si inchipuire. In schimb, energiile sale pot fi cunoscute, ele fiind manifestarea dumnezeirii, iesirea ei din sine, fara imputinare, din iubire si bunatatea fata de fapturile create, carora doreste sa le impartaseasca puterile sale indumnezeitoare. Aceste energii nu sunt despartite de fiinta-ousia, care este prezenta intreaga in fiecare dintre ele. Energiile dumnezeiesti mai sunt numite si 'procesiuni bune' care 'se multiplica, fara sa iasa din starea de Unul'. Prin aceste energii, procesiuni sau har de care se impartasesc fiintele angelice si oamenii, pe masura curatiei lor, Dumnezeu 'se inmulteste, facandu-se multi dumnezei'. Autorul nu se refera aici la existenta mai multor dumnezei, caci Dumnezeu, ca inceput a toate, necreat, este dintotdeauna o unitate in trei Sfinte Persoane. Oamenii insa, prin impartasirea de har, pot deveni dumnezei numai printr-o evolutie in timp. Acesta este procesul indumnezeirii - theosis. Sunt filosofi si teologi moderni care accentueaza prapastia dintre fiinta incognoscibila si incomunicabila a lui Dumnezeu si energiile sale. Insa, atunci cand ne concentram pe distanta dintre Dumnezeu si om nu facem decat sa amplificam angoasa existentiala, singuratatea omului contemporan. Dumnezeu este mai presus de orice fiinta, intr-adevar, sau suprafiintial, dar si 'de o bunatate ce nu se poate nici spune, nici intelege'.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 756

Id: 9398

Data: Oct 3, 2010

Imagine: