Asadar pe drept cuvânt a ajuns la noi sfârsitul veacurilor, macar ca n-am primit înca, prin harul lui Hristos, darul bunurilor de peste fire. Caci ele au ca chipuri si trasaturi prevestitoare diferitele moduri ale virtutilor celor ce pot fi cunoscute prin fire. Prin acestea Dumnezeu se face neîncetat om în cei vrednici.Daca Domnul nostru Iisus Hristos este începutul, mijlocul si sfârsitul tuturor veacurilor trecute, prezente si viitoare, pe drept cuvânt putem zice ca a ajuns la noi, în virtualitatea credintei, sfârsitul veacurilor destinate îndumnezeirii celor vrednici, care actual se va face aratat dupa har în viitor. Sau iarasi: dat fiind ca alta este ratiunea activitatii si alta ratiunea patimirii (pasivitatii), dumnezeiescul Apostol deosebind veacurile trecute de cele viitoare, a deosebit prin aceste cuvinte în chip tainic si întelept ratiunea activitatii de cea a patimirii.Astfel veacurile vietii în trup, în care traim acum (caci Scriptura cunoaste si veacuri temporale,dupa cuvântul: Şi a ostenit în veac si va trai pâna la sfârsit", sunt veacurile starii active, iar cele viitoare, care urmeaza dupa cele de aici, sunt veacurile duhului, ale prefacerii în starea patimitoare. Asadar aici gasindu-ne în stare de activitate, vom ajunge odata la sfârsitul veacurilor, luând sfârsit puterea si lucrarea noastra prin care activam, iar în veacurile ce vor veni, patimind prefacerea îndumnezeirii prin har, nu vom fi în activitate, ci în pasivitate, si de aceea nu vom ajunge niciodata la sfârsitul îndumnezeirii noastre. Caci "patimirea" de atunci va fi mai presus de fire si nu va fi nici o ratiune care sa hotarniceasca îndumnezeirea la nesfârsit a celor ce o patimesc. Asadar lucram câta vreme avem în activitate puterea lucratoare a virtutilor, care e rationala prin fire, si puterea cugetatoare, capabila, fara restrângere, de toata cunostinta, fiind în stare sa strabata întreg universul celor ce sunt si se cunosc si sa-si faca proprii retroactiv toate veacurile care au fost. Şi vom patimi dupa ce vom fi trecut cu totul dincolo de ratiunile celor create din nimic si vom fi ajuns în chip neînteles la Cauza lucrurilor. Atunci vom lasa sa se odihneasca, deodata cu cele marginite prin fire, si puterile noastre, dobândind aceea ce nu poate dobândi nicidecum puterea cea dupa fire, deoarece firea nu are puterea de a cuprinde ceea ce este mai presus de fire. Caci nimic din ceea ce este facut nu este prin fire facator de îndumnezeire, odata ce nici nu poate cuprinde pe Dumnezeu.Pentru ca numai harului dumnezeiesc îi este propriu sa harazesca fiintelor create îndumnezeirea pe masura lor si numai el stralumineaza firea cu lumina cea mai presus de fire si o ridica deasupra hotarelor ei prin covârsirea slavei.Asadar pe drept cuvânt a ajuns la noi sfârsitul veacurilor, macar ca n-am primit înca, prin harul lui Hristos, darul bunurilor de peste fire. Caci ele au ca chipuri si trasaturi prevestitoare diferitele moduri ale virtutilor celor ce pot fi cunoscute prin fire. Prin acestea Dumnezeu se face neîncetat om în cei vrednici. Fericit este deci cel ce L-a prefacut în sine prin întelepciune pe Dumnezeu om. Caci dupa ce a împlinit înfaptuirea acestei taine, patimeste prefacerea sa în Dumnezeu prin har, iar acest lucru nu va înceta de a se savârsi pururea. Pentra ca Cel ce lucreaza aceasta în cei vrednici, fiind nehotarnicit dupa fiinta, are si puterea care lucreaza aceasta nehotarnicita, ba întrece chiar orice nehotarnicie. Ea nu se ispraveste nicicând deodata cu cele facute de ea, cum ni se întâmpla noua. Mai degraba mentine împreuna cu ei pe cei ce si-au primit existenta de la ea, întrucât nu pot sa existe fara ea. De aceea i-a spus si bogatie a bunatatii, deoarece nu înceteaza niciodata afectiunea atotluminata a bunatatii dumnezeiesti fata de noi, prin care lucreaza prefacerea noastra în vederea îndumnezeirii.Sfântul Maxim Marturisitorul, Raspunsuri catre Talasie, Filocalia 3, p. 96-99.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 495

Id: 37542

Data: Jan 21, 2014

Imagine: