Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet a trait in secolul al XIV-lea, neexistand informatii sigure cu privire la anul nasterii sau al trecerii la cele vesnice al Sfantului. In cele ce urmeaza va prezentam viața sfantului așa cum este menționata in Sinaxarul din Minei: Intru aceasta luna, in ziua a 30-a, pomenirea Sfintitului Parintelui nostru Arhiepiscop Ghelasie de la Ramet. Pe la mijlocul veacului al XIV-lea, Manastirea Ramet din muntii Apuseni era carmuita de ravnitorul spre cele sfinte staretul Ghelasie, care mai apoi a fost ales Arhiepiscop al Transilvaniei, fapt cunoscut dintr-o inscriptie ce se gaseste pe peretele care desparte naosul de pronaosul bisericii, in care se poate citi: "Scris-am eu mult gresitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crisul Alb in timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, in zilele regelui Ludovic".Din traditie se cunoaste ca aceasta manastire a fost pradata si parasita in mai multe randuri, fapt care explica si pierderea oricarui fel de act din care s-ar fi putut afla stiri despre trecutul ei. Localnicii din Ramet au pastrat totusi prin viu grai stirea potrivit careia Sfantul Ghelasie a fost staret aici, iar spre sfarsitul vietii a ajuns vladica al romanilor ardeleni.Fiind Sfantul foarte smerit si ducand o viata aspra, s-au adunat in jurul lui multi ucenici, care ravneau la viata lui imbunatatita, avand pe Sfantul pilda de urmat in viata calugareasca. Manastirea avea pentru vietuitorii ei pamant, fanete, unele la distante mari, cum era si cel de la Hopagi, situat intre comuna Ramet si Ponor, cam la 20 km departe de manastire. Aici isi faceau ascultarea ucenicii Sfantului Ghelasie indeletnicindu-se indeosebi cu cositul fanului. Era un loc lipsit de apa, neaflandu-se izvoare prin imprejurimi pentru potolirea setei ucenicilor sai, care gaseau prilej de murmur si nemultumire.Odata ducandu-se Sfantul Ghelasie la Hopagi sa-i vada pe ucenici ostenind, in arsita zilei, l-au intampinat toti cu plangere, aratandu-si pe fete tristetea ca n-au apa de baut. Atunci Sfantul Ghelasie, rugandu-se lui Dumnezeu fierbinte a atins pamantul de sub o stanca si indata a izvorat apa curata, toti calugarii stamparandu-si setea. La vederea acestei minuni ucenicii, nu numai ca s-au spaimantat, dar s-au si rugat de iertare pentru nelinistea avuta si necredinta aratata. De atunci si pana astazi, izvorul este cunoscut sub numele de Fantana Vladicii si credinciosii din satele strajuite de muntii Apuseni si indeosebi locuitorii de la Ramet au in mare evlavie acest izvor de apa. Dupa ce Sfantul Ghelasie a savarsit minunea, in drum spre manastire si-a dat obstescul sfarsit, in clipa aceea insa au sunat clopotele singure la sapte biserici din imprejurimi. Cand asinul cobora cu Sfantul de la Bradesti spre manastire, in apropiere de Valea Uzii, urmele copitei au ramas sapate in piatra, putand fi vazute si azi. Cand asinul a ajuns la manastire cu sfantul, din nou a ramas copita asinului imprimata pe lespedea de piatra din fata Bisericii vechi. Dupa privegherea indatinata, trupul Sfantului a fost ingropat langa Biserica veche cu cantari de inmormantare fiind petrecut cu multa jale la locul de vesnica odihna. A ramas in traditie amintirea lui sfanta si mormantul presarat cu lumanari la fiecare dumnezeiasca Liturghie de ucenicii sai care ii urmau pilda vietii si trairii lui. Anii au trecut si secole de-a randul vremea si-a lasat urmele pe aceasta biserica veche, iar locul mormantului cu trupul nu s-a mai stiut.In anul 1925, Manastirea a fost cuprinsa de furia paraului Geoagiu, iar biserica veche dupa retragerea apei a ramas ingropata de aluviuni aproape doi metri. Dumnezeu a descoperit in chip minunat moastele acestui nou odraslit din neamul nostru. In timpul cand biserica era impresurata de ape a iesit la suprafata un cap de om care nu se departa de altar ci plutind pe apa a ocolit biserica de trei ori si s-a asezat singur pe fereastra de la altar. Capul avea culoarea galbena si raspandea o mireasma bine placuta. Tot in acea zi apele au mai scos la suprafata inca doua capete. Preotul Barbu din Geoagiu de Sus, slujitor in acea vreme la manastire, a ingropat cu evlavia cuvenita cele trei cranii in partea dreapta a bisericii vechi, pastrandu-se in aceeasi cinste traditia Sfantului Ghelasie.In anul 1940 a venit la manastire un parinte calugar de la Sfantul Munte Athos, de origine roman ardelean din partile locului si a redeschis manastirea. Vazand biserica ingropata, a inlaturat pietrisul si pamantul aduse de ape, ridicand un zid de sprijin de piatra in jur. Calugarii au observat ca iarna in partea dreapta a bisericii vechi, desi era zapada peste tot, intr-un loc anumit, zapada se topea, iar vara disparea roua. Calugarii dandu-si seama ca acesta este un semn, au sapat si au gasit cele trei cranii, pe care le-au spalat si le-au asezat in biserica dupa randuiala manastireasca.In curand avea sa se descopere in chip minunat capul Sfantului Ghelasie. O femeie cu numele Maria din Negresti-Oas s-a imbolnavit de epilepsie si era atat de chinuita incat ii speria pe toti. Mergand pe la manastiri in tara si rugandu-se i s-a aratat Sfantul Ghelasie poruncindu-i sa mearga la manastirea Ramet si acolo se va tamadui. Femeia nu stia unde este aceasta manastire, dar calatorind si tot intreband a aflat drumul spre Ramet. Cand a ajuns in apropiere de manastire, femeia a strigat cu glas mare: "Sfinte Ghelasie ajuta-ma si ma scapa din necaz". Calugarii auzind si socotind aceste cuvinte un semn, s-au adunat in biserica si au inaltat rugaciuni, savarsind Taina Sfantului Maslu. Cuviosul parinte staret cu bogata traire in viata calugareasca a atins pe rand cele trei capete de femeia bolnava. Cand a atins de femeie capul Sfantului Ghelasie, aceasta indata s-a tamaduit si au laudat toti pe Dumnezeu Care s-a "facut minunat intru sfintii sai. Femeia a marturisit calugarilor cum i s-a aratat Sfantul Ghelasie si i-a zis: "Eu sunt Ghelasie ocrotitorul Manastirii Ramet". Asa a aparut evlavia pentru Sfantul Ghelasie, maicile mai batrane din manastire dand marturie ca au cunoscut pe aceasta femeie Maria, care se vindecase in chip minunat de catre ocrotitorul obstii calugaresti.O alta femeie din satul Albina, judetul Timis venea des la Manastire pentru sfintele slujbe. Parintele staret obisnuia ca la sfarsitul slujbei sa tina capul Sfantului pe o tava pentru a primi inchinarea credinciosilor. Acestei femei venindu-i un gand urat in minte se intreba: "Oare nu va mirosi urat capul Sfantului?" Şi in clipa aceea i s-a umplut mana dreapta de un miros greu si nu-si mai putea face Sfanta Cruce. Dandu-si seama de indata ca a gresit fata de Sfantul, si-a marturisit pacatul fata de toti credinciosii din biserica si se ruga plangand la Sfantul s-o ierte de ceea ce a gandit. Dupa mai multe rugaciuni femeia s-a facut sanatoasa si n-a incetat sa se roage Sfantului Ghelasie.O alta minune s-a savarsit cu un locuitor eretic din Cacova Aiudului, in partile Albei, care era bolnav, suferind de paralizie. Auzind ca se fac vindecari la Ramet prin Sfantul Ghelasie si prin izvorul de sub Sfantul Altar, bolnavul a cerut sa fie dus la manastire, fagaduind ca se va lasa de credinta gresita si va reveni la ortodoxie, daca se va face sanatos. Familia aducand pe cel paralizat la manastire, preotii i-au facut Taina Sfantului Maslu, l-au atins de capul Sfantului, i-au dat apa din izvor sa bea si indata s-a facut sanatos. A plecat acasa pe picioarele lui, si-a lasat carjele la biserica manastirii, el trecand cu toata familia la credinta ortodoxa. Multe carji erau lasate de cei ce se vindecau si au fost pastrate pana la o vreme in podul bisericii ca o dovada a puterii tamaduitoare cu care Dumnezeu impodobise capul Sfantului Ghelasie.Din capul Sfantului se raspandea in toata manastirea o mireasma placuta pe care o simteau si maicile si credinciosii, care veneau la manastire mai ales in timpul noptii, la utrenie. Mireasma aparea des dar pentru scurta durata. Vestea despre minunile savarsite de Sfantul Ghelasie a ajuns in multe parti ale tarii. De aceea si in zilele noastre, vin la manastire credinciosi sa auda cuvant de invatatura si mai ales sa primeasca vindecari de boale si neputinte prin mijlocirea Sfantului Ghelasie si prin izvorul de apa tamaduitoare care curge de sub piciorul Sfintei Mese din Sfantul Altar.Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Ghelasie si ale tuturor sfintilor Tai, Hristoase Dumnezeul nostru mantuieste-ne pe noi toti. Amin.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1086

Id: 32152

Data: Jun 30, 2013

Imagine: