Biserica Ortodoxa Romana il cinsteste la 5 august pe Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt. A trait, in secolul trecut, 47 de ani. A intrat in viata monahala la 20 de ani, in obstea Manastirii Neamt. Dupa putin timp, a plecat in Ţara Sfanta, pustiind mai multi ani, in sfintenie, in pestera Sf. Ana, din pustiul Hozevei. La 20 de ani de la moartea sa, trupul i-a fost descoperit intact. Cinstit de greci, care i-au pictat icoana si i-au alcatuit slujba, numindu-l Sfantul Ioan Romanul, Sfantul Ioan Iacob a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana in sedinta Sfantului Sinod din 20 iunie 1992, cu data de pomenire la 5 august.Cuviosul Ioan Iacob s-a nascut in satul Crainiceni - Horodistea, judetul Botosani, la 23 iulie 1913, intr-o familie de tarani credinciosi, Maxim si Ecaterina Iacob, primind la botez numele Ilie. Ramanand orfan de mama la numai sase luni, a fost crescut de bunica sa dinspre tata, Maria, o femeie evlavioasa, care avea sa sadeasca primele seminte ale credintei crestine in sufletul micutului Ilie. Pe cand avea doi ani si jumatate, tatal copilului a murit in razboi, iar cand avea zece ani, mama care il crescuse a trecut si ea la cele vesnice. Dupa aceasta, copilul a intrat in grija unchiului, Alecu Iacob. A urmat primii ani de scoala in satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) si liceul la Cozmeni-Cernauti, fiind cel mai bun elev din scoala si absolvind cu note foarte mari Bacalaureatul. Manastirea!Desi, in vara anului 1932, rudele il indemnau catre Facultatea de Teologie, ca sa se faca preot, el s-a simtit chemat de Dumnezeu la o viata mai inalta, spunandu-le ca vrea sa devina calugar.Nestiind ce sa aleaga, s-a rugat mult si, dupa un an, pe cand lucra la camp, a auzit in plina zi o voce sus, spunandu-i: Manastirea!. Astfel, a inteles ca Dumnezeu il chema catre viata monahala si a plecat la Manastirea Neamt sa se calugareasca. A fost primit cu multa dragoste de staretul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei si apoi al doilea patriarh al Romaniei, primind ascultare la biblioteca si la infirmerie. Dupa un an, a mers in sudul tarii, vizitand asezamintele monahale de pe Valea Oltului, hotarandu-se sa ramana pentru o vreme la Manastirea Turnu, care l-a impresionat mai ales prin viata sihastreasca specifica.Dupa cateva luni, a fost chemat sa-si faca stagiul militar la Regimentul 29 Infanterie din Dorohoi, fiind repartizat la ingrijirea bolnavilor din infirmeria regimentului. S-a reintors la Neamt in anul 1935, reluand aceleasi ascultari. Dar aranjatul cartilor pline de praf si mucegai, precum si curentii de aer de la ferestre l-au imbolnavit de reumatism, boala pe care a infruntat-o cu multa rabdare, pana la moarte.Dialogurile cu DumnezeuLa 8 aprilie 1936, in Saptamana Sfintelor Patimi, fericitul rasofor Ilie Iacob a fost tuns in monahism, primind numele de Ioan.Cateva luni mai tarziu, in noiembrie 1936, a plecat in pelerinaj, alaturi de monahii Claudiu si Damaschin, la Betleem, Hebron si alte localitati din Ţara Sfanta.La putin timp, insotitorii sai s-au intors la Neamt, insa el s-a hotarat sa ramana in Ţara Sfanta, spre... a dobandi desavarsirea.Primii doi ani i-a petrecut intr-o pestera din pustiul Iordanului, apoi a mers la Manastirea Sf. Sava, unde a primit schima cea mare, care cere post aspru, rugaciune si slujire neintrerupta.Timp de opt ani, cat a trait in aceasta vatra monahala, rabdand grele ispite, boli si incercari de la oameni si de la diavoli, Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt a indeplinit mai multe ascultari: ingrijitor al bolnavilor, paraclisier, ghid, ajutor de econom si bibliotecar. Invatase perfect limba greaca, citind in original si traducand din Sfintii Parinti, si si-a insusit limbile araba, germana si franceza.Pentru viata lui aleasa in ascultare, rugaciune si priveghere, era apreciat de toti vietuitorii din manastire. Avand si darul scrierii de invataturi si versuri duhovnicesti, Cuviosul Ion Iacob aseza pe hartie dialogurile sale launtrice cu Dumnezeu, pe care le trimitea fratilor sai din Ţara Sfanta sau le dadea pelerinilor romani care veneau spre inchinare la Mormantul Domnului.Opt ani in pestera Sfintei AnaIn timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, intre anii 1940-1941, din cauza razboiului, Cuviosul Ioan a fost inchis, impreuna cu alti preoti si calugari romani din Ţara Sfanta, intr-un lagar pe Muntele Maslinilor. La 14 septembrie 1947, a fost hirotonit preot in Biserica Sfantului Mormant si numit egumen la Schitul romanesc Sfantul Ioan Botezatorul de pe Valea Iordanului. Timp de cinci ani, cat a indeplinit aceasta ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a savarsit zilnic toate sfintele slujbe in limba romana, a tradus numeroase pagini din Sfintii Parinti cu invataturi pentru calugari si pelerini; a compus un bogat volum de versuri duhovnicesti, a innoit chiliile si biserica schitului si, mai ales, viata duhovniceasca din schit. In 1952 s-a retras, impreuna cu ucenicul sau Ioanichie Paraiala, in pustiul Hozeva, langa Ierihon, nevoindu-se, in rugaciuni neincetate, in privegheri de toata noaptea, in postiri indelungate, in lacrimi nestiute, in cugetari si in doriri duhovnicesti, rabdand tot felul de ispite, suferinte, lipsuri, lupte cu diavoli, dar aprinzandu-se de multa ravna pentru Hristos si slavind pe Dumnezeu, aproape opt ani in pestera Sf. Ana, care tinea de Manastirea Sf. Gheorghe Hozevitul.Intrucat la pestera se ajungea greu, urcand pe o scara inalta, nu primea pe nimeni, comunicand cu cei ce veneau la el prin rugaciune, prin scrierile sale sfinte sau mai ales prin ucenicul sau. Scria versuri religioase si traducea pagini patristice din limba greaca, manca o data pe zi, si atunci pesmeti, masline sau smochine si bea putina apa, iar noaptea dormea cateva ore, pe o scandura, sub cap avand o piatra in loc de perna.Calugar roman, sfant pentru greciUltimii ani ai vietii i-a petrecut in permanenta vorbire cu Hristos. Nevointele sale au ramas ascunse chiar si ucenicului sau apropiat, care le vedea doar pe cele exterioare: privegherile de toata noaptea, citirea si traducerea cartilor sfinte, compunerea de versuri. Nevointele cele din inima doar Dumnezeu singur le cunoaste.In anul 1960, boala sa s-a acutizat si, simtindu-si sfarsitul aproape, miercuri, 4 august, s-a impartasit cu Sfintele Taine, iar joi dimineata, la ora 5:00, si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, la numai 47 de ani, fiind inmormantat in pestera nevointelor sale.Mormantul sau a ramas pecetluit vreme de 20 de ani, fiind aproape uitat in pestera Sfanta Ana. Doar cativa pelerini romani mai veneau aici din cand in cand, pentru a aprinde o lumanare si pentru a se ruga. La 8 august 1980, odata cu un grup de pelerini, a venit si un arhimandrit grec care pustnicise un timp in apropiere si care fusese fiu duhovnicesc al Cuviosului Ioan. El il visase intr-o noapte pe parintele sau care i-a spus sa vina la acea pestera pentru a-l vedea. A obtinut cu greu permisiunea staretului manastirii, Amfilohie, dar la deschiderea mormantului, trupul sau a fost aflat intreg, nestricat de vreme, raspandind buna mireasma, semn ca l-a preamarit Dumnezeu si l-a numarat in ceata sfintilor, pentru nevointa si sfintenia vietii sale de pe pamant. Sfintele sale moaste au ramas in pestera pana la 15 august, cand au fost coborate, cu prilejul hramului, pentru a fi expuse in Manastirea Sf. Gheorghe Hozevitul. Aici s-au slujit atunci 40 de Sfinte Liturghii, autentificandu-se astfel sfintenia vietii acestui cuvios.Cinstit de greci, care i-au pictat icoana si i-au alcatuit slujba, numindu-l Sfantul Ioan Romanul, Sfantul Ioan Iacob a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana in sedinta Sfantului Sinod, din 20 iunie 1992, cu data de pomenire la 5 august. In satul copilariei Sfantului Ioan IacobCand era prunc de cateva luni, bunica Maria il purta pe Iluta in traista, il lua cu dansa la munca la camp, iar cand copilul plangea dupa laptele de mama, bunica lega o bucata de mamaliga cu zahar intr-un colt de prosop, ca sa-l potoleasca. De multe ori, inainte de-a se duce la scoala, trecea pe la bunica cealalta, care ii facea un urs de mamaliga, apoi, inainte ca soarele sa urce pe cer, isi descalta ghetutele si trecea descult Prutul pana la Lipcani. Era foarte evlavios, in toata prezenta lui. Purta plete si era inclinat clar spre calugarie, dupa cum ne-a spus o batrana din Crainiceni, o copila pe cand Ilie Iacob se hotarase sa aleaga manastirea.La 95 de ani de la nasterea sa, prea putine amintiri mai dainue intregi in mintile localnicilor care l-au cunoscut pe Iluta atunci cand era copil sau adolescent.Plecat la Manastirea Neamt sa se calugareasca, venea din cand in cand acasa, aducand iconite si carti pentru sateni. Dar, deodata, a venit in satul natal, si-a incheiat socotelile cu aceste locuri si a plecat tocmai la Ierusalim. Inainte de plecare, isi amintesc rudele sale, calugarul Ioan s-a intos in sat sa vanda pamantul ce-l mostenise de la parinti, pentru a avea cu ce sa-si plateasca drumul. Atunci si-a vizitat toate rudele pe care le avea, si-a luat ramas bun de la ele si-apoi s-a dus. Vestea ca el este sfant a ajuns tarziu la urechile satenilor care l-au cunoscut.Ocrotitorul parohiei CrainiceniOamenii din Crainiceni au inceput sa stie mai multe despre Sfantul plecat din satul lor, citindu-i viata tiparita in carti, mai ales viata din momentul plecarii sale de acasa. Rudele i-au invatat Troparul si Acatistul aproape pe dinafara, iar Hrana duhovniceasca a Sfantului Ioan Romanul le hraneste sufletele.Administrativ, satul Crainiceni nu mai exista din anul 1968, cand s-a unit cu Horodistea, pana atunci comuna. Astazi, Horodistea face parte din comuna Paltinis. Insa satul in care s-a nascut sfantul este tot Crainiceni, iar teritoriul acestei parohii este ferit, asa cum spun satenii, de ploi mari, de grindina sau seceta. Printre icoanele care atarna in coltul de Rasarit al casei, aproape fiecare familie pastreaza si pe cea a Sfantului, devenit ocrotitorul nostru. (Articol publicat in Ziarul Lumina la 5 august 2008)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 774

Id: 23712

Data: Aug 5, 2012

Imagine: