Credinciosii ortodocsi romani il sarbatoresc, maine, 11 aprilie, pe Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica.Sfantul ierarh Calinic de la Cernica, s-a nascut la 7 octombrie 1787 in preajma bisericii Sf. Visarion din Bucuresti. Parintii lui, Antonie si Floarea, erau romani, oameni buni, cinstiti si tematori de Dumnezeu.Din sfantul botez a primit numele de Constantin. Evlavioasa sa mama Floarea, dupa ce si-a crescut copiii, s-a calugarit la manastirea Pasarea, sfarsindu-si zilele ca schivnica, cu numele de Filofteia. Fiul ei mai mare a slujit Domnului mai intai ca preot de mir si apoi a imbracat si el chipul ingeresc, numindu-se Acachie. Constantin, cel mai mic, le-a urmat pilda.A urmat scoala in București unde pe langa cunostintele ce se puteau capata atunci a deprins si limba greaca. Cand s-a facut mai mare, o aplecare fireasca spre cele duhovnicesti ii mana pasii in zilele de sarbatori spre manastirea Cernica.In anul 1807, a parasit casa parinteasca si a. intrat pentru totdeauna in aceasta sfanta manastire. Staretul Timotei 1-a primit cu dragoste parinteasca, dar cum calugaria cere un timp de incercare, 1-a dat in ascultarea cuviosului Pimen, monah invatat si sculptor priceput.In luna noiembrie 1808, cuviosul Timotei staretul 1-a imbracat in haina monahiceasca. Şi asa, fratele Constantin a ajuns cuviosul monah Calinic. La 3 decembrie acelasi an a fost hirotonisit ierodiacon.In anul 1812 a calatorit in Moldova cu preacuviosul Pimen, parintele lui duhovnicesc, dupa ajutoare pentru zidirea bisericii sfantului Nicolae de la manastirea Cernica. Cu acest prilej a patruns si mai mult inaltul inteles al vietii calugaresti, ca cercetand manastirile de acolo, a vazut oranduielile statornicite de Sfantul Paisie in manastirea Neamtului si in celelalte locuri.La intoarcere, cuviosul Pimen s-a retras la Sfantul Munte Athos pentru mai multa linistire. Calinic s-a despartit cu multa mahnire de el si a trecut in ascultarea cuviosului Doroftei, unul din batranii imbunatatiti ai manastirii.In anul 1813, cand multi din preotii manastirii murisera de ciuma, staretul Timotei a gasit cu cale ca ierodiaconul sau este vrednic de preotie. La 13 februarie 1813 a fost hirotonit preot; iar la 20 septembrie 1815 a fost hirotesit si duhovnic de insusi mitropolitul tarii, Nectarie, avand si ascultarea de ecleziarh.Staretul Timotei s-a mutat catre Domnul la 3 martie 1616 impacat in sufletul sau. Zidise biserica cea mare din ostrovul Sfantul Nicolae in cinstea si numele aceluiasi ierarh; ajunsese si cu pictura pana la jumatate. Obstea cuviosilor au pus in locul lui pe cuviosul Doroftei, parintele duhovnicesc al lui Calinic. Cum acesta era batran si spre sfarsitul calatoriei celei pamantesti, grija manastirii o avea ecleziarhul Calinic.In vara anului 1817, cuviosul Doroftei fiind bolnav, 1-a trimis pe ucenicul sau Calinic la Sfantul Munte Athos sa-l cheme pe cuviosul Pimen in tara, cu gand sa-1 lase staret in locul sau. Cu acest prilej, Calinic a cercetat toate manastirile Athosului; a cunoscut viata lor duhovniceasca, ostenelile intru rabdare ale cuviosilor, asprimea pravilei calugaresti; si-a agonisit multe invataturi; a ascultat cu smerenie sfaturile batranilor sihastrii, bogati intru bunatati duhovnicesti si saraci in grijile lumesti.La intoarcerea din Sfantul Munte Athos, cuviosul Pimen a fost pus iconom al manastirii Cernica. El a inceput sa puna pe parinti la ascultari grele, asemanatoare cu cele de la Sfantul Munte. Monahii de aici nu le puteau implini cu aceeasi usurinta, oricata bunavointa ar fi avut.Poate ca aceasta a fost una din pricinile pentru care cuviosii nu l-au ales staret in locul lui Doroftei. La 13 decembrie acesta s-a mutat catre Domnul, iar a doua zi, adica la 14 decembrie 1818 obstea sfintei manastiri și-a ales ca pastor duhovnicesc pe Calinic, desi nu avea mai mult de 30 ani. Nu trecusera decat 11 ani de la intrarea lui in manastirea Cernica. La 9 aprilie 1820. mitropolitul Dionisie Lupu 1-a cinstit cu vrednicia de arhimandrit.Şi a staretit cuviosul Calinic, sfanta manastire timp de 32 de ani pana in anul 1850 cand a fost ales episcop al Ramnicului.In timpul stareției lui a dus la bun sfarsit biserica Sfantul Nicolae inceputa de starețul Timotei, impodobindu-o cu picturi, strane si toate cele trebuincioase, cu chilii in jurul ei pentru locuinta monahilor; a zidit din temelie biserica din ostrovul Sfantul Gheorghe, trapeza, bucataria, clopotnita cu ceasornic; a cumparat clopote; a infiintat un atelier de veșminte bisericești; a zidit fantani de piatra. A cumpara; o mosie in Buestii – Baraganului unde in 1843 a zidit biserica noua si casa pentru lucratori si a sadit padure de salcam. Danii testamentare, mosia de la Campina de la Tartasesti – Ilfov si alta la Buesti, s-au adaugat sfintei manastiri de la Cernica.Și nu s-a descurajat cand la 18 ianuarie 1838, biserica Sfantul Gheorghe sfințita cu doi ani mai inainte, s-a prabusit la cutremurul cel mare ce fost atunci. A zidit-o din nou, cu ziduri groase si puternice ca de cetate, in anul 1842 fiind gata.Sfantul Calinic s-a ingrijit de manastiri ca: Pasarea, a carei biserica s-a tarnosit in anul 1847 si Caldarusani si de schiturile Icoana, Ghighiu, Poiana Marului, Ratesti si Ciorogirla. Sub obladuirea lui erau puse chiar unele biserici de mir, ca bisericile din Campina, Ghenoaia si Tohanii Buzaului. La aceasta din urma, parintii cernicani aveau dreptul de a alege epitrop.Toate acestea arata ravna neostoita a cuviosului Calinic pentru casa Domnului, sufletul lui mare, priceperea, harnicia, dragostea si ostenelile lui, chipul lui de adevarat pastor sufletesc si chivernisitor.Pentru aceasta veneau in manastirea lui, in Cernica, frati si parinti din toate partile, doritori de mantuire. El ii primea cu dragoste de parinte, ii indemna in carari de inaltari sufletesti.Manastirea Cernica a avut in timpul stareției lui 350 de monahi. Pentru bunatatea si smerenia lui si pentru ruga¬ciunile lui cele bine primite de Dumnezeu, lumea ii zicea sfantul , inca in viata fiind. Şi n-a gresit multimea, ca asa a fost! Nicolae Iorga scrie despre el ca ducea viata aspra de schivnic si nu stia pretul banului, pe care il imprastia darnic in faceri de bine. Traind in sfintenia muncii si a infirmarii,. el era inchinat ca sfant de credinciosii din eparhie si parerile de rau ale tuturora se indreptara mult timp catre mormantul sau pe care-1 voise la Cernica, locul de invatatura si de pregatire duhovniceasca ... .La 14-15 septembrie 1850 a fost ales in stravechiul scaun episcopal de la Ramnicul Valcea. A fost hirotonit arhiereu in Catedrala mitropolitana din Bucuresti, la 26 octombrie 1850, praznicul Sfantului Dumitru, iar inscaunarea i s-a facut la 26 noiembrie, la Craiova, intrucat Resedinta episcopala din Ramnic era distrusa in urma unui incendiu.Chemat la aceasta inalta slujire, noul ierarh a gasit in eparhie o mostenire foarte grea, care se cerea grabnic indreptata. De 10 ani eparhia era condusa de loctiitori, resedinta si Catedrala episcopala erau distruse, numarul preotilor era insuficient, putin pregatiti si cu o stare materiala grea, seminarul inchis, in urma revolutiei din 1848, lacasurile de inchinare neingrijite sau in paragina, iar unele chiar inchise. Desi inaintat in varsta, noul episcop a purces de indata la indreptarea acestor triste stari de lucruri. Indata dupa inscaunare, si-a cercetat eparhia, a randuit protopopi, a hirotonit noi preoti. In 1851 a redeschis seminarul, intai la Craiova, dupa care, in 1854, l-a mutat la Ramnic; a deschis scoli protopopesti pentru pregatirea cantaretilor bisericesti .Dupa ce si-a mutat resedinta la Ramnic (1854), a inceput de indata ridicarea unei noi Catedrale episcopale, dupa planurile intocmite de el insusi si cu pictura lui Gheorghe Tattarescu, a refacut resedinta si bolnita din incinta Episcopiei. Intre anii 1859-1864 a ridicat, din banii sai, o biserica noua la schitul Frasinei, in Muntii Valcii, existent din veacul al XVII-lea, randuind reguli aspre de vietuire, asa cum vazuse la Athos si pe care le respecta el insusi de cand intrase in manastire.Pe 24 mai 1867, fara sa aiba aprobarea oficiala a guvernului, Calinic s-a retras la Manastirea Cernica. Din respect pentru marile sale realizari, lui Calinic nu i s-a retras titulatura, ramanand pana la sfarsitul vietii episcop titular al Ramnicului. A murit pe 11 aprilie 1868. A fost inmormantat doua zile mai tarziu in tinda ctitoriei sale, biserica Sfantul Gheorghe, in prezenta mitropolitului primat al Romaniei, Nifon, si a unui numeros public.Pentru curatia vietii sale, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca sa fie trecut in randurile sfintilor. Festivitatile proclamarii solemne a canonizarii au avut loc la Manastirea Cernica in zilele de 21 si 23 octombrie 1955. Praznuirea a fost fixata la data trecerii sale catre Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcatuite si slujbele de pomenire ale Sfantului, precum si viata sa si felul zugravirii chipului sau.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 629

Id: 731

Data: Apr 10, 2009

Imagine: