În general, secolul al IV-lea este considerat drept o perioada de „aur“ în istoria Bisericii, deoarece atunci au activat mai multi Sfinti Parinti precum Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Atanasie cel Mare sau Ambrozie al Milanului. Cu toate acestea, chiar si în contextul propagarii tot mai rapide a crestinismului în cadrul Imperiului Roman datorata relaxarii legislatiei oficiale si adoptarii acestuia drept religie de catre conducatorii romani, Biserica se confrunta cu un nou pericol: laxismul spiritual.În pofida contextului politic si economic favorabil, comunitatile crestine se confruntau în secolul al IV-lea cu doua pericole majore: arianismul si „decadenta“ spirituala. Din pacate, extinderea rapida, poate mult prea ampla, a crestinismului prin primirea mult prea usoara a unor noi convertiti, dupa relaxarea legislatiei imperiale, a condus la efecte nebanuite. În primul rând, unii dintre noii convertiti faceau acest gest doar din dorinta de a urma exemplul împaratului roman. Crestinismul era considerat drept o religie interesanta de vreme ce reusise sa converteasca vârful ierarhiei politice. În plus, arianismul câstiga tot mai multi adepti, distrugând acea unitate de credinta si armonie a iubirii care existase înainte de aparitia sa. În acest context, nu este de mirare ca disciplina penitentiala decazuse foarte mult. Asadar, atunci când citim marturia Sfântului Vasile cel Mare, ce prezinta într-un mod cât se poate de lucid realitatea vremurilor sale, nu ne mai ramâne decât sa spunem ca secolul al IV-lea a fost, totodata, si unul dintre cele mai dificile din toata istoria Bisericii. Iata marturia în cauza: „Distinctia ori gravitatea preoteasca a disparut, lipsesc pastorii care sa îndrume cu întelepciune turma Domnului, în vreme ce vânatorii de mariri folosesc banii bolnavilor numai pentru interesul propriu si pentru cadouri. A slabit asprimea canoanelor, în locul ei a crescut libertatea de a pacatui. Caci cei care au ajuns la conducere prin stradanii prea pamântesti îsi arata multumirea fata de ei prin aceea ca îngaduie celor pacatosi tot ceea ce stiu ca le face placere. (...) Am ajuns de râsul pagânilor, cei slabi în credinta sovaie, credinta este îndoielnica. Ignoranta pune stapânire pe suflete, pentru ca aceia care deformeaza credinta din rautate dau a se întelege ca ei spun adevarul“ (Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 92, Parinti si Scriitori Bisericesti, 3, trad. pr. Teodor Bodogae, Bucuresti, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2010, p. 174).Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 827

Id: 41904

Data: Jun 26, 2014

Imagine: