Sfantul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului este sarbatorit astazi in Biserica Ortodoxa Romana

In Biserica Ortodoxa Romana este sarbatorit astazi, 11 august, Sfantul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului. Aflam mai multe informatii despre viata acestui sfant care a trait si pe teritoriul tarii noastre din lucrarea Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Sfinti Daco-Romani si Romani .La inceputul veacului al XVI-lea, Biserica din Ţara Romaneasca a fost reorganizata si carmuita - pentru o scurta perioada de timp - de catre un fost patriarh ecumenic, Nifon II care, dupa moarte, a fost trecut in randul sfintilor. Ştiri despre viata lui aflam in lucrarea istoricoaghiografica intitulata: Viata si traiul sfintiei sale parintelui nostru Nifon, patriarhul Ţarigradului (Constantinopolului), scrisa de Gavriil Protul, adica mai marele, sau intaiul intre egumenii manastirilor ortodoxe din Muntele Athos, in nordul Greciei. De aici aflam ca viitorul patriarh s-a nascut in tinutul Peloponez, in sudul Greciei, prin anii 1434-1440, primind din botez numele Nicolae. A invatat carte greceasca si slavoneasca la cativa dascali renumiti ai vremii, intre care si unul cu numele Zaharia din localitatea Arta, in Grecia. In curand a imbracat ingerescul chip al calugariei, primind, potrivit pravilei, numele Nifon, dupa care a fost hirotonit intru iero-diacon. La scurta vreme, Zaharia, cu tanarul sau ucenic si alti frati, s-au refugiat din cauza turcilor, in Albania, gasind adapost la Dira-chion, apoi la Croia (Kruja), la curtea despotului Gheorghe Kastrioti (Scanderbeg), unul din marii luptatori pentru apararea acestei tari in fata primejdiei tot mai amenintatoare a turcilor, in Croia a fost hirotonit ieromonah, in anul 1466 sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a atacat Albania, izbutind sa-si intinda stapanirea pana la tarmurile Marii Adriatice. in fata ostilor turcesti pustiitoare, Zaharia si Nifon au parasit aceasta tara, refugiindu-se in cetatea Ohrida, fiind primiti in manastirea Maicii Domnului. Dupa moartea indrumatorului sau Zaharia, tanarul ieromonah Nifon s-a dus sa-si gaseasca mangaierea sufleteasca in manastirile Sfantului Munte Athos. A stat o vreme la Cutlumus, manastire ctitorita de domnii Ţarii Romanesti, in pestera Crit, in Marea Lavra, ctitorita de Sfantul Atanasie Atonitul si in cete din urma la manastirea Dionisiu. Din linistea acestei manastiri atonite, invatatul si smeritul ieromonah Nifon a fost chemat la inalta slujire arhiereasca, in scaunul de mitropolit al Tesalonicului, in anul 1483. Dupa o pastorie de numai trei ani, Dumnezeu a randuit sa fie chemat la o vrednicie si mai mare, cea de patriarh ecumenic la Constantinopol. Dar aici stapaneau acum turcii, care cucerisera orasul marelui imparat Constantin cel Mare in anul 1453, cand au prefacut in moschee o multime de biserici crestine, incepand cu minunata ctitorie a imparatului Justinan, catedrala Sfanta Sofia, toti preotii si dreptcredinciosii crestini traind in grea stramtorare. Asa se face ca numai dupa doi ani de pastorie, adica in anul 1488, sultanul Baiazid II l-a indepartat din scaun. Parasind Patriarhia, Nifon s-a asezat in manastirea Sfantului Ioan Prodromul (Botezatorul) din insula aflata in fata orasului Sozopolis (in Bulgaria de azi). Aici a zidit un schit cu hramul Sfantul Nicolae, in apropiere de tarmul Marii Negre, pe care l-a inchinat manastirii mai sus pomenite. A petrecut aici opt ani, in rugaciune si liniste, pana in anul 1496, cand a fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei ecumenice. Dar si aceasta noua pastorie n-a durat decat doi ani si cateva luni, caci a fost scos din scaun de turci si trimis in exil la Adrianopol, la biserica cu hramul Sfantul Ştefan. Aici l-a cunoscut domnitorul Radu cel Mare al Ţarii Romanesti (1495-1508). Impresionat ue invatatura lui, dar si de virtutile cu care era impodobit, a cerut ingaduinta stapanirii turcesti sa-l aduca in Ţara Romaneasca, spre a se folosi de cunostintele si priceperea lui, in vederea reorganizarii bisericesti, pe care urmarea sa o faca in tara sa. Şi astfel, in primavara anului 1503, fostul patriarh vine in Ţara Romanesca. A fost primul intre numerosii patriarhi rasariteni care vor veni apoi, secole de-a randul, prin tarile noastre, dupa ajutoare materiale. A convocat de indata, — probabil la Targoviste, unde era resedinta domnului — ,.pre toti egumenii de la toate manastirile Ţarii Ungrovlahiei si tot clirosul Bisericii si facu sabor mare de-npreuna cu domnul si cu toti boierii, cu preotii si cu mirenii... Şi tocmi toate obiceiurile pre pravila si pre asezamant Sfintilor Apostoli. Deci hirotoni si doi episcopi si le deade si eparhie hotarata, care cat va birui; si invata cum vor purta grija si cum vor paste oile cele cuvantatoare carele suntdate-si in seama, ca sa se inderepteze toata tara de la arhierei . Era, deci, un adevarat program de reorganizare a vietii bisericesti din Ţara Romaneasca pe baza canoanelor si a vechilor randuieli bisericesti. Cei mai multi istorici socotesc ca acum s-ar fi hotarat infiintarea episcopiilor de la Ramnic si Buzau. Pentru ca biograful sau Gavriil Protul nu scrie nimic in legatura cu alegerea vreunui mitropolit, se presupune ca insusi Nifon si-a rezervat pentru sine conducerea treburilor Mitropoliei. Şederea lui Nifon in Ţara Romaneasca a fost de scurta durata, caci a ajuns la neintelegeri cu domnitorul Radu cel Mare, pentru ca nu aprobase casatoria surorii acestuia cu un boier moldovean, intrucat era impotriva canoanelor si randuielilor bisericesti. De aceea, in vara anului 1505 a parasit Ţara Romaneasca, indreptandu-se spre Sfantul Munte Athos. A stat o vreme in manastirile Vatoped, apoi la Dionisiu. Gavriil Protul descrie si traiul sau in aceste doua manastiri, prin cuvintele: Cat petrecu acolo, in toate era intocmai cu alti frati, si cu mancarea si cu postul si cu osteneala si fara de preget, atata cat le era altor frati rusine de smerenia si de nevointa lui; ca era tuturor chip de invatatura si de mustrare si se nevoia spre toate ascultarile... Şi pe multi din pagani, turci, armeni si de alte eresuri, i-a intors de i-a botezat si i-a uns cu Sfintul Mir si i-a adus in credinta cea adevarata a pravoslaviei (Ortodoxiei, n.n.) — mai mult de 4000 de suflete. Iar pe cati misei au miluit si saraci si cati au scos din robie aceia n-au numar; asa era de milostiv si bun tuturor si dumnezeiesc si dirept . Şi-a dat obstescul sfarsit la manastirea Dionisiu la 11 august 1508. Dupa trecerea a sapte ani, evlaviosul domnitor Neagoe Basarab (1512-1521), care purtase de grija lui Nifon in timpul neintelegerilor sale cu Radu cel Mare, a trimis o solie la manastirea Dionisiu, ca sa ceara pentru o vreme osemintele lui, spre a fi aduse in tara, ca sa curateasca si sa tamaduiasca greseala Radului Voda . Egumenul si soborul au indeplinit rugamintea domnului muntean, incat osemintele patriarhului au fost aduse la noi in tara, fiind primite cu mare bucurie. Au fost puse deasupra mormantului lui Radu cel Mare, facandu-se rugaciuni pentru iertarea lui. Apoi au fost asezate intr-o frumoasa racla de argint poleit cu aur, impodobita cu pietre scumpe si cu email - in forma unei bisericute cu cinci turle - daruita de Neagoe Voda, dupa care au fost inapoiate manastirii Dionisiu. Calugarii de aici, adanc miscati de darul domnului roman, i-au trimis capul sfantului si o mana, pe care el le-a daruit minunatei sale ctitorii de la Curtea de Arges. Au stat aici pana in anul 1949, cand au fost duse in catedrala mitropolitana, cu hramul Sfantul Dumitru, din Craiova. La 16 august 1517, a doua zi dupa sfintirea manastirii lui Neagoe Voda din Curtea de Arges, de fata fiind si patriarhul ecumenic Teolipt I, a avut loc canonizarea lui Nifon, adica trecerea sa in randul sfintilor, prima despre care se stie ca s-ar fi facut la noi in tara. S-a hotarat ca pomenirea lui sa se faca in ziua mortii sale, adica la data de 11 august a fiecarui an. Curand dupa moarte, Gavriil Protul, la indemnul lui Neagoe Basarab, i-a scris viata, in limba greaca; aceasta s-a tradus apoi in slavoneste, iar mai tarziu in romaneste. Nu cunoastem nimic din prima slujba a patriarhului Nifon, intocmita cu prilejul canonizarii. Abia pe la sfarsitul secolului al XVIII- lea, egumenul Partenie de la Arges a cerut slujba sa la manastirea Dionisiu. A fost alcatuita atunci de catre un cunoscut autor de vieti de sfinti, Nicodim Aghiori-tul († 1809), fiind tradusa in romaneste de episcopul Iosif al Argesului si tiparita la Sibiu in anul 1806; mai tarziu a fost retiparita de cateva ori. In Mineiul grecesc a fost introdus pentru prima oara in cel tiparit la Constantinopol in 1843, apoi in Mineiul romanesc tiparit la Manastirea Neamt in anul 1847 si intr-o editie sinodala din 1894. Cu toate acestea, Sfantul Nifon se bucura mai mult de o cinstire locala , la Muntele Athos si in Ţara Romaneasca. O parte din moastele sale se gasesc la Craiova.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 705

Id: 8379

Data: Aug 11, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).