Profetii sunt o dovada clara a faptului ca Dumnezeu se raporteaza prin iubire la lume si la oameni. Unei umanitati cazute în pacate, aflate în imposibilitatea de a auzi în mod direct mesajul divin, Dumnezeu îi vorbeste prin mesagerii Sai, cu scopul acela de a oferi posibilitatea unei corecte relationari cu El însusi, dar si cu cei din jur. În acest sens profetii au fost adevarati mesageri divini, vorbind nu de la ei, ci doar ceea ce Domnul le dadea sa graiasca, adica au vorbit „purtati fiind de Duhul Sfânt” (I Petru 1, 21). În Scriptura Sfânta profetii sunt pusi în relatie directa cu Dumnezeu, Cel care îi cheama, îi inspira si îi responsabilizeaza pe fiecare în parte.Textul biblic prezinta un numar mare de profeti, primul amintit cu acest nume fiind patriarhul Avraam, iar ultimul este „cel mai mare om nascut din femeie” (Matei 11, 11; Luca 7, 28), Ioan Botezatorul. Talmudul arata ca dupa intrarea în pamântul Canaanului, Duhul Sfânt a inspirat pe profeti, de la Samuel pâna la Maleahi. Aceeasi carte de capatâi a traditiei iudaice recunoaste ca cel mai mare profet a fost Moise, afirmatie facuta initial de cartea Deuteronomului: „de atunci nu s-a mai ridicat în Israel proroc asemenea lui Moise pe care Dumnezeu sa-l fi cunoscut fata catre fata, nici sa savârseasca semnele si minunile cu care Dumnezeu l-a trimis în pamântul Egiptului” (34, 10).Exceptându-l pe Moise, cititorul Sfintei Scripturi poate observa ca un numar de 16 carti ale Vechiului Testament intra în categoria cartilor profetice, fiind scrise de oameni ce poarta acest nume. Pe lânga acestia mai pot fi întâlniti si alti profeti, mentionati în cartile istorice ale Primului Testament. Traditia iudaica recunoaste existenta a 48 de profeti si a 8 profetese, însa numarul lor este mult mai mare. Textul sfânt nu-i retine pe toti dupa nume, pe unii amintindu-i cu numele, iar în cazul altora prezinta extrem de lapidar actiunile lor. Dincolo de categoria profetilor scriitori, ce marcheaza în mod cert constiinta cititorului evreu sau crestin, se poate vorbi si de existenta unor profeti care vor ramâne definitiv în memoria colectiva a comunitatilor israelite si crestine. Un astfel de caz este cel al profetului Ilie, descris astfel de Sf. Ioan Gura de Aur: „Pe acel profet vestit, pe îngerul pamântesc si omul cel ceresc, pe cel ce merge pe jos, si cârmuia cele ceresti, pe omul de trei coti, care mergea întru înaltime, si s-a urcat chiar la boltile cerului, pe vistiernicul apelor, a carui limba a ajuns vistieria apelor si cheia cerurilor; pe omul cel sarac, dar si bogat; pe omul neînvatat, dar si filosof; sarac pentru ca nu avea nimic, bogat însa pentru ca tinea cu limba sa norii ploii” (Predici la sarbatori împaratesti si cuvântari de lauda la sfinti, trad. Preot profesor Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucuresti, 2002).El era originar din Tesba Galaadului, la est de Iordan si întreaga lui activitate a fost legata de viata si istoria comunitatii israelite din Regatul de nord, ce îsi avea de ceva timp capitala la Samaria. Ilie traieste în prima jumatate a secolului al IX-lea î.d.Hr. fiind contemporan cu unul dintre cei mai rai regi ai lui Israel, regele Ahab. Initial, despre viata profetului Ilie nu se stiau decât informatiile pe care textul biblic a crezut ca e necesar sa le cunoastem. Cu timpul însa, informatiile despre viata lui se muta din sfera textului inspirat în cea a mitologiei si a legendei. Activitatea lui profetului Ilie este descrisa în cartile III si IV Regi (capitolul 1) si nu contine nici un fel de informatie despre viata personala a acestuia, despre momentul chemarii sale la slujirea profetica. Traditia crestina, în Vietile Sfintilor, prezinta de serie de detalii despre viata profetului, detalii ce nu pot fi întâlnite în textul sacru. Se vorbeste despre tatal lui Ilie, Sovac, despre vedenia pe care a vazut-o acesta în momentul nasterii fiului sau si despre consacrarea vietii profetului lui Dumnezeu înca din frageda pruncie. Se observa de aici evlavia pe care crestinii au avut-o înca de la început fata de acest profet vechi testamentar, creionându-i viata si tineretea dupa modelul vietii Sf. Ioan Botezatorul.Însa textul biblic nu prezinta nici un fel de informatie despre nasterea, copilaria si tineretea profetului Ilie, dupa cum nu scoate în evidenta nici pe membrii familiei sale. Persoana lui apare ex-abrupto în primul verset al capitolului 17 din III Regi. Modalitatea aparitiei sale poate fi asemanata cu ce a aparitiei lui Melchisedec, regele Salemului din relatarea biblica despre patriarhul Avraam (Facerea 14). El este profetul ridicat de Dumnezeu pentru a mentine credinta adevarata în timpul domniei lui Ahab si a sotiei sale Izabela. Pentru autorul inspirat al textului Sfintei Scripturi nu era importanta viata profetului de pâna în acest moment pentru a se opri asupra ei, ci el scoate în evidenta doar acele momente care au darul de a sublinia slujirea si propovaduirea lui Dumnezeu de catre Ilie.Însusi numele profetului este legat de aceasta slujire si misiune pe care el o are în mijlocul comunitatii israelite. Ilie este, potrivit textului biblic, un nume teoforic. În limba ebraica, Eliahu înseamna „Dumnezeul meu este Dumnezeu” sau „Yahwe este Dumnezeu”. Deci numele pe care îl poarta profetul este prin el însusi o marturisire de credinta. De altfel aparitia lui Ilie în relatarea biblica are scopul de a-l constientiza pe regele Ahab de veridicitatea Dumnezeului legamântului avraamic. Aflat în mijlocul unui popor idolatru ce nega prin credinta în zeul Baal însasi ratiunea existentei sale, Ilie, locuitorul din Tesba Galaadului simte nevoia de a îndrepta într-un mod anume calea celor de un neam cu el dupa trup. Glasul constiintei, credinta puternica si râvna nemistuita îl fac pe Ilie acel slujitor neobosit al lui Dumnezeu. Îl transforma dintr-un simplu om, un om obisnuit, într-un lucrator de minuni înaintea oamenilor. Din râvna si din credinta a iesit Ilie înaintea lui Ahab vestindu-i acestuia seceta ce va urma. Prin credinta si dragoste de Dumnezeu profetul Ilie are puterea de a închide cerul timp de trei ani si sase luni. „Şi s-a sculat proorocul Ilie ca focul si cuvântul lui ca faclia ardea” descrie Iisus Sirah (48, 1) aceasta lucrare plina de zel a lui Ilie. Scriptura nu îi atribuie profetului Ilie puteri extraordinare, deosebite ci îl raporteaza mereu la Dumnezeu, la relatia lui cu divinitatea: „Ilie era om, cu slabiciuni asemenea noua, dar cu rugaciune s-a rugat ca sa nu ploua si nu a plouat trei ani si sase luni. Şi iarasi s-a rugat si cerul a dat ploaie si pamântul a odraslit roada sa” (Iacov 5, 17-18).Urmând îndemnului lui Dumnezeu, Ilie se retrage la pârâul Cherit, unde setea si-o potelea cu apa din pârâu, iar mâncarea îi era adusa de corbi, „pâine si carne dimineata, pâine si carne seara”. Atunci când a secat si pârâul, profetul Ilie s-a dus în Sarepta Sidonului, unde a poposit în casa unei vaduve. Atunci când fiul acesteia a murit, Ilie l-a înviat, dar nu prin propria putere, ci prin puterea pe care o primise de la Dumnezeu, al carui slujitor si era. Ca Ilie face acest lucru prin putere lui Dumnezeu vedem chiar din cuvintele lui: „Doamne Dumnezeul meu sa se întoarca sufletul acestui copil în el!” (III Regi 17, 21).Dupa trecerea a trei ani, Ilie se arata lui Ahab provocându-i la o „întrecere” pe preotii si profetii lui Baal: si ei, si el sa aduca jertfa lui Baal, respectiv lui Dumnezeu si „Dumnezeul Care va raspunde cu foc, Acela este Dumnezeu” (III Regi 18, 24). În zadar au strigat si au înaltat glasurile lor catre cer preotii lui Baal, caci nu au primit nici raspuns. Când s-a rugat si Ilie „s-a pogorât foc de la Domnul si a mistuit arderea de tot si lemnele si pietrele si tarâna si a mistuit toata apa care era în sant” (III Regi 18, 38). Episodul acesta are rolul de a pune în opozitie pe Dumnezeul cel adevarat cu idolii care sunt lipsiti de putere. André Neher (Exilul cuvântului, trad. Ştefan Iures, Ed. Hasefer, Bucuresti, 2002) observa o competitie între doua realitati diferite. Nu se poate vorbi despre Dumnezeu „Care este” („Eu sunt Cel ce sunt”) si despre o divinitate inexistenta. Competitia este între Ilie si preotii lui Baal, ca reprezentanti ai unor persoane ce si-au dovedit existenta deja. Pentru ca, în cazul lui Ilie vorbim despre „Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov”, în timp ce în cazul preotilor idolatri se întrevede demonul care lucreaza prin ei si prin Baal, idolul lor. Iar în acest caz, Baal se afla în imposibilitatea de a-si manifesta puterea înaintea israelitilor, pentru ca Dumnezeu îl opreste sa faca aceasta. La fel cum demonul nu poate intra nici macar în turma de porci fara acceptul si permisiunea lui Dumnezeu. Este un caz în care se observa „marginita putere a diavolului”.Dupa ce poporul a cunoscut ca Domnul este singurul si adevaratul Dumnezeu, a trimis Domnul si ploaie asupra pamântului. Uciderea preotilor lui Baal ce a urmat jertfei lui Ilie nu a fost pe placul lui Ahab si Izabelei, ci a stârnit mânia acestora încât Ilie a fost nevoit sa se refugieze la Beer-Şeba, pe muntele Horeb.Înainte de a-si încheia activitatea profetica, Ilie îsi alege ucenic pe Elisei, care era fiul lui Şafat, din Abel-Mehoia, localitate situata în valea Iordanului. Împreuna traverseaza Iordanul, Elisei urmând a fi martor al ridicarii lui Ilie la cer, lucru descris în cartea a patra a Regilor „deodata s-a ivit un car si cai de foc si, despartindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer”.Datorita ridicarii sale cu trupul la cer, Ilie pastreaza un loc deosebit în traditia iudeo-crestina. În Sf. Evanghelii îl gasim pe Ilie prezent la Schimbarea la Fata a Mântuitorului de pe muntele Taborului. În traditia iudaica se spune ca în epoca talmudica Ilie sta la sfat cu înteleptii si îi învata sensul cuvintelor Scripturii. În cadrul ritualului Pastelui iudaic, când se pregatesc cele patru pahare de vin ce trebuiesc consumate, se pune un pahar în plus pentru profetul Ilie; acesta însa nu se mai bea.Cele doua traditii, iudaica si crestina, îl asociaza pe Ilie cu vremurile de pe urma, ca un martor al timpurilor ehatologice. Numai ca traditia iudaica leaga aceste vremuri de venirea Mesia, în timp ce în crestinism aparitia lui Ilie va fi la sfârsitul veacurilor, când se va arata Mesia, dar în slava, ca drept judecator.Sursa: doxologia.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 613

Id: 42570

Data: Jul 20, 2014

Imagine: