Sfantul Montanus preotul si sotia sa Maxima

Biserica Ortodoxa Româna cinstește la 26 martie pe Sfintii Mucenici Montanus preotul si sotia sa, Maxima, daco-romani, care au patimit în anul 304, din porunca guvernatorului Probus în timpul împaratului Diocletian. Pentru ca nu a vrut sa se lepede de Hristos, guvernatorul a încercat sa-l înduplece pe Montanus prin sotia sa, Maxima. Dar aceasta, la fel de puternica în credinta, s-a alaturat sotului ei, primind amândoi mucenicia dupa ce au fost aruncati în apa Savei.

În cele ce urmeaza va prezentam mai multe informatii referitoare la cei doi sfinti extrase din volumul Sfinti daco-romani si români semnat de pr. Prof. dr. Mircea Pacurariu:

Sfântul MONTANUS preotul si sotia sa MAXIMA

Între preotii si credinciosii care au îndurat moartea pentru Hristos în persecutia lui Diocletian se numarau si preotul daco-roman Montanus si sotia sa Maxima, din cetatea Singidunum (azi Belgrad), locuita pe atunci de stramosii nostri daco-romani. Patimirea lor este descrisa în diferite Martirologii. La începutul anului 304, când a început prigoana împotriva crestinilor, preotul Montanus s-a refugiat în cetatea Sirmium, din provincia Pannonia Inferior - azi Mitrovita, nu departe de Belgrad -, unde îsi avea resedinta împaratul Galeriu, ginerele lui Diocletian. Dar a fost arestat si dus în fata lui Probus, guvernatorul provinciei. Stând la judecata, preotul Montanus a raspuns cu îndrazneala ca este crestin si ca nu va aduce niciodata jertfe zeilor: „Eu am primit învatatura sa îndur mai bine chinurile decât, lepadându-ma de Dumnezeu, sa aduc jertfa demonilor”. Fiind supus la chinuri, a rezistat cu aceeasi tarie, spunând: „Ma aduc jertfa prin chinurile acestea Dumnezeului meu, Caruia I-am jertfit".

În fata acestei dârzenii si staruințe neînfricate în fata chinurilor, Probus a poruncit sa fie adusa sotia lui Montanus, preoteasa Maxima, socotind ca ea va fi mai slaba din fire si îl va îndupleca sa aduca jertfe zeilor. Dar, spre uimirea tuturor, a cerut si ea sa fie supusa la chinuri, voind sa se faca astfel partasa la patimile Domnului. În felul acesta, toate încercarile lui Probus de a-i abate din drumul pe care si l-au ales singuri au ramas zadarnice. Drept aceea, a poruncit sa fie înecati în râul Sava. Auzind de aceasta hotarâre, fericitii Montanus si Maxima au grait plini de bucurie: „Îti multumim, Doamne Iisuse Hristoase, ca ne-ai dat rabdare si ne-ai gasit vrednici de marirea cea vesnica".

Şi când au ajuns pe tarmul râului Sava spre a fi dati mortii, preotul Montanus s-a rugat astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, Care ai patimit pentru mântuirea lumii, primeste sufletele robilor Tai, Montanus si Maxima, care patimesc pentru numele Tau". Iar nelegiuitii slujitori ai lui Probus le-au legat câte o piatra de gât si i-au aruncat în râu. Valurile apelor au tras la mal trupurile lor sfintite, pe care le-au îngropat dupa cuviinta dreptmaritorii crestini care-i cunoscusera.

În acest chip au primit cununile muceniciei preotul Montanus din Singidunum si sotia sa Maxima, în cetatea Sirmium, în zilele împaratului pagân Diocletian, la 26 martie 304. Se cuvine sa stim ca Montanus este socotit ca fiind primul preot daco-roman cunoscut cu numele din istoria Bisericii noastre, ca si sotia sa, amândoi având nume latinesti.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 364

Id: 39190

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei