„Iudeii, chinuiti de rautate, voind sa-L învinuiasca, au facut, chiar fara voia lor, sa straluceasca minunea. Iar Domnul, iscusit fiind, S-a folosit de invidia lor spre a face vadita minunea.” „Trupul lui Hristos împiedica pe oameni sa-L socoteasca Dumnezeu. Dar Domnul nu-i cearta, ci, prin minunile Sale, cauta sa-i ridice si sa le înalte gândul.” „Nu trebuie sa te mânii daca e hulit Dumnezeu. Hula nu-1 pricinuieste nici o vatamare lui Dumnezeu; ci, dimpotriva, cel ce-L huleste, acela se raneste.” „Omul care se îndreapta datorita fricii se întoarce iute iarasi la rautatea lui”.„Şi intrând în corabie, a trecut si a venit în orasul Sau. Şi iata I-au adus un slabanog, care zacea în Dat Şi vazând Iisus credinta lor, a zis slabanogului: «îndrazneste, fiule! Iertate îti sunt pacatele!»” (Matei 9, 1-2)Evanghelistul Matei numește aici Capernaumul orașul Sau. Betleemul a fost orașul în care S-a nascut; Nazaretul, orașul în care a crescut; iar Capernaumul, orașul în care a locuit în permanența.Slabanogul de la Matei este altul decât cel de la Ioan (Ioan 5, 1-15). Unul se afla la scaldatoarea Vitezda, celalalt în Capernaum; unul era bolnav de treizeci și opt de ani; celuilalt nu i se spune vârsta; unul era lipsit de ajutoare; celalalt avea oameni care-l îngrijeau, care-1 purtau, care 1-au adus la Iisus. Unuia Domnul îi spune: „Fiule, iertate îți sunt pacatele” (Matei 9, 2); celuilaltîi zice: „ Vrei sa fii sanatos?(Ioan 5, 6). Pe slabanogul de la loan l-a vindecat Domnul într-o sâmbata (Ioan 5, 10); pe cel de la Matei, în alta zi, nu sâmbata; ca daca ar fi fost sâmbata, iudeii L-ar fi învinuit; dar așa, au tacut; la vindecarea celui de la Ioan s-au pornit cu prigoana împotriva Lui (Ioan 5, 16).N-am spus fara rost acestea, ci ca sa nu socotești ca este nepotrivire între Evanghelii, banuind ca e vorba de unul și același slabanog.Uita-mi-te la smerenia și blândețea Stapânului! Mai înainte departase de El mulțimile; când a fost alungat de gadareni, nu S-a împotrivit, ci a plecat, dar nu departe; și iarași S-a suit în corabie, deși putea sa treaca marea cu piciorul; ca nu voia sa faca totdeauna minuni, ca sa nu se creada ca e numai Dumnezeu, și nu și om deplin.Evanghelistul Matei spune ca slabanogul a fost adus la El; ceilalți evangheliști spun ca l-au adus înaintea Lui, spargând acoperișul casei (Marcu 2, 4; Luca 5, 10). L-au pus pe slabanog înaintea Lui, fara sa spuna ceva; I-au îngaduit totul lui Hristos. La începutul activitații Sale, Hristos mergea din loc în loc și nu cerea atât de mare credinta celor care se apropiau de El; acum însa cei bolnavi vin la El, iar El le cere credinta. „Vazând credinta lor”, spune Matei, adica a acelora ce l-au adus. Hristos nu cere totdeauna credinta de la cei bolnavi; de pilda nu cere credinta de la cei nebuni sau de la cei care si-au pierdut constiinta din pricina vreunei boli. Acum însa credea si bolnavul; ca daca nu credea, n-ar fi lasat sa fie coborât. Asadar pentru ca bolnavul a aratat atâta credinta, Şi-a aratat si Hristos puterea Lui, iertând cu toata autoritatea pacatele si aratând prin aceasta ca este de aceeasi cinste cu Parintele Sau. Uita-te ca chiar de la început Domnul a aratat ca are putere; a aratat-o: prin învatatura Sa, când îi învata pe oameni; prin lepros, când i-a spus: „Vreau, curateste-te!”(Matei 8, 3); prin sutas, când la spusele acestuia: „Zi numai cu cuvântul si se va tamadui sluga mea!” (Matei 8, 8), S-a minunat de el si 1-a laudat înaintea tuturor; prin mare, când a potolit-o numai cu cuvântul (Matei 8, 26); prin demoni, când demonii L-au recunoscut Judecator (Matei 8, 29) si când i-a scos cu multa putere din cei doi îndraciti. Acum iarasi, într-un chip si mai deosebit, sileste pe dusmanii Lui sa marturiseasca ca este de aceeasi cinste cu Tatal si sa o spuna chiar cu gura lor. Iisus cu smerenia Lui obisnuita - ca erau adunati multi oameni, ca astupasera intrarea; de aceea l-au coborât pe slabanog prin acoperis - n-a alergat îndata la vindecarea trupului, care se vedea, ci ia de la cei de fata prilejul vindecarii; si a vindecat mai întâi ceea ce nu se vedea, sufletul, iertându-i pacatele. Prin iertarea pacatelor a mântuit sufletul slabanogului, dar Luisi nu Şi-a adus multa slava.Iudeii, chinuiti de rautate, voind sa-L învinuiasca, au facut, chiar fara voia lor, sa straluceasca minunea. Iar Domnul, iscusit fiind, S-a folosit de invidia lor spre a face vadita minunea.Iudeii faceau galagie si spuneau: „Acesta huleste! Cine poate ierta pacatele decât numai Dumnezeu?” (Marcu 2, 7). Ce le-a raspuns Iisus? A respins, oare, banuiala lor? Nu, desi, daca n-ar fi fost de aceeasi cinste cu Tatal, ar fi trebuit sa spuna: „Pentru ce aveti despre Mine o parere care nu Mi se potriveste? Departe de Mine aceasta putere!”. Dar Hristos n-a grait asa! Dimpotriva, a întarit si confirmat totul, si cu cuvântul si cu minunea. Şi pentru ca ar fi suparat pe iudei, daca ar fi spus despre El ca este Dumnezeu, întareste aceasta prin altii; si lucru minunat, nu numai prin prieteni, ci si prin dusmani. Aceasta-i bogatia întelepciunii Lui! Prin prieteni, când a spus; „Vreau, curateste-te!”(Matei 8, 3)si când a spus: „Nici în Israel n-amaflat atâta credinta” (Matei 8, 10); iar prin dusmani acum; dupa ce dusmanii Lui au spus ca nimeni nu poate ierta pacatele decât numai Dumnezeu, Hristos a adaugat: „Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamânt sa ierte pacatele”, atunci a zis slabanogului: „Scoala-te, ia-ti patul și te du la casa ta!” (Matei 9, 6). Nu numai acum, ci si alta data, când dusmanii Lui I-au spus: „Pentru lucru bun nu aruncam noi cu pietre în Tine, ci pentru hula, ca Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu” (Ioan 10, 33).Domnul n-a respins aceasta parere, ci iarasi a confirmat-o zicând: „Daca nu fac lucrurile Tatalui Meu, sa nu credeti în Mine; dar daca le fac, de nu credeti în Mine, credeti în faptele Mele” (Ioan 10, 37-38).„Am venit la Tine sa ma vindeci si Tu îmi ierti pacatele. De unde poti sti ca-mi pot fi iertate pacatele?”Acum Domnul mai da o alta dovada, nu mica, ca este Dumnezeu si de aceeasi cinste cu Tatal. Iudeii spuneau ca numai Dumnezeu are puterea de a dezlega pacatele; Hristos însa nu numai ca dezleaga pacatele, dar chiar, înainte de aceasta, arata ca are si o alta putere, pe care numai Dumnezeu o are, aceea de a da la lumina gândurile ascunse ale oamenilor. Iudeii nu spusesera ce gândeau în ei însisi; ca zice evanghelistul: „Iata unii carturari au zis în sine: „Acesta huleste”. Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, a zis: pentru ce cugetati cele rele în inimile voastre?” (Matei 9, 4-5).Numai Dumnezeu poate cunoaste gândurile ascunse ale oamenilor. Asculta ce spune profetul: „Tu singur cunosti inimile” (II Cron. 6, 30); si iarasi: „Cel ce cerci inimile si rarunchii, Dumnezeule”(Ps. 7, 10); iar profetul Ieremia spune: inima este mai adânca decât toate; si este om si cine-l va cunoaste” (Ieremia 17, 9); si „Omul se va uita la fata, dar Dumnezeu, la inima” (I Regi 16, 7). Sunt înca si alte multe locuri în Scriptura din care se vede ca numai Dumnezeu poate sa cunoasca gândurile oamenilor.Asadar Hristos, pentru a arata ca este Dumnezeu si egal cu Tatal, descopera si face cunoscute gândurile carturarilor: ca ei se temeau de multime si nu îndrazneau sa-si dea pe fata parerea lor. Hristos însa le-o descopera si o face cunoscuta, dar Se arata îndurator fata de rautatea lor, ca le spune doar atât: „Pentru ce cugetati cele rele în inimile voastre?.Daca cineva din cei de fata ar fi fost îndreptatit sa se mânie, apoi cel bolnavar fi trebuit sa se mânie, pentru ca a fost înselat si sa spuna: „Am venit la Tine sa ma vindeci si Tu îmi ierti pacatele. De unde poti sti ca-mi pot fi iertate pacatele?” Dar slabanogul nu rosteste niste cuvinte ca acestea, ci se lasa în puterea dumnezeiescului sau tamaduitor. Carturarii, însa, dusmanosi si invidiosi, privesc cu ochi rai binefacerile primite de altii. Din pricina asta Hristos îi si tine de rau, dar cu toata blândetea, spunându-le: „Daca nu credeti ca am putere sa iert pacatele si socotiti vorbele Mele o laudarosenie, iata va mai dau înca o dovada a Dumnezeirii Mele: va dau pe fata gândurile voastre ascunse!” Şi dupa ce le-a descoperit gândurile, le-a mai dat si o alta dovada.- Care dovada?- Înzdraveneste trupul slabanogului!Când mai înainte i-a spus slabanogului ca-i iarta pacatele, n-a aratat lamurit puterea Lui, ca n-a spus: „Îti iert pacatele!”, ci Iertate îti sunt pacatele!” Dar pentru ca dusmanii l-au silit, Hristos le arata si mai lamurit puterea Sa, zicând:„Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamânt sa ierte pacatele" (Matei 9, 6).Vezi, dar, ca Hristos vrea ca oamenii sa-L creada ca este egal cu Tatal. N-a spus ca Fiul Omului are nevoie de altcineva ca sa ierte pacatele sau ca I-a dat altcineva puterea aceasta, ci ca „are putere sa ierte pacatele”. „Nu va spun aceasta din ambitie, zice Hristos, ci ca sa va conving ca nu hulesc când Ma fac egal cu Dumnezeu”. Totdeauna Hristos cauta sa dea dovezi clare si de necontestat de Dumnezeirea Sa, ca atunci când a spus: „Mergi de te arata preotului” (Matei 8, 4), când a facut pe soacra lui Petru sa slujeasca (Matei 8, 15) si când a îngaduit ca porcii sa se arunce în mare (Matei 8, 32). Tot asa si acum; dovada a iertarii pacatelor este înzdravenirea trupului slabanogului; iar dovada a înzdravenirii, ducerea patului, ca sa nu fie socotita nalucire însanatosirea.Şi Domnul nu face asta mai înainte de a-i întreba pe carturari:Ce este mai lesne a zice: «Iertate îti sunt pacatele!» sau a zice: „Ia-ti patul tau si mergi la casa ta!”?(Matei 9, 6).Cu alte cuvinte Hristos le graieste asa: „Ce vi se pare mai usor: a înzdraveni un trup slabanogit sau a ierta pacatele sufletului? Negresit e mai usor sa înzdravenesti un trup slabanogit; ca pe cât este mai bun sufletul decât trupul, pe atât este mai mare lucru a ierta pacatele decât a tamadui un trup; dar pentru ca iertarea pacatelor este o lucrare ce nu se vede, iar vindecarea trupului una care se vede, adaug acum si ceea ce este mai usor, dar mai saritor în ochi, ca prin aceasta sa aveti dovada ca am savârsit si ceea ce este mai greu, dar nevazut”.Hristos, prin faptele Sale, descopera lumii ceea ce spusese mai înainte Ioan Botezatorul despre El, ca ridica pacatele lumii (Ioan 1, 29).„Blândetea e mai puternica decât forța”Ridicându-1, deci, din boala, 1-a trimis acasa. Şi acum Hristos arata ca nu e mândru si ca vindecarea nu-i o nalucire; îi face martori ai vindecarii pe martorii bolii slabanogului. „Eu, spune Domnul slabanogului, am vrut, prin vindecarea bolii tale, sa vindec si pe cei ce par sanatosi cu trupul, dar bolnavi cu sufletul. Dar pentru ca nu vor, du-te acasa si îndreapta pe cei din casa ta!”.Iata, prin aceasta minune, Domnul arata ca este Creator si al sufletului si al trupului. Vindeca si boala sufletului si boala trupului; iar prin vindecarea celui ce se vede, adica a trupului, face cunoscuta si vindecarea celui ce nu se vede, adica a sufletului.Totusi multimile se târasc înca pe jos; ca spune evanghelistul: „ Vazând multimile s-au mirat si au slavit pe Dumnezeu, Care a dat oamenilor o putere ca aceasta” (Matei 9, 8).Trupul lui Hristos împiedica pe oameni sa-L socoteasca Dumnezeu. Dar Domnul nu-i cearta, ci, prin minunile Sale, cauta sa-i ridice si sa le înalte gândul. Deocamdata nu era putin lucru ca-L socoteau mai mare decât toti oamenii si ca venea de la Dumnezeu. Daca ar fi fost pe deplin încredintati de asta, cu timpul ar fi cunoscut ca este si Fiu al lui Dumnezeu; dar n-aveau aceasta deplina încredintare; de aceea nici nu se puteau apropia de credinta ca El este Dumnezeu. Spuneau doar iudeii: „Acest om nu este de la Dumnezeu! Cum este acesta de de la Dumnezeu?” (Ioan 9, 16). Aceste cuvinte le repetau iudeii necontenit, acoperindu-si cu ele propriile lor pacate.Aceasta[1] o fac si acum multi, care, sub pretext ca apara pe Dumnezeu, îsi satisfac în realitate pornirile lor patimase împotriva celor pe care-i urasc, când ar trebui sa faca totul cu blândete. Dumnezeul tuturor ar putea sa elibereze trasnetul peste cei ce-L hulesc, dar El rasare soarele si pogoara ploaie si da cu îmbelsugare pe toate celelalte. Pe El trebuie sa-l imitam si noi! Pe cei ce hulesc pe Dumnezeu sa-i rugam, sa-i sfatuim, sa-i povatuim cu bunatate, nu cu mânie, nici cu salbaticie. Nu trebuie sa te mânii daca e hulit Dumnezeu. Hula nu-1 pricinuieste nici o vatamare lui Dumnezeu; ci, dimpotriva, cel ce-L huleste, acela se raneste. Nu te mânia pe hulitor! Suspina pentru e1, plânge-l! Fapta lui e vrednica de plâns. Pe un om ranit nimic nu-1 poate vindeca asa de bine ca blândetea. Blândetea e mai puternica decât forța. Iata ce graieste Dumnezeu, Cel hulit de noi, atât în Vechiul cât si în Noul Testament; în Vechiul Testament: Poporul Meu, ce ți-am facut? (Miheia 6, 3); iar în Noul Testament: „Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?” (Fapte 9, 4).Pavel ne porunceste sa povatuim cu blândete pe cei ce ne stau împotriva (II Tim 2, 25); iar Domnul a certat cu asprime pe ucenici când s-au apropiat de El si l-au cerut sa pogoare foc din cer, spunându-le: „Nu stiti ai carui Duh sunteti!”(Luca 9, 54-55).Şi acum, când carturarii L-au hulit, Domnul nu le-a spus: „O, spurcatilor si înselatorilor! O, pizmasilor si dusmanii mântuirii oamenilor, ci: „Pentru ce cugetati cele rele în inimile voastre?”(Matei 9, 4).Trebuie, dar, sa stârpim cu blândete boala. Omul care se îndreapta datorita fricii se întoarce iute iarasi la rautatea lui. De aceea a poruncit Domnul sa se lase si neghina (Matei 13, 30), ca sa se dea vreme de pocainta. Multi din acestia s-au pocait si au ajuns oameni vrednici, desi mai înainte erau pacatosi si rai. De pilda: Pavel, vamesul, tâlharul. Şi ei erau neghine, dar au ajuns grâu curat Cu semintele este cu neputinta sa se întâmple asta; cu oamenii însa, care sunt înzestrati cu vointa, este lesne si usor; ca sufletul omului nu-i înlantuit de legile firii, ci este cinstit cu libertatea vointei. Asadar, când vezi un dusman al adevarului, vindeca-l, îngrijeste-1, reîntoarce-1 la virtute. Da-te tu pilda de viata curata; cauta sa nu poata fi osândite cuvintele tale; apara-1, poarta-i de grija; fa totul ca sa-1 îndrepti imitând pe marii doctori; aceia nu vindeca numai într-un singur chip, ci, când vad ca o doctorie nu e de folos, se folosesc de o alta doctorie, apoi de alta; uneori taie rana, alteori o leaga. Şi tu esti un doctor al sufletelor; foloseste tot felul de doctorii, dupa legile lui Hristos, ca sa iei plata: si a mântuirii tale si a folosului altora. Facând totul spre slava lui Dumnezeu, esti si tu slavit, ca a spus Domnul: „Pe cei ce Ma slavesc îi voi slavi, iar cei ce Ma defaima vor fi defaimati”(I Regi 2, 3).Sa facem, asadar, toate spre slava lui Dumnezeu, ca sa avem parte de mostenirea cea fericita, pe care, faca Dumnezeu, sa o dobândim noi cu totii, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea în vecii vecilor, Amin.(Sfântul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, traducere, indici și note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, pp. 362-367)[1] De aici începe partea morala: Nu trebuie sa sfatuim cu mânie,ci cu blândețe pe cei ce au o parere greșita despre Dumnezeu.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 813

Id: 42562

Data: Jul 19, 2014

Imagine: