Sfântul Iachint de Vicina este praznuit astazi pentru prima data în Biserica Ortodoxa Româna. Canonizarea s-a facut în sedinta Sfântului Sinod din 8 iulie 2008, iar proclamarea solemna a sfinteniei sale a avut loc duminica, 26 octombrie a.c. Sfântul Ierarh Iachint este primul mitropolit al Ţarii Românesti, recunoscut de Patriarhia Ecumenica în 1359. Datorita credintei ortodoxe, vietii lui curate si sfinte, a pastoririi Bisericii din Ţara Româneasca cu râvna, întelepciune, rabdare, dragoste si smerenie si a întemeierii, ca cel dintâi mitropolit al Ţarii Românesti, a structurilor organizatorice bisericesti necesare cultului si statorniciei întru apararea dreptei credinte, a fost canonizat de Biserica noastra.Proclamarea solemna a canonizarii Sfântului Iachint, ultimul mitropolit al Vicinei si primul al Ţarii Românesti, s-a facut în cadrul Sfintei Liturghii arhieresti oficiata duminica, 26 octombrie, la Catedrala patriarhala din Capitala. Tomosul de canonizare a fost citit de Preasfintitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor: „Un ales al lui Dumnezeu a fost si vrednicul de pomenire Sfântul Ierarh Iachint, ultimul mitropolit al cetatii dobrogene a Vicinei, rânduit de Dumnezeu sa fie cel dintâi mitropolit si pastor sufletesc al evlaviosului popor din cuprinsul noii Mitropolii a Ţarii Românesti, întemeiata în anul 1359, cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Calist I, al Constantinopolului, la staruintele voievodului Nicolae Alexandru Basarab. Nenumarate au fost faptele sale cele bune întru aceasta cinste arhiereasca, precum si grija pentru fiii sai duhovnicesti pentru propovaduirea Cuvântului în eparhia sa, el însusi facându-se tuturor pilda de viata cuvioasa, de bun rugator si râvnitor în cele sfinte, de marturisitor si traitor al dreptei credinte si de sprijinitor al libertatii fratilor de acelasi neam“.„A pastorit cu râvna, întelepciune, rabdare, dragoste si smerenie“În continuare, PS Varsanufie a dat citire faptelor care i-au adus sfintenia: „Luând aminte la viata pilduitoare a Sfântului Ierarh Iachint, mitropolitul Ţarii Românesti, privind la ortodoxia credintei sale, la viata lui curata si sfânta, vazând pilda sa întru pastorirea Bisericii din Ţara Româneasca cu râvna, întelepciune, rabdare, dragoste si smerenie, precum si osteneala sa la întemeierea, ca cel dintâi mitropolit al Ţarii Românesti, a asezamintelor bisericesti folositoare clerului si credinciosilor si cautând la folosul duhovnicesc al poporului drept maritor, urmând traditiei sfinte a Bisericii Ortodoxe si chemând în ajutor harul Preasfintei Celei de o Fiinta, de viata facatoarei si nedespartitei Treimi, hotarâm ca de acum înainte si în veci, primul arhipastor al principatului Ţarii Românesti, Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţarii Românesti, sa se numere printre sfintii pomeniti de Biserica noastra si preamariti de Dumnezeu în ceruri, si sa se cinsteasca cu cântari de lauda în ziua a 28-a a lunii octombrie. Poruncim, de asemenea, în Duhul Sfânt, ca viata, slujba si icoana Sfântului sa fie primite cu evlavie de ierarhi, preoti, monahi si de toti credinciosii ortodocsi“.Propunerea de canonizare a Sfântului Ierarh Iachint a fost înaintata Sfântului Sinod al Bisericii noastre de Mitropolia Munteniei si Dobrogei. Canonizarea a fost hotarâta de catre Sfântul Sinod, în cadrul sedintei din 8 iulie 2008, alaturi de care a fost canonizat atât Sfântul Cuvios Dionisie cel Smerit, cât si Sfântul Voievod Neagoe Basarab.Deci astazi, 28 octombrie, este ziua de praznuire a Sfântului Ierarh Iachint. În calendar va fi trecut cu cruce neagra, simpla, ca sfânt cu polieleu, înaintea sfintilor deja înscrisi în calendar, în ziua respectiva.Îndatoririle primului mitropolit al Ţarii RomânestiSfântul Ierarh Iachint apare pentru prima oara în istoria Bisericii Române de la nord de Dunare în anul 1348, pe când era mitropolit al Vicinei, mitropolie înfiintata probabil în secolul al XI-lea, situata în Dobrogea, lânga Isaccea. Întrucât aceasta provincie apartinea Ţarii Românesti, domnitorul de atunci, Nicolae Alexandru Basarab, a avut posibilitatea de a-l stramuta pe mitropolit la Arges, devenind primul mitropolit al Ungrovlahiei. Dar aceasta numire de mitropolit al românilor din sudul teritoriului tarii noastre trebuia recunoscuta si de Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol.Astfel, dupa mai multe scrisori ale domnitorului Nicolae Alexandru Basarab catre Patriarhie, în mai 1359, Iachint al Vicinei este recunoscut ca mitropolit al Ţarii Românesti. Prin actul care recunostea Mitropolia Ţarii Românesti, noul mitropolit urma „sa întareasca pe citeti, în toata eparhia si enoria lui, sa ridice în treapta ipodiaconi si diaconi, sa hirotoneasca preoti si sa ia pe mâna sa toate drepturile din orice parte ar fi“. Se rânduia, în acelasi timp, „ca toti clericii din acea tara si ceilalti sfintiti calugari sau laici sa-l asculte si sa i se supuna ca unui adevarat pastor, parinte si dascal al lor, sa primeasca bucuros si sa împlineasca toate câte va spune si cu ce-i va sfatui si învata pe ei, cu privire la folosul lor sufletesc“.Batrânul mitropolit Iachint îi cere patriarhului un înlocuitorSpre sfârsitul vietii, nu mai ajungea la sedintele Sinodului patriarhal din Constantinopol. De aceea, a fost trimis în tara Daniil Critopulos, dicheofilaxul - un fel de avocat sau jurist al Patriarhiei de la Constantinopol - ca sa cerceteze activitatea batrânului mitropolit. Venit în tara, delegatul Patriarhiei, Daniil, este trimis cu o scrisori catre patriarhul Filotei al Constantinopolului. Mitropolitul se dezvinovatea de acuzele ce i se aduceau. Îi scria ca este greu bolnav si ca la suferintele trupesti se mai adauga una, sufleteasca, pricinuita de „putina pretuire“ din partea patriarhului, care îi sta „ca o sageata în inima“ si îi „roade neîncetat sufletul“. Îi arata apoi ca n-a participat la sedintele sinodului patriarhul, fiind oprit si de domnul tarii, Viadislav I (1364-1377), având în vedere „lungimea drumului si frica de a nu fi ucis“, dar si pentru ca era cuprins de o „covârsitoare slabiciune trupeasca“, fiind „slabit cu totul si fara putere“. Prin aceeasi scrisoare, mitropolitul Iachint încunostiinta pe patriarh ca domnul si boierii tarii au trimis pe dicheofilaxul Daniil Critopol „ca sa fie sfintit, daruit si binecuvîntat ca arhiereu a toata Ungrovlahia“, având pentru aceasta „voia, îngaduinta si iertarea“ sa. Rezulta din scrisoare ca mitropolitul Iachint dorea în chip sincer sa se retraga de la conducerea Mitropoliei. Nu dupa mult timp, Sfântul Ierarh Iachint pleaca la Domnul în prima jumatate a anului 1372. A fost îngropat lânga biserica mitropolitana de la Arges, în care slujise pe parcursul pastoririi sale. Continuator al monahismului românescA fost un pastor si parinte sufletesc pentru toti românii dintre Dunare si Carpati. A hirotonit preoti pentru toate satele, a zidit biserici la orase si sate, a întemeiat noi asezari manastiresti si a tinut o strânsa legatura duhovniceasca a Bisericii Ţarii Românesti cu Patriarhia de Constantinopol. Ca „exarh al plaiurilor“, mitropolitul Iachint a avut grija si de credinciosii ortodocsi vecini, mai ales cei din Transilvania, carora le trimitea preoti si calugari misionari.Cu ajutorul domnului tarii, Vladislav I, a încurajat si sustinut mult monahismul românesc. A adus în tara, de la Muntele Athos, pe Sfântul Nicodim de la Tismana, pentru a organiza câteva manastiri-lavre dupa model atonit. El a trimis numerosi calugari „vlahi“ la Manastirea Cutlumus din Muntele Athos, unde au ajuns multi calugari vestiti. În tara, a organizat mai multe manastiri, cum ar fi cea de la Tismana, Curtea de Arges, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgoviste, Bolintinul din Deal si din Vale, Tânganu, Cotmeana si altele. (Documentar semnat de George Aniculoaie si publicat în “Ziarul Lumina” din data de 28 octombrie 2008)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 527

Id: 35017

Data: Oct 28, 2013

Imagine: