Arhiepiscop al Tesalonicului, Sfantul Grigorie este dovada vie a realismului duhovnicesc. De la inceputul pastoriei, se ingrijeste de mersul cetatii, constient ca viata duhovniceasca are nevoie de un cadru adecvat si ca necazurile si intamplarile dramatice nu fac decat sa il incranceneze pe om, furandu-i libertatea vietii intru Duhul.Despre Omilia a 24-a, Panaiotis Hristou, cel care a ingrijit editia in limba greaca a Omiliilor Sfantului Grigorie Palama ne ofera unele informatii care ne pot ajuta sa stabilim anul rostirii: "Trebuie sa fie prima Cincizecime in care Sfantul Grigorie Palama a predicat din scaunul sau. Daca acesta a fost instalat in decembrie 1349, atunci Omilia a fost rostita la Cincizecimea lui 1350. Daca insa a fost instalat in decembrie 1350, atunci aceasta Omilie a fost mai degraba rostita in 1352, deoarece la Cincizecimea lui 1351 Sfantul Grigorie Palama a fost la Constantinopol". Este insa foarte putin probabil ca Omilia a fost rostita in 1350. A doua incercare nereusita de intrare in Tesalonic a Sfantului Grigorie a avut loc in 1349. Dupa respingerea sa, este trimis in insula Lemnos, si de-abia in preajma Pastelui anului 1351, arhiepiscopul intra din nou in Tesalonic. Avand in vedere faptul ca intre 28 mai si 15 august 1351 Sfantul Grigorie a participat la sinodul convocat la Constantinopol, anul 1352 se poate considera anul rostirii Omiliei a 24-a.Episcopul, luminator al cetatiiCateva fragmente din Omilie ne indica faptul ca a fost rostita nu mult dupa instalarea in Tesalonic. Accentueaza rolul si importanta pe care o are episcopul hirotonit canonic, care trebuie sa fie pentru eparhia pe care o pastoreste un adevarat luminator. Constiinta canonica a vietii bisericesti in Tesalonic slabise mult, ca urmare a jocurilor politice intreprinse ani de-a randul in metropola. Aceste fragmente fac aluzie directa la respingerile repetate la care a fost supus Sfantul Grigorie: "Asa cum cineva care aprinde de la o candela alta, si de la aceea inca una si asa mai departe, la fel si prin punerea mainilor apostolilor asupra urmasilor lor si de la acestia la altii, si iarasi de la unii la altii, harul dumnezeiesc trece la toate neamurile si-i lumineaza pe toti cei care cred pastorilor si povatuitorilor duhovnicesti. Darul si harul lui Dumnezeu si lumina dumnezeiescului Duh, care vine prin Evanghelie, sunt impartite in toate vremurile de fiecare din arhiereii randuiti unei cetati. Cei care insa au cazut de la unele ca acestea, desi li s-a dat darul Duhului Sfant, se despart de harul lui Dumnezeu, se leapada de dumnezeiasca invatatura, se taie pe ei insisi de la Dumnezeu si se dau multor feluri de blestemate lepadari si nenorociri, ceea ce ati cunoscut si voi cu putin mai inainte din proprie experienta. Insa acum, intorcandu-ne la pastorul sufletelor noastre, trimis de Dumnezeu, daca veti crede mie, care va sfatuiesc spre mantuire, praznuiti cucernic in fiecare an pomenirea venirii Duhului Sfant, care a venit pentru mantuirea noastra". Aici se impune si o precizare de ordin lingvistic. Varianta aleasa de traducatorul roman nu ofera lamuriri in acest context. Nu se intelege despre care pastor este vorba si avem impresia ca insusi Sfantul Grigorie se refera la un alt pastor al Tesalonicului. Este insa vorba de o greseala strecurata in traducere. Textul grecesc este clar: Sfantul Grigorie vorbeste despre el insusi, si nu despre un alt pastor. Confuzia s-a strecurat ca urmare a traducerii adjectivului posesiv la persoana I, in loc de traducerea acestui adjectiv la persoana a II-a: "".In orice caz, apelul la redesteptarea constiintei canonice este foarte clar. Pastorul unei eparhii trebuie sa fie cel care randuieste lucrurile in asa fel incat totul sa decurga in chip firesc si adecvat vietii bisericesti in ansamblul ei.Sfantul Grigorie Palama si-a asumat de la bun inceput rolul de pastor duhovnicescUn alt argument ca Omilia a fost rostita la inceputul perioadei de pastorie este o remarca pe care Sfantul Grigorie o face la sfarsitul cuvantarii, care face referire la "barbari": "Şi ca sa spun in putine cuvinte, daca voiti viata, daca voiti sa vedeti zile bune, sa fiti izbaviti de vrajmasii cei potrivnici, vazuti si nevazuti, de barbarii cei de acum..." Putem presupune ca este vorba de sarbii lui Ştefan Dusan. Ioan al V-lea i-a refuzat Sfantului Grigorie Palama intrarea in Tesalonic, in toamna anului 1351, din cauza negocierilor pe care le incepuse cu sarbii. In 1352, presiunile sarbilor nu incetasera. Avand in vedere refuzul de colaborare a Sfantului Grigorie Palama cu tarul sarb, precum si caracterul obscur al aliantei dintre Ioan al V-lea si Ştefan Dusan, este posibil ca sfantul Grigorie sa se refere in aceasta Omilie la sarbi. De asemenea, putem considera ca Omilia face referire si la tot mai expansiva prezenta a otomanilor in unele teritorii bizantine. Ambele variante au sustinere istorica. Oricum ar fi, din aceasta Omilie transpare faptul ca Sfantul Grigorie Palama si-a asumat de la bun inceput rolul de pastor duhovnicesc. Nu era strain nici de problemele care ii afectau pe credinciosi si nu era indiferent nici la miscarile politice ale vremii. Intr-o alta Omilie, a 37-a, care se pare ca a fost rostita cam in aceeasi perioada cu Omilia a 24-a, intalnim pasaje care fac aluzie la episodul unei situatii critice prin care tesalonicenii tocmai trecusera. Nu stim daca se refera la acelasi episod amintit in Omilia a 24-a, insa grija pe care o arata fata de pastoritii sai este la fel de evidenta si in Omilia a 24-a, si in a 37-a:"Da-ne noua dezlegare de chinurile care ne stapanesc. Vezi Stapana ca suntem covarsiti de cate si mai cate, de ale noastre proprii si de cele straine, de cele dinafara si de cele dinlauntru. Pe toate le-ntoarce spre bine cu puterea ta, pe cei dinlauntru si de acelasi neam ii imblanzeste cu dragoste unii catre altii, iar pe cei din afara, asemenea cu fiarele salbatice, care ne impresoara, dupa dreptate ii departeaza". Perspectiva vesniciei in care sunt scrise toate Omiliile nu l-a impiedicat pe Sfantul Grigorie sa realizeze importanta apelului la normalizare in orice fel de situatie de zi cu zi. Nu intalnim la Sfantul Grigorie o desprindere de viata cetatii, ci o prezenta realista, plina de incurajare pentru cei ce aveau nevoie de indrumarea sa: "Iar daca, fara de pacea cu toti, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, atunci cel care nu are pace nici macar cu compatriotii sai, cum va vedea oare pe Dumnezeu in veacul ce va sa vina? Cum sa nu auda el atunci cuvantul acela: "Sa nu mai fie pe pamant cei fara de lege si sa nu mai vada slava Celui PreaInalt"? (Isaia 26, 10). Fie ca nimeni dintre noi sa nu auda glasul acesta rau prevestitor, ci impacati si stransi laolalta, prin pace, dragoste si buna intelegere sa avem in mijlocul nostru pe Insusi Domnul Iisus Hristos". (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 12 februarie 2011, semnat de pr. Roger Coresciuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 473

Id: 29562

Data: Mar 28, 2013

Imagine: