In fiecare an, la data de 14 iulie, il praznuim pe marele parinte al Bisericii, Cuviosul Nicodim Aghioritul (1749-1809), prilej de a exprima cateva referinte asupra operei canonice si disciplinare a acestui spirit enciclopedic al Rasaritului.Desigur ca numele si faima sa sunt legate de cartea intitulata 'Pidalion', adica 'Indreptar', aparuta la Leipzig, in anul 1800. Cartea este o colectie de canoane care se refera la probleme disciplinare, liturgice si pastorale din viata Bisericii. Unele confirma, sanctioneaza sau aproba uzuri sau rituri, care la vremea promulgarii canoanelor erau in discutie; altele, dimpotriva, interzic practici care nu erau in conformitate cu randuielile cunoscute din cultul bisericesc; altele reglementeaza unele aspecte disciplinare din viata credinciosilor.Un numar mare de canoane cuprind, de asemenea, hotarari ale Sinoadelor Ecumenice, a unor sinoade locale sau ale unora dintre marii Parinti ai Bisericii din epoca patristica. Asadar, Pidalionul constituie un indreptar sau un instrument de lucru indispensabil in activitatea pastorala a preotilor.In acest spirit trebuie evaluat Pidalionul pe care constiinta Bisericii l-a primit ca pe un ajutor foarte folositor pentru exercitarea pastoririi ortodoxe.Cei care au exercitat si exercita lucrarea pastorala a Bisericii, si mai cu seama episcopii si duhovnicii ei, au Pidalionul drept calauza si sfatuitor al lor pentru exercitarea pastoririi lor in acord cu spiritul teocentric al Bisericii, asa cum il exprima Sfintele Canoane. Fara Sfintele Canoane si Pidalion, care le talcuieste corect, pastorirea Bisericii risca sa devina antropocentrica si sa cada intr-una din cele doua extreme: fie in eticism si juridism, fie in anomism si respingerea moralei lui Hristos. Pidalionul ii ajuta si calauzeste pe pastorii Bisericii ca sa-i aduca pe credinciosi la autenticul etos eclesial si euharistic.De mare interes stiintific sunt numeroasele note explicative adaugate de Sfantul Nicodim la comentariile canoanelor de interes liturgic si pastoral care privesc diverse probleme de istoria sau interpretarea cultului bisericesc. De pilda, in nota 1 la interpretarea canonului 42 al Sinodului local din Cartagina ni se ofera indrumari practice privind savarsirea Liturghiei, impartasirea credinciosilor si a bolnavilor. In nota 1 la interpretarea canonului 58 al Sinodului VI Ecumenic, se ofera detalii asupra impartasirii monahilor. Din nou, in nota 1 la interpretarea canonului 83 al Sinodului VI Ecumenic, se aduce in discutie o problema actuala din vremea sa, cu care el nu era de acord, si anume, ingroparea mortilor in biserica. In comentariile canonului 7 apostolic vorbeste despre importanta zilei de duminica si sarbatorirea Pastilor.Una dintre preocuparile sale principale o reprezinta problema postului. In comentariul la canonul 51 apostolic aduce in discutie indrumari privitoare la modalitatea postirii si la dezlegarile din timpul postului. Este important de notat ca Sfantul Nicodim nu este de acord cu dezlegarea la peste din Duminica Floriilor, pe care o socoteste o practica mai noua (vezi nota 1 la interpretarea canonului 69 apostolic). De asemenea, el considera nejustificata si practica zilelor cu harti din cele doua saptamani de dinainte de Lasatul secului pentru Postul Sfintelor Pasti (vezi nota 2 la interpretarea canonului 69 apostolic). In aceeasi nota aproba postul din zilele de luni, recomandat calugarilor in tipicurile manastiresti, pe care il socoteste bun si pentru laici. Notele 2 si 3 la interpretarea canonului 56 al Sinodului VI Ecumenic si nota 2 la interpretarea canonului 89 al Sinodului VI Ecumenic ofera informatii pretioase despre cele patru posturi mari din cursul anului, precum si despre regimul alimentar prescris de tipicurile si traditia Bisericii.Cat priveste rezonanta acestei opere in spatiul romanesc, amintim ca opera sa a fost publicata la noi in 1842 de catre insusi mitropolitul Moldovei de atunci, Veniamin Costachi, cu care Nicodim corespondase pe la inceputul secolului. Şi la noi, ca si in alte parti, era prima oara cand se edita o astfel de colectie completa a canoanelor, dupa ce mai inainte fusese revizuita de Neofit Scriban si de Neonil, staretul de la Neamt.Concluzionand, putem spune ca opera cu caracter canonic si disciplinar a Cuviosului Nicodim Aghioritul a avut o importanta si in acelasi timp o rezonanta deosebita in viata Bisericii din Rasarit. (articol publicat in Ziarul Lumina din data de 14 iulie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 662

Id: 23269

Data: Jul 14, 2012

Imagine: