În sedinta Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din ie 2005 s-a hotarât canonizarea unui mare ierarh moldovean secolul al XVII-lea: mitropolitul Dosoftei. Acesta s-a nascut în anul 1624, în Suceava, pe atunci »tala tarii Moldovei, în familia unor crestini de neam român, Leonte (Leontari) Barila si Maria-Misira, numindu-se din botez ni trie. A învatat carte la Suceava, apoi la scoala superioara întemeiata de domnitorul Vasile Lupu la manastirea „Sfintii ei Ierarhi" din Iasi si la scoala „Fratiei ortodoxe" din Lvov, pe atunci în Polonia, reorganizata de marele mitropolit Petru Movila al Kievului. în 1649, pe când avea numai douazeci si cinci de ani, s-a calugarit în manastirea Probota, ctitoria si gropnita domnitorului Petru Rares si a familiei sale.Apreciat de toti pentru învatatura si viata sa aleasa, în sul 1658 a fost ales episcop la Husi, în 1660 la Roman, iar în 1-571 era trecut în scaunul mitropolitan de la Iasi, unde a pastorit (cu o întrerupere între 1674-1675] pâna în anul 1686.În cei peste douazeci si cinci de ani de pastorire la Husi, Roman si Iasi, vladica Dosoftei a fost preocupat mai mult de probleme culturale, scriind lucrari originale sau traducând carti de slujba si de învatatura din greceste în româneste. Era însa si un ierarh cu o viata duhovniceasca aleasa, statornic în dreapta credinta si bun îndrumator al poporului dreptcredincios. Mult mai târziu, cronicarul Ion Neculce (1672-1745), care îl va fi cunoscut, îl prezenta prin cuvintele: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu, n.n.) de felul lui. Şi era neam de mazâl (mic boier fara functii administrative sau boier înlaturat din functie, n.n.), prea învatat, multe limbi stia: elineste, latineste, sloveneste si alta adânca carte si învatatura. Deplin calugar sl cucernic sl blând ca un miel. în tara noastra pe (a) ceasta vreme nu este om ca acela".Asa cum notam, Dosoftei a fost, în primul rând, un ierarh de mare cultura. Pe când era calugar la Probota a tradus, pentru prima oara în româneste, Istoriile lui Herodot, „parintele istoriei" (sec. al V-lea î.Hr.), un Pateric grecesc si altele. în timp ce era episcop la Roman, a revazut traducerea Vechiului Testament facuta de învatatul moldovean Nicolae Milescu Spatarul la Constantinopol, între anii 1661-1664, care se va tipari apoi în Biblia de la Bucuresti din 1688.În 1673, a tiparit în manastirea ucraineana ortodoxa din Uniev, în Polonia, Psaltirea în versuri, cu 8634 de versuri, în peste 500 de pagini, prima versificare a Psaltirii nu numai de la noi, cl din tot Rasaritul ortodox. în însasi foaia de titlu nota ca a fost versificata „cu multa osteneala... în cinci ani, foarte cu osârdie mare". Iar în prefata scria ca a lucrat „cu multa truda si vreme îndelungata" si „am tâlcuit precum am putut mai frumos", într-adevar, psalmii versificati de mitropolitul moldovean au adus multa mângâiere în sufletele credinciosilor români de pretutindeni, iar cu timpul unii dintre ei au intrat în cântecele de stea si în colinde. Datorita acestei Psaltiri, Dosoftei este socotit ca primul nostru „poet national".Mitropolitul Dosoftei mai are si meritul ca a fost si primul ierarh care a început traducerea cartilor de slujba în limba româna. începutul 1-a facut cu Preacinstitul Acatist si Paraclis al Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, tradus din slavoneste si tiparit odata cu Psaltirea în versuri, la Uniev. Dupa ce a refacut vechea tipografie a Mitropoliei din Iasi, a tiparit acolo Dumnezeiasca liturghie (1679), a doua traducere dupa cea a diaconului Coresi (Brasov, 1570) si prima facuta de un ierarh; în 1683, a tiparit o noua editie, întregita si îndreptata, semn ca era cautata de preoti. în anii urmatori, a mai tradus si tiparit Psaltirea de-nteles (1680), Molitavnic de-nteles (1681), Parimiile preste an (1683). In Molitvelnic si în Paremii a mai adaugat o lucrare istorica proprie, si anume un Poem cronologic despre domnii Moldovei, începând cu Dragos Voda si pâna la Gheorghe Duca Voda, care era atunci în scaun.între anii 1682-1686, a tiparit o alta lucrare de mare în¬semnatate, tradusa si prelucrata din greceste si slavoneste, Viata si petrecerea sfintilor, în patru volume, la alcatuirea careia a lucrat vreo douazeci si cinci de ani, dupa cum marturisea el însusi în prefata. în aceasta lucrare (vol. IV, fila 52), Dosoftei mentiona pentru prima oara sfintii moldoveni cinstiti de evlavia populara, în frunte cu Daniil Sihastrul de la Voronet.Aceasta a fost ultima carte tiparita de catre mitropolitul Dosoftei, caci, din cauza vitregiei vremilor, a fost silit sa-si traiasca ultimii sapte ani de viata departe de tara si de pastoritii sai. în anul 1686, regele Poloniei Jan Sobieski a pornit un razboi împotriva turcilor. A intrat cu ostile sale în Moldova, în speranta ca va fi ajutat de domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693), dar a fost nevoit sa se retraga, fara sa-si poata îndeplini planurile. La retragerea din Moldova, regele polonez a luat cu el ca ostatic si pe mitropolitul Dosoftei, care a avut curajul sa mustre în public „nelegiuirea ostenilor" polonezi care jefuiau bunurile unor locasuri de închinare, lucru pe care l-au relatat atât Dimitrie Cantemir, cât si Ion Neculce. Din aceste motive, a fost luat „în robie". Ajungând în Suceava, mitropolitul a luat cu el si moastele Sfântului Ioan cel Nou, spre a le feri de profanari, precum si odoarele Mitropoliei si anumite acte de danie. Moastele Sfântului Ioan vor fi readuse la Suceava abia dupa o suta de ani, în 1786.În Polonia, mitropolitul Dosoftei, împreuna cu câtiva calugari care îl însoteau, au fost obligati sa locuiasca în cetatea Stryi, lânga orasul Jolkiew (azi Nesterov, în Ucraina). Pentru batrânul ierarh au fost zile grele, de lipsuri materiale, împreunate cu amaraciunile pribegiei. Din cauza acestora a fost nevoit sa ceara sprijin financiar de la tarii Rusiei, Ioan si Petru (viitorul Petru cel Mare), precum si de la patriarhul Ioachim al Moscovei, care l-au sl trimis diferite ajutoare.În cel sapte ani de exil, mitropolitul a avut grija duhovniceasca a putinilor credinciosi români care traiau în Polonia. Probabil în anul 1690 a hirotonit întru arhiereu pe protopopul vaduv Iosif Stoica din Maramures, care va deveni un aparator energic al ortodoxiei în fata încercarilor autoritatilor locale de a-i trece pe românii maramureseni la „unirea" cu Biserica Romei (în 1992, Iosif Stoica a fost trecut în rândul sfintilor marturisitori).Dosoftei era pretuit de însusi regele Jan Sobieski care, dupa cum scria cronicarul Ion Neculce, asista la slujba Sfintei Liturghii sau la sfintirea apei la Boboteaza savârsite de mitropolit, „de sa mira craiul si toti domnii lesesti (polonezi, n.n.) si lauda de frumoasa taramonie ce are Biserica tarii noastre".În acelasi exil, si-a continuat preocuparile culturale, caci a întocmit o noua versiune din Poemul cronologic despre domnii Moldovei, pâna la Constantin Cantemir. A tradus din limba greaca 154 de versuri din drama Erofili, prelucrata de un poet cretan dupa o piesa italiana; era prima încercare de traducere în româneste a unei opere din dramaturgia universala. Tot acum a început sa traduca în româneste Expunerea credintei ortodoxe, adica Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin.La rugamintea mitropolitului Kievului si a patriarhului Moscovei, Dosoftei a tradus acum din greceste în slavo-rusa mai multe lucrari patristice pentru lamurirea unor probleme teologice controversate: Rânduielile sau poruncile Sfintilor Apostoli, Tâlcuirea Sfintei Liturghii a Sfântului Gherman, patriarhul Constantinopolului, Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul al Antiohiei, Dialog împotriva ereziilor si Despre credinta noastra a Sfântului Simeon> arhiepis¬copul Tesalonicului, Margaritare din cuvântarile unor Sfinti Parinti (40 la numar, dintre care 34 ale Sfântului Ioan Gura de Aur). Tot acum a alcatuit, în slavo-rusa, o culegere de texte patristice si li¬turgice, cu titlul Despre prefacerea Sfintelor Daruri (epicleza), cu scurte explicatii date de el însusi. Asadar, mitropolitul moldovean a fost un bun cunoscator al literaturii patristice, facând-o cunoscuta, prin traducerile lui, si Bisericilor ortodoxe surori rusa si ucraineana.În cursul acestor stradanii teologice si de aparare a înva¬taturii ortodoxe în fata încercarilor de a-i trece pe ucraineni si putinii români din regatul polon la „uniatie", mitropolitul Dosoftei a trecut la Domnul, departe de tara si de pastoritii lui, dar mereu cu gândul la ei, în ziua de 13 decembrie 1693. La capatâiul lui vegheasera cei câtiva calugari moldoveni care îl însotisera în exilul sau polonez. Pleca pe drumul vesniciei cel care a condus trei eparhii moldovene un sfert de veac, cel care a versificat pentru prima oara Psaltirea în tot Rasaritul ortodox, primul nostru „poet national" (socotit un „Eminescu al secolului al XVII-lea"), cel care a tradus lucrari istorice si literare în ro¬mâneste, cel care a tradus pentru prima oara în Moldova carti de slujbe în româneste, cel care a atras atentia pentru prima oara asupra „sfintilor nationali", primul mare cunoscator de la noi al literaturii patristice si post-patristice, ierarhul cu aleasa viata duhovniceasca si care a îndurat un exil nedrept din partea regelui catolic al Poloniei.Din aceste considerente, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotarât, în iulie 2005, ca el sa fie trecut în rândul sfintilor, ur¬mând ca pomenirea lui sa se faca în fiecare an la 13 decembrie, ziua în care a fost chemat de Domnul între alesii Lui. (Informatii preluate din volumul Sfinti daco-romani si români, avându-l drept autor pe Pr. prof. dr. Mircea Pacurariu, aparut la Editura Basilica a Patriarhiei Române în anul 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 538

Id: 36534

Data: Dec 13, 2013

Imagine: