Sfantul Ioan, predicatorul cu gura de aur
Sfantul Ioan Gura de Aur este, fara indoiala, cel mai mare exeget al Sfintelor Scripturi din toate timpurile si cu greu isi poate cineva inchipui ca va fi depasit vreodata de altcineva, pana la sfarsitul veacurilor. Sfantul Ioan ne-a lasat mostenire cea mai vasta opera exegetica din istoria Bisericii. Cea mai mare parte din uriasa sa opera o constituie opera exegetica. Fiind de departe cel mai mare scriitor crestin din toate timpurile - opera sa acopera 18 volume din clasica Patrologie greaca J.P. Migne -, Sfantul Ioan este in acelasi timp si cel mai mare exeget, informeaza Ziarul Lumina .Caracterul receptarii operei sale exegetice este unul universal. Universalitatea diacronica, dar si geografica a Sfantului Ioan este confirmata si de faptul ca drama scindarii Bisericii nu a facut ca el sa ramana numai intr-una din traditiile crestine, in Rasarit sau Apus. Sfantul Ioan a ramas in atentia continua si pana astazi, inclusiv a traditiei exegetice occidentale. Exegeza biblica a Sfantului Ioan a fost in toata istoria Bisericii si a ramas pana astazi fundamentala pentru orice incercare, savanta sau pastorala, de a explica textele sfinte. Astazi, nici un comentator care se respecta, in Rasarit sau Apus, nu poate ignora comentariile biblice ale Sfantului Ioan.Scurte consideratii privind opera exegeticaCat priveste Vechiul Testament, Sfantul Ioan ne-a lasat un foarte consistent comentariu la Cartea Facerii (67 omilii; 559 coloane PM), tradus si in limba romana de parintele Dumitru Fecioru, la Profetul Isaia si la Profetul Daniil. In afara de acestea, Sfantul Ioan are numeroase cuvantari consacrate unor evenimente sau unor personaje din istoria biblica (vezi celei trei cuvinte la Macabei, Despre David si Saul, Despre Ana, La Daniil si la cei trei tineri etc.). Dintre Evanghelii comenteaza numai Evanghelia dupa Matei si Evanghelia dupa Ioan, dar are insa o serie numeroasa de omilii la parabolele specifice Evangheliei dupa Luca (Vamesul si fariseul s2t, Fiul risipitor, Samarineanul milostiv etc.), la episoade consemnate numai de Luca (Femeia cea pacatoasa, Zaheu Vamesul etc.), ca si in legatura cu teme predilecte Evangheliei dupa Luca, cum sunt pocainta, bogatia, saracia. Sfantul Ioan ne lasa, de asemenea, un comentariu extraordinar la cea de-a doua carte a Sfantului Luca, Faptele Apostolilor. Comentariul sau la Faptele Apostolilor este in egala masura un vast tratat de pnevmatologie si eclesiologie. Sfantul Ioan comenteaza toate epistolele pauline. Dragostea Sfantului Ioan Gura de Aur pentru Sfantul Apostol Pavel este recunoscuta. Este autorul biblic caruia ii arata o atentie cu totul deosebita, in afara comentariilor la epistole, dedicandu-i o serie de sapte omilii. Cucerit de Sfantul Apostol Pavel, Sfantul Ioan Gura de Aur nu lasa necomentata nici minuscula Epistola catre Filimon, careia ii acorda 18 coloane in PG. Intre Sfantul Ioan si Sfantul Pavel exista o relatie spirituala atat de intensa, incat se creeaza impresia ca sunt contemporani. Exegeza Sfantului Ioan este una prin excelenta pastorala, urmareste hranirea si edificarea duhovniceasca a credinciosilor. Sfantul Ioan marturiseste deseori acest lucru. Se vede si din faptul ca acorda Epistolelor pastorale un spatiu mai extins decat altor epistole de acelasi volum.Nu ni s-au pastrat decat fragmente, in cunoscutele Catenae, din comentariile Sfantului Ioan la Epistolele sobornicesti si, de asemenea, Sfantul Ioan nu comenteaza deloc Apocalipsa din cauza faptului ca la vremea aceea, in Biserica Rasaritului, aceasta nu era inca acceptata in canonul Noului Testament sau, oricum, erau ezitari serioase.Exegeza Sfantului Ioan la cartile biblice nu este una academica sau stiintifica in sensul strict al cuvantului, ci este una prin excelenta bisericeasca sau pastorala, avand drept obiectiv edificarea credinciosilor si a Bisericii. Asa cum este bine cunoscut, comentariile biblice ale Sfantului Ioan sunt omilii exegetice rostite, majoritatea lor, in Biserica. Exegeza propriu-zisa este dublata de o foarte consistenta parte parenetica. Exegeza Sfantului Ioan este articulata direct aspectelor practice ale vietii credinciosilor si ale societatii contemporane lui, indemnurile practice fiind nelipsite in toate omiliile sale. El invata poporul cu dorinta ca cele invatate sa devina fapta, nu sa ramana stiinta. Tonul omiliilor sale este foarte viu si personal. Sfantul Ioan se afla intr-un continuu dialog, uneori retoric, alteori foarte real, cu auditoriu, cu autorii cartilor comentate, cu Dumnezeu Insusi. Scripturile sunt scrise de Duhul SfantPentru Sfantul Ioan, Scripturile sunt dumnezeiesti, sunt trimise de Dumnezeu. 'Aceste scrieri sunt trimise de Dumnezeu, dar le-a primit Moise', scrie in comentariu la Facere. 'Moise ne graieste toate cuvintele sale insuflat de Duhul; Moise i-a imprumutat limba, iar harul Duhului ne invata prin el lamurit totul.' Autorul Scripturilor este Dumnezeu Insusi, aghiografii nu fac decat sa primeasca si sa consemneze cele primite de la Dumnezeu. 'Dumnezeiestile Scripturi sunt scrise de Duhul Sfant!'Convingerea Sfantului Ioan Gura de Aur este ca pecetea Sfantului Duh se regaseste pana si in ultima particula din textul Sfintei Scripturi. De aici si ravna Sfantului Ioan de a explica si cel din urma cuvant al Scripturii.'Mare si nespusa este, iubitilor, comoara cuvintelor Scripturii… - spune altundeva Sfantul Ioan. Va rog pe toti sa nu treceti cu usurinta pe langa cele scrise in dumnezeiestile Scripturi. Nu-i nici un cuvant scris in Scriptura care sa nu cuprinda in el mare bogatie de intelesuri; si pentru ca fericitii profeti au scris inspirati de Duhul Sfant, de aceea, cele scrise de ei au o mare comoara ascunsa in ele… Nu este silaba, nu este virgula din Scriptura in care sa nu se afle comoara ascunsa in adancul ei.'Daca Scripturile poarta in asa masura pecetea dumnezeirii, este foarte clar pentru Sfantul Ioan Gura de Aur ca intelegerea acestora nu este posibila fara asistenta si iluminarea Duhului Sfant. Urmand si in aceasta privinta marelui sau dascal, Sfantul Apostol Pavel, care spune ca cele dumnezeiesti nu pot fi intelese decat de omul duhovnicesc - a se citi omul indumnezeit -, Sfantul Ioan spune pe ton foarte categoric ca: 'Dumnezeiasca Scriptura nu are nevoie de intelepciunea omeneasca pentru intelegerea celor scrise in ea, ci de descoperirea Duhului'.Despre folosul si desfatarea aduse de citirea Sfintelor Scripturi, Sfantul Ioan scrie: 'Placuta este o campie cu flori, un paradis, dar cu mult mai placut este a citi Scripturile. Acolo sunt flori care se ofilesc, aici sunt intelesuri care infloresc; acolo un zefir care adie, aici adierea Duhului Sfant; acolo sunt spini care o imprejmuiesc, aici pronia lui Dumnezeu sta la temelie; acolo canta greierii, aici profetii glasuiesc; acolo placerea de a privi, aici folos din citire. Paradisul este intr-un loc, Scripturile sunt pretutindeni in lume….' (Omilie despre Rai si despre Scripturi, Despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi, traducere de pr. Victor Manolache, Editura Bizantina).Cai alternative si complementare Sfintelor ScripturiDesi cucerit intru totul de Sfintele Scripturi - carora le dedica aproape intreaga sa energie creatoare -, Sfantul Ioan este departe de a promova un exclusivism biblic sau un monopol al Sfintelor Scripturi in sfera cunoasterii teologice sau cea a comunicarii omului cu Dumnezeu. Pentru o hermeneutica biblica hrisostomica, este foarte important de consemnat ca Sfantul Ioan vorbeste foarte clar si cu insistenta si de alte cai de cunoastere teologica, si de dialog intre Dumnezeu si om, alternative sau complementare Sfintelor Scripturi.Aceasta atitudine hermeneutica a Sfantului Ioan Gura de Aur, care respinge absolutizarea Sfintelor Scripturi, este exprimata in doua directii. Pe de o parte, prin afirmarea unor cai alternative la Sfanta Scriptura de cunoastere teologica si de comunicare cu Dumnezeu si, pe de alta parte, prin valorizarea Sfintelor Scripturi prin raportare la istorie, adica prin respingerea autonomiei Bibliei sau a considerarii acesteia ca marime in sine, suficienta siesi.Sfantul Ioan se refera deseori la o comunicare prin dialog direct intre Dumnezeu si oameni. Acesta cunoaste doua etape: una este perioada de inceput a omenirii si cealalta este perioada de dupa Intruparea Cuvantului lui Dumnezeu si Pogorarea Sfantului Duh. Comunicarea directa si nemijlocita este, dupa marturia Sfantului Ioan, superioara celei prin Scripturi.Incepand comentariul la Evanghelia dupa Matei, Sf. Ioan face o afirmatie surprinzatoare, cu trimitere la locul Sfintelor Scripturi in iconomia dumnezeiasca: 'Ar fi trebuit sa nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sa avem o viata atat de curata, incat harul Duhului sa fi tinut locul Sfintelor Scripturi in sufletele noastre. Şi dupa cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneala, tot asa ar fi trebuit ca si inimile noastre sa fi fost scrise de Duhul Sfant'. Reia apoi afirmatia facuta la inceputul comentariului la Cartea Facerii: 'Dumnezeu nu a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam si cu urmasii lor, Iov si cu Moise, ci a vorbit fata catre fata, pentru ca a gasit sufletul lor curat. Cand insa intreg poporul a cazut in grele pacate, atunci da, a fost nevoie de scrieri, de insemnarea in scris a tuturor faptelor si cuvintelor lui Dumnezeu'.Mentionam faptul ca aceasta vorbire directa a lui Dumnezeu cu oamenii are si o a doua etapa, foarte importanta. Iata ce spune Sfantul Ioan despre aceasta: 'Acelasi lucru s-a petrecut nu numai pe vremea sfintilor din Vechiul Testament, ci si pe vremea sfintilor din Noul Testament. Dumnezeu n-a dat ceva scris Apostolilor, ci in loc de scrieri le-a fagaduit ca le va da harul Duhului, zicand: Acela va va aduce aminte de toate'.Marele si unicul exeget al Sfintelor Scripturi nu se teme sa avanseze si o ierarhizare a acestor cai de comunicare, asezand comunicarea prin Scripturi pe locul secund, numind-o cea de-a doua cale sau al doilea leac. De asemenea, raspunzand la intrebarea de ce Sfintele Scripturi nu au existat dintru inceput, Sfantul Ioan Gura de Aur isi ofera prilejul de a vorbi pe larg despre o alta cale de comunicare de vorbire a lui Dumnezeu cu oamenii, alta cale de cunoastere teologica, cea prin intermediul creatiei.Experienta personala, nemijlocita a DumnezeiriiSfantul Ioan Gura de Aur vorbeste despre posibilitatea experierii directe, personale si nemijlocite ca fiind, de fapt, cale prin excelenta de cunoastere a lui Dumnezeu. El face o foarte interesanta asociere a experientei pe care o facem din lucruri (experienta contactului nostru nemijlocit cu lucrurile, cu realitatile) cu cuvantul Scripturii. Este clar ca pentru Sfantul Ioan Gura de Aur cele doua repere se regasesc separat si se verifica reciproc. Insistenta cu care Sfantul Ioan aduce in discutie proba experientei nemijlocite este un argument ca intemeierea noastra este in lucruri.Ajuns fata in fata cu realitatile dumnezeiesti, Sfantul Ioan Gura de Aur isi exprima neputinta de a le patrunde cu mintea si mai ales aceea de a le exprima. Nici un cuvant nu poate explica lumina dumnezeiasca, slava, stralucirea, praznuirea… Singura cale de acces este propria experienta. Experienta nemijlocita a realitatilor (a lucrurilor) este un concept gnoseologic si hermeneutic fundamental in teologia Sfantului Ioan, pe care-l vom regasi constant in intreaga teologie patristica rasariteana pana la literatura marturisitoare a Parintilor din secolul al XX-lea.Experienta personala nemijlocita a intalnirii cu Dumnezeu are o singura motivatie si o singura finalitate: dorul dupa Dumnezeu ca Creatorul, Proniatorul si Mantuitorul omului si implinirea acestui dor prin apropierea de El, prin vederea Lui, prin bucuria de a fi in preajma Lui si a te impartasi nemijlocit de iubirea Lui. Impartasirea de iubirea lui Dumnezeu si impartasirea iubirii tale lui Dumnezeu este sensul ultim al existentei omului. Experienta proprie este singura cale de a cunoaste aceasta iubire dumnezeiasca, si nu vorbirea cuiva despre aceasta, oricat de desavarsita ar fi aceasta vorbire. 'Nu exista, nu este nimic care sa nu fie biruit de dorinta arzatoare a omului. Cand este insa vorba de dorul omului dupa Dumnezeu, acesta este mai inalt (mai presus) decat toate. Şi nici foc, nici sabie, nici saracie, nici boala, nici moarte, nici altceva din toate acestea nu sperie pe cel care a dobandit o astfel de dragoste. Ci, pe toate nesocotindu-le, se va inalta (va zbura) spre cer si nu va fi cu nimic mai prejos decat cei care petrec acolo, nevazand nimic altceva, nici cer, nici pamant, nici mare, ci avand privirea atintita spre o singura frumusete, ce a slavei aceleia. Şi nici tristetile vietii acesteia nu vor putea sa-l umileasca, nici daca s-ar bucura de cele folositoare si de imbucuratoare nu s-ar semeti si lauda. Sa ravnim aceasta dragoste (caci asemenea acesteia nu mai este nici una) si pentru cele prezente, si pentru cele viitoare, sau, mai bine, inainte de acestea, pentru insasi natura iubirii. Caci astfel vom scapa si de chinurile acestei vieti si de cele ale veacului viitor, si ne vom bucura (desfata) de Imparatie. Cu toate acestea, nici izbavirea de gheena si nici desfatarea Imparatiei nu sunt atat de mari ca cele ce urmeaza a va spune: infinit mai mare decat toate acestea este a avea pe Hristos a fi iubit de Hristos si a iubi pe Acesta' (fragment din Omilii la Romani).Principii gnoseologice si hermeneutice teologice fundamentaleSfantul Ioan Gura de Aur ilustreaza cu multa claritate principii gnoseologice si hermeneutice teologice fundamentale, pe care le vom regasi la Marii Parinti ai Bisericii, de la Sfantul Grigorie Teologul la Sfantul Grigorie Palama si pe care teologia academica ortodoxa contemporana le recupereaza astazi din ce in ce mai convingator, desi poate prea incet.Primul principiu este acela conform caruia adevarul nu este in cuvinte, ci in lucruri sau, altfel exprimat, adevarul nu se confunda cu exprimarea lui: altceva este adevarul, altceva vorbirea despre adevar. Confundarea adevarului cu exprimarea lui are consecinte din cele mai nefaste.Al doilea este acela conform caruia exprimarea in cuvinte, oricat de reusita ar fi, nu poate epuiza niciodata adevarul despre care vorbeste. Acest principiu este definit in traditia teologica rasariteana prin conceptul de apofatism, care este deseori confuz perceput. Un al treilea este cel care percepe cunoasterea ca pe un proces de comunicare intre subiecti personali. Nu exista cunoastere si nici intelegere decat intre existente personale, intre oameni intreolalta si intre oameni si Dumnezeu. In aceste conditii, cunoasterea si intelegerea au o finalitate foarte concreta: comunicare dintre cei doi ca eveniment existential si vital, comunicare ca relatie de iubire, comunicarea ca viata. Nu este de conceput pentru gnoseologia si pentru hermeneutica teologica actul cunoasterii si al intelegerii care ar presupune un singur subiect uman si o suma de informatii eventual cuprinse in carti sau baze de date.Un al patrulea principiu priveste evitarea exclusivismului biblic. Acesta decurge din aplicarea celor precedente la Sfintele Scripturi. In viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur, Sfintele sau Dumnezeiestile Scripturi, cum le numeste cel mai adesea, sunt una din multele cai de comunicare dintre Dumnezeu si om. Ele nu pot fi corect intelese decat ca parte a iconomiei dumnezeiesti, a istoriei iubirii lui Dumnezeu fata de oameni. Ele sunt, asa cum le caracterizeaza Sfantul Ioan, o imensa corespondenta de dragoste intre Dumnezeu si oameni.In fine, ultimul principiu gnoseologic expus cu multa claritate de interpretul cu gura de aur ar propune iubire ca pe cea mai desavarsita cale de cunoastere si de intelegere. In cele din urma, comentand Sfintele Scripturi, Sfantul Ioan Gura de Aur nu ramane niciodata captiv textului, scrierilor cum spune el, ci devine exeget al realitatii fundamentale despre care acestea dau marturie si care se rezuma in: iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. Iubirea lui Dumnezeu pentru noi este cheia hermeneutica principala cu care Sf. Ioan deschide intrarea spre intelesurile adanci si nesfarsite ale Dumnezeiestilor Scripturi. Exprimarea cu toata claritatea a functiei cognitive exceptionale si singulare pe care o are experienta proprie si care nu se poate compara cu aceea pe care o realizam prin cuvant sau prin orice alt mijloc al mintii. Este motivul pentru care am adaugat titlului initial al congresului nostru si enuntul: Sfantul Ioan Gura de Aur, Exeget al iubirii dumnezeiesti.
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Nov 13, 2010
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei